Recunosc că înainte de Umamusume: Pretty Derby – Beginning of a New Era/”Umamusume: Pretty Derby – Începutul unei noi ere” relația mea cu această franciză era aproape inexistentă. Știam că există jocul, știam vag ideea cu fetele-cal care aleargă în curse inspirate de cai reali și cam atât. Nu văzusem anime-ul, nu văzusem alte filme și nu aveam absolut niciun atașament față de vreun personaj. Așa că am intrat în cinema mai degrabă curios să văd dacă un film cu o premisă atât de ciudată poate funcționa pentru cineva care nu știe nimic despre universul din care face parte. Și, surprinzător sau nu, Beginning of a New Era nu îți cere să vii cu lore-ul francizei în buzunar. Este un „sports anime” destul de direct, cu rivalități, ambiție, eșecuri și genul acela de energie de „voi ajunge cel mai bun” pe care am mai văzut-o de o mie de ori, dar care încă poate funcționa atunci când este făcută bine. Întrebarea este dacă niște curse între fete cu urechi și cozi de cal pot avea suficientă intensitate încât să te facă să uiți cât de absurd sună totul pe hârtie și, mai ales, dacă filmul are ceva de oferit și celor care nu au galopat prin restul francizei până acum.
Povestea o urmărește pe Jungle Pocket, o Umamusume energică și gălăgioasă care, după ce o vede concurând pe Fuji Kiseki, decide că vrea să intre și ea în lumea curselor și, evident, nu doar ca să participe, ci ca să devină cea mai bună. Ajunge astfel la Tracen Academy, unde ambiția ei se lovește rapid de Agnes Tachyon, o rivală excentrică și, pentru mine, unul dintre personajele mai interesante ale filmului. Tachyon tratează cursele aproape ca pe un experiment și este obsedată de limitele vitezei, iar diferența dintre ea și Jungle Pocket transformă foarte repede competiția într-o motivație personală. Numai că lucrurile nu merg exact în direcția așteptată, iar filmul ajunge să se concentreze mai puțin pe simpla idee de a câștiga și mai mult pe motivul pentru care continui să alergi atunci când rivalul care te împingea înainte nu mai este acolo. De aici avem antrenamente, curse, eșecuri și reveniri, într-o poveste foarte directă despre ambiție, rivalitate și dorința de a deveni mai bun. Este simplă, dar funcționează tocmai pentru că filmul își tratează personajele și mesajul cu sinceritate.
Și personajele sunt ajutate foarte mult de vocile lor. Yuri Fujimoto îi dă lui Jungle Pocket exact energia de care are nevoie, gălăgioasă, încăpățânată și permanent gata să demonstreze că poate mai mult. Nu spun că vocea seamănă literalmente cu cea a lui Naruto, dar mie mi-a dat de mai multe ori aceeași senzație prin felul în care Pocket strigă, se ambiționează și intră cu capul înainte în orice situație. Este genul acela de interpretare care te face să înțelegi personajul instant. Dar cum am zis mai sus, mai interesantă mi s-a părut însă Sumire Uesaka în rolul lui Agnes Tachyon, care alternează foarte bine între cercetătoarea excentrică, aproape detașată de tot ce se întâmplă în jur, și momentele în care începi să vezi că sub toată nebunia aceea există ceva mult mai personal. Yui Ogura ca Manhattan Cafe și Haruna Fukushima ca Dantsu Flame completează foarte bine grupul, fiecare cu o energie complet diferită. Per total, voice acting-ul vinde foarte bine atât momentele comice, cât și cursele în care personajele ajung efectiv să urle din toți plămânii, fără să simți că actorii doar citesc niște replici peste animație.
Vizual, Beginning of a New Era este probabil partea în care filmul m-a surprins cel mai mult. Nu pentru că mă așteptam să arate rău, ci pentru că în curse animația ajunge uneori la un nivel aproape absurd de intensitate. Personajele nu doar aleargă repede, ci filmul încearcă să îți vândă efectiv senzația de viteză, aerul se deformează în jurul lor, pământul pare că se rupe sub pași, cadrele devin mai agresive, iar expresiile lor trec de la drăguțe la aproape sălbatice atunci când sunt împinse la limită. Sunt momente în care cursele arată mai degrabă ca niște confruntări dintr-un „battle shōnen” decât ca niște simple competiții sportive și, pe ecran mare, efectul este foarte bun. Mi-a plăcut și faptul că animația nu încearcă permanent să facă personajele să arate „cute”. Transpiră, se strâmbă, scrâșnesc din dinți și uneori au niște expresii aproape horror atunci când forțează finalul unei curse. Tocmai asta le face să pară mai mult atlete decât mascote pentru un „gacha game”. În același timp, momentele liniștite sunt mult mai curate și mai calde vizual, cu o paletă de culori plăcută și suficientă atenție la expresiile mici încât personajele să nu pară rigide între curse. Și poate cel mai important pentru mine, filmul nu simte nevoia să sexualizeze distribuția. Pentru un proiect construit aproape exclusiv în jurul unor personaje feminine, asta este mai rar decât ar trebui și îl face foarte ușor de recomandat inclusiv unui public mai tânăr.
Și aici ajungem la întrebarea pe care probabil o are oricine vede posterul fără să fi urmărit franciza, trebuie să știi ceva înainte? Din experiența mea, nu prea. Evident că fanii anime-ului sau ai jocului vor recunoaște mai multe personaje, mici apariții și probabil vor înțelege mai bine anumite relații, dar Beginning of a New Era își explică suficient de bine lumea cât să poată fi urmărit și separat. Eu am intrat aproape complet din exterior și nu am simțit că filmul mă pedepsește pentru asta sau că îmi lipsește jumătate din poveste. Din punctul ăsta de vedere, cred că filmul poate funcționa pentru mai multe tipuri de public decât ai crede. Evident, dacă îți plac anime-urile sportive, rivalitățile și poveștile motivaționale, ești deja în zona potrivită. Dar poate merge foarte bine și pentru un public mai tânăr, tocmai pentru că este pozitiv, foarte direct și nu are nevoie de glume sexuale, fanservice sau alte momente puse acolo doar pentru a atrage atenția. În același timp, cursele sunt suficient de spectaculoase încât să nu simți că te uiți la ceva făcut exclusiv pentru copii. Premisa cu fete-cal poate părea puțin dubioasă primele cinci minute, dar filmul o tratează atât de natural încât foarte repede începi să te interesezi mai mult de cine câștigă cursa decât de faptul că toate au urechi și coadă.
Ce mi-a plăcut poate cel mai mult la Beginning of a New Era este cât de pozitiv este fără să devină siropos. Filmul vorbește despre ambiție, despre eșec, despre rivalitate și despre momentele în care începi să te întrebi dacă mai are rost să continui, dar răspunsul lui este aproape mereu același, mai faci un pas și vezi unde ajungi. Nu există cinism, nu există nevoia de a distruge personajele doar pentru a demonstra cât de „matură” este povestea și nici vreun mesaj ascuns inutil de complicat. Este genul acela de film care își arată optimismul și, chestia este că, tocmai sinceritatea asta îl face să funcționeze bine.
Jungle Pocket nu mi s-a părut neapărat cel mai interesant personaj din propria poveste, mai ales când Agnes Tachyon fură destul de ușor atenția de fiecare dată când apare, dar Pocket este un protagonist foarte potrivit pentru tipul acesta de film. Are energie și are permanent mentalitatea aceea de „voi deveni cea mai bună”, chiar și când începe să descopere că simpla victorie nu rezolvă automat totul. Iar relația dintre ea și Tachyon este partea care dă puțin mai multă greutate unei povești care, altfel, putea rămâne doar o succesiune de curse și antrenamente. Mi-a plăcut și că filmul nu își bate joc niciodată de propria premisă. Da, sunt fete cu urechi și cozi de cal care aleargă cu viteze ridicole (70 de km/h?), iar spus așa pare ceva ce ai putea abandona după trailer. Dar filmul tratează totul cu atâta convingere încât după puțin timp nu mai contează cât de ciudat este conceptul. Ajungi să urmărești cursele, rivalitățile și evoluția personajelor exact cum ai face-o în orice alt sports anime. Și când animația, muzica și energia personajelor se aliniază în cursele importante, rezultatul chiar reușește să fie surprinzător de motivational.
La final, Umamusume: Pretty Derby – Beginning of a New Era a fost pentru mine una dintre surprizele plăcute ale perioadei. Am intrat fără legătură reală cu franciza și am ieșit cu senzația că filmul funcționează foarte bine chiar și pentru cineva care nu știe nimic despre joc, seria anime sau personajele dinainte. Are o poveste simplă, dar sinceră, personaje simpatice, curse excelente și o animație care merită văzută pe ecran mare. Cel mai mult mi-a rămas însă energia lui pozitivă. Este genul acela de film care te lasă într-o dispoziție mai bună decât te-a găsit și care îți amintește, fără discursuri complicate, că uneori simplul fapt că continui să alergi este suficient cât să găsești răspunsul pe drum. Nu toate personajele mi s-au părut la fel de interesante, iar Jungle Pocket este depășită uneori de cei din jurul ei, dar asta nu schimbă faptul că Beginning of a New Era este un „sports anime” foarte bine făcut și surprinzător de ușor de recomandat.
Umamusume: Pretty Derby – Beginning of a New Era/”Umamusume: Pretty Derby – Începutul unei noi ere” este distribuit în România de ROIMAGE și poate fi văzut în cinematografe începând cu 7 august.
- Gen: Anime, Comedie, Animație
- Regie: Ken Yamamoto
- Scenariu: Kiyoko Yoshimura
- Dată de lansare: 7 august 2026
- Durată: 1 oră 47 minute
- Clasificare: AP-12
- Distribuitor: ROIMAGE
- Studio: Marvel Studios, Columbia Pictures, Pascal Pictures
- Distribuție: Yuri Fujimoto, Sumire Uesaka, Yui Ogura
- Sinopsis: “Uma Musume – s‑au născut ca să alerge. Născute purtând nume din alte lumi, uneori cu istorii ciudate, alteori glorioase, ele moștenesc sufletele acestor nume și aleargă. Țintind doar spre linia de finish dincolo de ceea ce putem vedea.”
