Am terminat Code Vein, primul, pentru că mi-a plăcut mai mult decât seria Dark Souls, avea o poveste, nu era atât de imbecil. Mai lăsați-mă cu lumea asta dark, cu MF John și John MF, bă, jocurile sunt făcute să te distrezi și punct. Code Vein avea chestia asta. Problema e că de la Sekiro și Elden Ring, au luat-o razna cu souls-like. Bă, gata, potoliți-vă! Asta e marea problemă, că în ultima vreme e plin de jocuri de tipul souls-like, e jale, ați ajuns ca în perioada când o luaseră razna cu PvP-urile. Și de curând a ieșit și Code Vein II, iar Bandai Namco își ia papară la greu.
Nu vă luați după recenziile astea de hateri, da, e un pic cam scump, nu merită 70 de euro, dar nu e un joc prost, așa cum îl cataloghează mulți.
În plus, aproape toată industria asta decide cine trăiește și cine moare în primele zile de la lansare. Code Vein II a intrat pe teren deja condamnat, cu etichete lipite pe frunte înainte să apuce să-și spună povestea: „UE5 flop”, „mid”, „dezamăgire”. Verdictul a fost rapid, comod și, mai ales, superficial, prea superficial, așa că uite de-al dracului, vă zic eu că nu e așa!
E mai ușor să judeci un joc după FPS counter decât după ce încearcă efectiv să facă. Ați luat-o razna cu fps counter, păi, mulți dintre voi nu simțiți niciodată, însă vă uitați la tot felul de ciudați pe YouTube, Twitch etc, pe tot felul de streamuri dubioase, iar dacă Geangavelea vă spune că e jale la fps-uri, gata, începeți și voi, deși n-ați intrat în joc, n-ați gustat din profunzime.
O mică problemă de performanță
Da, șampion, performanța este o problemă. Pe setări High, la 1440p, cu hardware serios (îl găsiți în partea de jos, sub articol) și DLSS activat, jocul oscilează între 60 și 70 FPS, cu variații vizibile în funcție de zonă. Senzația amintește de lansarea Elden Ring, când lumea era dispusă să ierte instabilitatea pentru că „FromSoftware”. Adică amintiți-vă că Elden Ring a ieșit nasol, l-au stabilizat după 2-3 luni. Code Vein II nu beneficiază de același capital de încredere, așa că aici instabilitatea devine păcat capital. În 2026, răbdarea e scurtă, iar prima impresie cântărește enorm.
Varietatea inamicilor nu ajută nici ea la schimbarea percepției. Mulți adversari sunt variații pe teme cunoscute, cu modele reutilizate și moveset-uri identice sub alt ambalaj. Mini-boss-ii sunt, în mare parte, versiuni mai nervoase ale unor inamici obișnuiți: mai mult HP, atacuri mai rapide, uneori o mișcare nouă, ca să nu pară chiar copy-paste. Funcțional, dar lipsit de imaginație. Ai spune că e acceptabil, dar nu memorabil.
Un pic repetitiv ca mediu
Designul lumii suferă de aceeași lipsă de consistență, zonele opționale par adesea lipsite de personalitate, aproape mecanice, în timp ce locațiile de quest și side-quest sunt clar mai lucrate. Diferența e suficient de mare încât să sugereze un proiect care, undeva la jumătate, a început să se grăbească. Ritmul se accelerează brusc, loot-ul devine generos, lore-ul se îngrămădește, iar progresia pare uneori dezechilibrată.
Deciziile discutabile nu se opresc aici. Eliminarea multiplayer-ului, de exemplu, nu este doar o tăiere de feature, ci o lovitură dată unei comunități deja mici. Co-op-ul nu era doar o metodă de a face jocul mai ușor, ci o formă de interacțiune și continuitate. Limitările din character creator, animațiile faciale inegale și micile frustrări de control completează tabloul unui joc care putea fi mai finisat.
Și totuși, aici intervine problema verdictelor grăbite: Code Vein II începe să funcționeze exact în momentul în care îi acorzi timp.
Luptele din Code Vein II, superbe
Luptele din Code Vein II sunt o evoluție clară față de primul joc. Mai grele puțin, mai ancorate, mai coerente. Animațiile au greutate, mișcarea nu mai este plutitoare, iar backstab-urile nu mai sunt soluția universală. În primul veneai pâș-pâș și harșc, îi luai beregata pe la spate. Acum nu mai e așa! Jocul te obligă să te adaptezi, nu să repeți aceeași schemă până la final. Este un combat fluid, care răspunde satisfăcător, care preferă claritatea în locul frustrării artificiale.
Varietatea armelor este, fără exagerare, unul dintre cele mai reușite elemente ale jocului. Spre deosebire de primul Code Vein, unde o clasă de armă dicta aproape complet stilul de joc, aici diferențele sunt reale. Două arme din aceeași categorie pot funcționa complet diferit, unele apropiindu-se de o katana, altele de o rapieră. Această diversitate schimbă modul în care abordezi jocul și încurajează experimentarea constantă.
Build crafting-ul a fost simplificat, dar nu sărăcit. Din contră, este mai lizibil și mai prietenos, fără a pierde din profunzime. Nu te trimite pe wiki-uri și nu te obligă să deschizi zece tab-uri ca să înțelegi ce ai greșit. Seamănă mai mult cu filosofia Dark Souls 1, 2 și 3, decât cu complexitatea unui action-RPG modern precum Path of Exile, iar pentru mulți, asta e un avantaj, nu un compromis.
S-a copiat din clasice
Bloodcodes-urile joacă un rol central în această abordare. Se deblochează frecvent, se dezvoltă prin utilizare și oferă boostere transferabile, încurajând testarea de noi build-uri fără senzația de grind. Unele sunt legate direct de boss fights și de alegeri narative, funcționând ca niște „boss weapons”, puternice, dar ne-upgradabile, și cu identitate clară.
Boss-ii principali sunt bine construiți și reprezintă momentele în care jocul se simte cel mai sigur pe el. Atacurile sunt bine anunțate, varietatea mecanicilor este satisfăcătoare, iar alternanța dintre tipurile de confruntări menține ritmul proaspăt. Influențele din Elden Ring și Final Fantasy se simt, dar nu sufocă identitatea proprie a jocului.
Mecanica de time-travel, miezul conceptual al experienței, nu este o șmecherie de marketing, este integrată coerent atât mecanic, cât și narativ, și contribuie real la modul în care povestea este spusă.
Iar povestea este, probabil, cel mai subestimat aspect al jocului. Sistemul de memory-peek revine mai rafinat, personajele sunt memorabile, iar companionii au personalitate și greutate emoțională. Voice acting-ul este excelent, iar momentele cheie chiar reușesc să lase impact, fără să pară scrise pe pilot automat.
Există loc de îmbunătățire
Code Vein II are defecte clare și vizibile. Performanța trebuie îmbunătățită, unele zone par neterminate, iar anumite decizii de design sunt greu de apărat. Dar a-l reduce exclusiv la aceste probleme înseamnă a ignora ceea ce face bine. Nu este un soulslike hardcore menit să testeze masochismul jucătorului și, probabil, exact asta i-a deranjat pe unii. Este un action RPG cu identitate proprie, care pune accent pe experiență, build-uri flexibile și personaje bine scrise, nu pe suferință ca blazon de onoare.
Merită cumpărat? Da, cu așteptările potrivite și, ideal, după patch-uri de performanță. Pentru cei dispuși să treacă dincolo de verdictul rapid al internetului, Code Vein II oferă zeci de ore de momente memorabile. Nu e un joc perfect. Dar e un joc care știe ce vrea să fie. Iar asta, în 2026, e deja mai rar decât pare. Puteți aștepta o reducere, la 30-35 de euro merită banii.
Code Vein II este disponibil din 29.01.2026 pe PlayStation 5, PC, Xbox Series X/S.
- Gen: ARPG
- Lansare: 29.01.2026
- Studio: BANDAI NAMCO Entertainment
- Distribuitor: BANDAI NAMCO Entertainment
- Platforme: PlayStation 5, PC, Xbox Series X/S.
- Clasificare: 14+
- Sistem de testare: PC, CPU: AMD Ryzen 9 7900X3D/ GPU: Nvidia GeForce RTX 4080/ RAM: 64GB/ TV-Monitor: Samsung LC34G55T + controller Xbox One Series X.
- Sinopsis: “Într-o lume viitoare în care oamenii și Revenanții coexistă…
Din cauza apariției bruște a Luna Rapacis, Revenanții s-au transformat în monștri fără minte numiți Horrors. În rolul unui vânător de Revenanți, jucătorul trebuie să oprească prăbușirea inevitabilă a lumii călătorind în trecut alături de o fată numită Lou, care posedă puterea de a manipula timpul. O aventură epică te așteaptă, în care tu și partenerii aleși explorați o lume post‑apocaliptică, înfruntați bătălii intense împotriva unor inamici puternici și descoperiți o poveste grandioasă care transcende timpul.”
