„Singur. Obosit. Descurajat. Înfrânt. Acestea sunt câteva dintre cele mai frecvente cuvinte pe care le auzim de la partenerii care sunt părinți atunci când descriu cum se simt în relația lor. Ei întreabă cum pot repara ceea ce pare a fi rupt în relația lor de parteneriat. Rareori se așteaptă ca soluția propusă de noi să fie aceea de a se angaja în conflict, nu de a-l evita”, afirmă Erin și Stephen Mitchell, autorii cărții Conflicte care apropie. 13 discuții dificile pe care părinții nu trebuie să le evite care a fost recent publicată la Editura Trei, în colecția „Psihologie practică”. Pe cât de surprinzătoare va fi această perspectivă pentru cititori, mai ales pentru cei care se află la începutul rolurilor de părinți, pe atât de reală este, inclusiv pentru cei doi specialiști în consiliere parentală și de cuplu. Căsătoriți de 16 ani și părinții a trei copii, cei doi erau convinși că experiența lor profesională îi va ajuta să fie pregătiți pentru primul lor copil. Amândoi dețineau diplome avansate în consiliere psihologică, aveau la activ câțiva ani de activitate clinică și făceau de ani de zile terapie individuală și de cuplu. Stephen era, de asemenea, în primele etape ale studiilor sale de doctorat într-un program medical de terapie familială. Aveau cunoștințele și experiența necesare pentru a face tranziția de la statutul de cuplu la cel de parteneri care sunt părinți, cu puține obstacole de-a lungul drumului. Realitatea însă, așa cum împărtășesc în primele capitole ale volumului, nu i-a ferit de aceleași conflicte generate de stres, oboseală, tensiuni acumulate și neînțelegeri.
Această experiență, împreună cu cele împărtășite de clienți în cabinetul de terapie, le-au oferit o conștientizare importantă: conflictul este o componentă naturală a oricărei interacțiuni umane. Atunci când se întâlnesc doi oameni care au trăit experiențe diferite și au modalități diferite de a reacționa la stres, va apărea un conflict care poate fi rezolvat fie într‑un mod nesănătos, ce adâncește lipsa de reglare emoțională, fie printr-o abordare diferită. Pornind de la modul în care stresul influențează relația dintre parteneri după apariția copiilor și de la mecanismele de apărare care se activează în situațiile tensionate, Erin și Stephen Mitchell construiesc o abordare fundamentată pe teoria atașamentului, terapia de cuplu, dezvoltarea copilului, terapia narativă, neuroștiințe și alte concepte validate din psihologie. Din această perspectivă integrativă, autorii propun o schimbare de paradigmă în care conflictul devine o expresie a unor nevoi emoționale și relaționale care încearcă să fie auzite și o oportunitate de a crea mai multă apropiere.
Cele două obiective ale unui conflict sănătos: conectarea și reparația
Pentru Erin și Stephen Mitchell, scopul unui conflict nu este doar ventilarea, care poate lua rapid forma reproșurilor, sau câștigarea unei dispute. Ci consolidarea relației în momente dificile, iar din această perspectivă autorii identifică două obiective esențiale ale unui conflict gestionat sănătos.
Primul este conectarea. În spatele multor certuri se află, de fapt, sentimentul că ceva nu este în regulă în relație, că unul dintre parteneri nu se simte văzut, susținut sau în siguranță.
Problema este că aceste nevoi profunde sunt adesea exprimate prin reacții de stres, critică sau atitudine defensivă, ceea ce poate declanșa la celălalt răspunsuri de tip „luptă”, „fugă”, „îngheț” sau „supunere”. Conectarea presupune conștientizarea acestor reacții, capacitatea de a vorbi despre propria experiență fără a-l învinovăți pe partener și disponibilitatea de a-l asculta pe celălalt.
Cel de-al doilea obiectiv este reparația. După o ruptură relațională, partenerii au nevoie să se simtă auziți, înțeleși și validați înainte de a putea merge mai departe. Reparația presupune asumarea responsabilității, iertare și acțiuni concrete care să susțină schimbarea. Autorii subliniază că o ceartă nu se încheie cu adevărat atunci când discuția se oprește, ci atunci când ambii parteneri simt că experiența lor a fost recunoscută și că relația a fost reparată.
Cu aceste două obiective, autorii cărții Conflicte care apropie. 13 discuții dificile pe care părinții nu trebuie să le evite au dezvoltat ecuația „de la conflict la conectare”, un model simplu, construit ca un instrument de lucru atât în cabinetul de terapie, cât și acasă: exprimare intenționată (a ceea ce simțim și ne afectează) + ascultare intenționată (a-i oferi partenerului spațiu pentru a împărtăși ceea ce trăiește) = conectare.
Pentru a face acest lucru, Erin și Stephen Mitchell propun, pentru prima etapă, un proces în patru pași: evaluarea reacțiilor de stres, conectarea la propriile emoții și senzații, reflectarea asupra experiențelor care se reactivează în prezent și împărtășirea acestora partenerului. Scopul rămâne exprimarea autentică a nevoilor și vulnerabilităților aflate în spatele conflictului. Cea de-a doua etapă a conversației, ascultarea intenționată, este pentru autori la fel de importantă ca exprimarea. A asculta nu înseamnă doar să îi permiți celuilalt să vorbească, ci să depui un efort activ pentru a-i înțelege experiența. Această formă de ascultare se bazează pe două atitudini esențiale, respectiv disponibilitatea de a rămâne deschis și curiozitatea, care aduc disponibilitatea și dorința de a înțelege înainte de a răspunde. Împreună, aceste două atitudini transmit un mesaj esențial în orice conflict și anume „sunt aici, te ascult și încerc să înțeleg ceea ce trăiești”.
Această ecuație aplicată reciproc reprezintă firul roșu al întregii cărți și instrumentul pe care Erin și Stephen Mitchell îl folosesc pentru a analiza și aborda cele 13 conflicte pe care le consideră cele mai frecvente în viața de cuplu după apariția copiilor. De la sentimentul că „viața mea s-a schimbat, dar a ta nu”, la „eu sunt mai obosit decât tine”, „eu duc povara mentală”, autorii urmăresc mecanismele emoționale care alimentează tensiunile și arată cum poate fi aplicată ecuația „de la conflict la conectare” în fiecare dintre aceste situații. Volumul abordează, de asemenea, conflicte legate de stres, luarea deciziilor, relația cu familia extinsă, resentimentele și schimbările de identitate care însoțesc tranziția către rolul de părinte, oferind studii de caz, exemple concrete de dialog și modalități de îmbunătățire a relației.
Erin şi Stephen Mitchell sunt consilieri de cuplu specializați în relațiile dintre parteneri de viață. Sunt cofondatorii „Couples Counseling for Parents”, o organizație dedicată oferirii de programe educaționale online pentru cupluri, bazate pe cercetare științifică și pe principii psihologice solide. Ambii au pregătire clinică de specialitate, Stephen deține un doctorat în terapie medical de familie, iar Erin un master în Psihologia consilierii.
