Imaginaţi-vă un univers în care doi bărbaţi obsedati de conspiraţii, pe care i-aţi crede pierduţi undeva într-un clip uitat de pe internet, decid că trebuie să salveze această planetă prin răpirea unei femei de afaceri. Însă nu au ales o femeie oarecare, Michelle Fuller (Emma Stone) conduce o companie farmaceutică, iar cei doi sunt convinşi că ea este, de fapt, o extraterestră care vrea să distrugă omenirea.
Apoi, adăugaţi stilul bizar și unic al regizorului Yorgos Lanthimos, camera de filmat care pare să ridiculizeze personajele, vibe-ul hipertehnologic şi un final atât de halucinant încât nu e clar dacă trebuie aplaudat sau revăzut. Acesta este Bugonia (2025).
Tema filmului care pendulează între comedie neagră absurdă, thriller şi satiră socială este inspirată de societatea contemporană (în speță americană), plină de conspiraţii, controverse farmaceutice, ecologie, povești cu extratereştri sau metafore menite să aline anxietăţi sociale.
Bugonia este un remake al filmului SF sud-coreean Save the Green Planet! (2003), regizat de Jang Joon‑hwan și considerat o capodoperă de nișă. Titlul provine dintr-un mit antic mediteranean: bugonia era un ritual practicat din convingerea că albinele renasc spontan din cadavrul unei bovine sacrificate. În film, Lanthimos transformă mitul într-o metaforă care simbolizează renașterea după distrugere.
bugonia era un ritual practicat din convingerea că albinele renasc spontan din cadavrul unei bovine sacrificate
Povestea îl aduce în prim-plan pe Teddy (Jesse Plemons), apicultor, teoretician al conspiraţiilor, mesager al Apocalipsei și purtător de salopetă, care o răpeşte pe șefa corporaţiei Auxolith, convins fiind că ea face parte din specia Andromedanilor, niște extratereştri care s-au integrat printre oameni. Pe măsură ce o interoghează, o torturează și o ameninţă, tensiunea psihologică a filmului depășește limitele unui caz ciudat și devine genul de ciudățenie care îți lasă impresia că regizorul a turnat popcorn în bere. Deși poveștile cu extratereștri sunt deja desuete, regizorul știe exact cum să ne convingă să vrem mai mult.
Jesse Plemons redă excelent echilibrul dintre fanatism și fragilitate: e monstruos, dar vulnerabil, e un Don Quijote al conspirației, care se luptă cu stupuri, nu cu mori de vânt.
Ceea ce pentru Teddy începe ca o cruciadă idealistă, devine o autopsie a propriei minți. El este ajutat de Don (Aidan Delbis), vărul său vulnerabil și influențabil, care cu o inocență aproape copilărească adaugă un strat de umanitate în dinamica răpirii.
Emma Stone străluceşte în acest rol, ca de fiecare dată în filmele lui Lanthimos: e rece și calculată la început, dar pe parcurs pare că devine cu totul altă persoană. Iar chimia cu personajul lui Plemons este fabuloasă, spre deliciul regizoral al lui Lanthimos. Și criticii de film au apreciat acest duo actoricesc, dar au avertizat că filmul nu e “ușor de digerat”.
În miezul haosului conspirativ, Lanthimos strecoară și un detaliu aproape trecut cu vederea, dar esențial, ca un contrapunct emoțional la tumultul din jur: mama lui Teddy, interpretată de Alicia Silverstone, zace în comă, captivă între viață și moarte. Ea nu are replici, dar prezența ei spune totul: e ca o metaforă a unei lumi aproape inerte, incapabile să reacționeze, un corp viu fără conștiință, adică așa cum percepe Teddy omenirea.
Cinematografia e excepțională, cu compoziţii care îţi bombardează retina: de la subsoluri cenuşii, la spaţii corporate sterile, de la peisaje superbe, la nave spaţiale sugerate. Lanthimos este un “arhitect al grotescului frumos” care nu face filme pentru a explica lumea, ci pentru a o diseca precis și cu delicatețe. Fiecare cadru din producțiile sale e un microscop sub care umanitatea e provocata intelectual și emoțional, iar acum Bugonia (2025) rafinează această estetică: un film care te sperie, dar te și încurajează să râzi de propria teamă. În laboratorul său cinematografic, Lanthimos e o albină care produce miere din haos – uneori dulce, alteori amară, dar mereu hrănitoare.
Bugonia devine o oglindă în care ne uităm şi descoperim că nu ne place ceea ce vedem. E o comedie apocaliptică despre fragilitatea credinței contemporane: în știință, în rațiune, în umanitate. E despre cum încercăm să salvăm lumea fără să înțelegem că oamenii sunt problema. E un spectacol nebun, dar superb realizat, despre finaluri care sunt și începuturi. Dar e și o incursiune cinică în întunericul pesimismului, care îi va incomoda pe cei sensibili la sarcasm, dar nu îi va surprinde pe cei care știu că regizorul îşi permite să lanseze multe întrebări fără răspuns și să stârnească frustrări.
Finalul este neașteptat. Regizorul pare să transmită că “umanitatea” e coruptă, distructivă, alienată și că nu merită salvată. Când Teddy vorbește despre “purificare prin natură”, devine un profet al bugoniei contemporane: este un om care vrea să ucidă pentru a regenera. Când Michelle dezvăluie “adevărul” (sau minciuna ei cosmică?), circularitatea scenariului e completă: moartea umanității este preludiu pentru viața insectelor. Finalul cu albinele revenind în peisaj creează o imagine a naturii care își recuperează suveranitatea. Înțelegem că oamenii nu mai sunt indispensabili și că planeta poate respira ușor fără noi.
Mai rar vezi un film care să te amuze amar, să te incomodeze și să îți creeze confuzie simultan. Deși e “mid-ranking” în filmografia lui Lanthimos, Bugonia te va pune pe gânduri și te vei întreba dacă ai văzut un film sau altceva inexplicabil.
Bugonia, din 31 octombrie la cinema, prin ROIMAGE.
- Gen: Comedie, SF, Thriller
- Regie: Yorgos Lanthimos
- Scenariu: Will Tracy, Jang Joon-hwan
- Durata: 1h 58m
- Clasificare: N-15 – Nerecomandat 15
- Distribuitori: Ro Image 2000
- Studio: Universal Pictures, Focus Features
- Distributie: Jesse Plemons – Teddy
Aidan Delbis – Don
Emma Stone – Michelle
Alicia Silverstone – Sandy - Sinopsis: “Doi tineri obsedați de teorii ale conspirației răpesc CEO-ul unei companii importante, convinși că ea este o extratereză care intenționează să distrugă planeta Pământ.”
