O familie duce o viață frumoasă până când un eveniment tragic îl ia din viață pe mezinul familiei. Mama, aflată în agonie, apelează la un ritual preistoric pentru a-l contacta și a-și lua la revedere, dar totul va scăpa de sub control.
Regizor: Johannes Roberts
Scenariu: Johannes Roberts, Ernest Riera
Gen: Groază
Lansare: 1 aprilie
Durata: 96 min
Studio: 20th Century Fox
Distribuitor: Odeon
Clasificare: I.M.18
Actori:
Sarah Wayne Callies … Maria
Jeremy Sisto … Michael
Sofia Rosinsky … Lucy
Logan Creran … Oliver
Javier Botet… Myrtu
Sinopsis:
Suferind, după pierdearea fiiului său, o mamă încearcă să-și țină în frâu sentimentele față de fiica și soțul ei. Ea caută un ritual ce-i va permite să-și ia la revedere de la fiul său, deschizând un drum între lumea morților și cea a viilor.
Recenzie:
Salutare “tovarăși cinefili”!
”Când te joci cu focul…
te arzi!”
Am mai discutat în articolele mele despre un anumit gen cinematografic, și anume despre filmele de groază și chiar spuneam atunci că există pe piață adevărate capodopere ale genului, filme ce au făcut istorie de-a lungul timpului, și putem aminti aici clasicele din anii ’30 sau cele din anii ’50 și ’60 și tot așa.
Filmul despre care mi-este dat să vorbesc în rândurile de față se vrea a fi o peliculă din aceeași categorie menționată mai sus. Oare? Întrebarea este firească și dacă o să aveți răbdarea necesară până la final o să vedeți și de ce.
În primul rând să vorbim de locația aleasă, și nu întâmplător, și anume India, mai exact Mumbai, cunoscut în timpuri străvechi ca Bombay, capitala statului indian Maharashtra și este cel mai populat oraș indian. Mumbai este situat pe o insulă în apropierea coastei vestice a Indiei. India și în special statul Maharashtra are o istorie bogată în ceea ce privește spiritualitatea și multitudinea de religii, cea mai răspândită fiind hindu. Nu intru în foarte multe detalii ci spun doar că aici cultul reîncarnării și al spiritelor malefice este la el acasă.
Filmul nostru ne poartă prin acest hățiș al acestor culte prin ochii unei mame îndurerate de pierderea fiului, Oliver, interpretat aici de Logan Creran, și durerea mamei, Maria, interpretată de Sarah Wayne Callies, cunoscută pentru rolurile din “The Walking Dead”, “Prison Break” și din filmul “Into the Storm” din 2014.
Îndurerată și plină de remușcări, în urma tragediei în care și-a pierdut viața fiul cel mare, Maria încearcă cu disperare să-și găsească liniștea și apelează într-un târziu la propunerea servitoarei, Piki, și recurge la un ritual neortodox, să zicem, de a lua legătura cu fiul pierdut și de a-și lua rămas bun de la el. Din păcate nimic nu se termină așa cum ar fi trebuit, iar Maria, orbită de durere, nu reușește să-și stăpânească pornirile de moment și deschide o ușă către un alt tărâm din care fiul decedat se întoarce, dar revine altceva decât și-ar fi dorit mama acestuia. Ceea ce nu știe însă este că în același timp trezește o putere terifiantă care va ucide totul în cale doar pentru a recupera copilul și de a-l duce în tărâmul de dincolo.
De aici încep așa-zisele momente de groază din film și suspansul. Din păcate viziunea regizorală are mari lacune și, cu părere de rău o spun, clișeele sunt la ele acasă. Efectele speciale folosite în film nu sunt spectaculoase, iar cadrele filmate nu îți dau nici măcar un scurt fior rece pe șira spinării. Jocul actorilor este acceptabil și încearcă cu greu să facă față scenariului mediocru și plin, așa cum spuneam, de clișee. Este un amestec de “The Witch” și “Poltergeist”, alambicat și pe alocuri haotic, fără consistența unui film de groază, așa cum se pretinde a fi. Scenariul și filmul implicit ar fi avut potențial dacă ar fi mers mai mult pe mitul creaturii pe care o trezește Maria în momentul în care face greșeala de a deschide ușa templului părăsit, și anume Myrtu.
Conform legendelor hindu, Myrtu este o figură divină ce reprezenta de fapt Moartea. În film este portretizată ca fiind gardianul lumii de dincolo care, odată ce sunt încălcate anumite ritualuri și cel decedat se întoarce în aceeași viață din care a plecat, vine să recupereze respectiva creatură și nu precupețește nici un efort în a-și duce la bun sfârșit obiectivul chiar dacă asta însemna să ucidă tot ce întâlnește în cale.
Nu vă faceți speranțe prea mari, în film creatura apare doar de două sau trei ori și atunci nu omoară pe nimeni, doar mârâie și sperie puțin, în rest nimic. Personajul care ar fi trebuit, cel puți conform viziunii regizorale, să aducă groaza pe ecran, este cel al micului Oliver, dar din păcate nu reușește să facă acest lucru și de-aici și marea dezamăgire. Nu vă pot spune nici să mergeți dar nici să nu mergeți să îl vedeți, pentru că, din punctul meu de vedere, opțiunea vă aparține, dar ce vă pot spune cu certitudine este faptul că acest film eșuează în a fi un film de groază, poate cel puțin un thriller, dar asta cu multă indulgență. În cartea mea cu filme de groază, din păcate, nu îl pot situa nicăieri pentru că este ambiguu, haotic, fără un început și fără o finalitate.
Acestea fiind zise, vă salut “tovarăși cinefili”, să vă curgă filme bune prin fața ochilor și ne auzim, în fiecare dimineață, de luni până vineri, de la 07:30, la Radio 1 România.
Filmul „The Other Side of the Door” este distribuit de Odeon Cineplex şi va avea premiera pe 1 aprilie 2016.
Postere:
Trailer:
