““colectiv” este un documentar observațional ce urmărește evenimentele primului an de la tragedia din clubul Colectiv. ”
Regizor: Alexander Nanau
Scenariu: Alexander Nanau
Gen: Documentar
Lansare: 28.02.2020
Durata: 1h 42min
Studio: HBO Europe, HBO România, Voodoo Films
Distribuitor: Bad Unicorn
Clasificare: A.P.
Sinopsis:
colectiv este un documentar observațional despre evenimentele primului an de la tragedia din clubul Colectiv. Filmul urmărește povestea anului 2016 și se concentrează pe relația dintre autorități și jurnaliști în încercarea de a afla adevărul. “colectiv” este despre oameni versus sistem, linia fină dintre adevăr și minciună, despre curaj și responsabilitate.
Recenzie:
O zi de duminică. Am decis să mergem să vedem documentarul #colectiv, în regia lui Alexander Nanau. Știam despre ce este vorba, știam ce s-a întâmplat atunci.
Au trecut 5 ani de la tragicele evenimente de la clubul Colectiv, tragedie în care au murit, în total, aproximativ 80 de oameni. Dar, filmul ăsta nu despre asta vrea să ne vorbească.
Trăim într-o societate a mercantilismului, uneori ieftin, dar de cele mai multe ori foarte scump, în care totul se cumpără, vinde și negociază, inclusiv sufletele noastre, ale oamenilor simpli.
Alexander Nanau ne propune un altfel de #colectiv, cel de după evenimentele din club, văzut prin ochii atât ai victimelor, rămase în viață, a rudelor celor care au murit, dar și prin ochii unei echipe de jurnaliști de investigație, în frunte cu Cătălin Tolontan.
Începutul acestui film, este un prim moment dur, violent, nu prin acțiunea sa, ci prin efectele sale asupra privitorului (nu vă dau detalii despre, pentru că TREBUIE să vedeți singuri), de fapt, pe tot parcursul filmului sunt trei mari momente dureros de crude, așa cum spuneam, nu prin violența fizică sau a imaginilor, ci prin mesajul și efectul asupra privitorului.
Dacă optica lucrurilor, din prisma victimelor și a rudelor celor decedați este firească, normală (într-o societate normală), cea a echipei de investigații este una grea, apăsătoare, cu presiuni și dileme interioare ale fiecărui membru implicat.
Povestea lui Tolontan și a colegilor lui începe din momentul în care decid să urmărească povestea HexiPharma și decid că este cazul să scoată la lumină totul. Este, dacă vreți, ca un film de acțiune hollywoodian, care te ține în priză și îți dorești să afli cât mai repede, cât mai multe detalii. Totul se derulează rapid, dar nu atât de rapid încât să nu te lase să vezi detaliile.
Sfârșitul anului 2015 și anul 2016 au schimbat în România percepția asupra importanței informațiilor corecte și a rolului pe care jurnalistul îl are într-o societate: acela de a se încăpățâna să afle adevărul, dar ce te faci, atunci când știi că asta trebuie să faci, asta ți-e menirea, și te trezești că vine cineva la tine și îți spune (poate pe un ton cald, blând, sau poate nu), că ar fi cazul să o lași mai moale, ”altfel umblă la familie!”. Ce-ți va spune conștiința interioară? Mergi mai departe, renunți… aici este dilema celor implicați jurnalistic și adusă pe ecran de Nanau.
Alt episod, foarte bine prezentat, este momentul Vlad Voiculescu, venit din mediul privat, ONG-ist, direct pe scaunul de ministru al sănătății… un tânăr care, literalmente, s-a luptat cu morile de vânt, iar finalul…”mă întreb câte din măsuri vor rămâne?” – spune tot și ne demonstrează tot.
Dragă cititorule, fiind jurnalist, știu ce înseamnă presiunea adevărului, a acelui dureros, crud, sfâșietor adevăr pe care ești obligat să-l spui, îmi pot face o părere asupra presiunilor puse pe un tânăr ministru care-și dorește să schimbe lucrurile, conștient fiind că ”totul, sub minister, e putred.. corupt!”, a încercat dar nu a reușit, îmi pot doar imagina prin ce au putut să treacă acei tineri care au murit în dezastrul de la #colectiv, și după, în spitalele românești, din cauza bacteriilor și a lipsei de dezinfectanți HexiPharma, îmi pot imagina durerea și prin ce au trecut și trec, încă, rudele celor decedați, ca jurnalist îmi pot face o idee asupra presiunii puse pe Dan Condrea, patronul HexiPharma și pot să-mi fac o idee asupra accidentului în care acesta a dispărut…
… dar ceea ce nu pot, nu știu, nu vreau să-mi imaginez este lipsa de suflet a celor care sunt acolo, în încrengătura aia. Nu pot să-mi imaginez această lume a mercantilismului, indiferent despre ce vorbim, dar, cel mai important, când vorbim de sufletele unor oameni.
Am rămas fără suflet!
Au trecut cinci ani… peste 80 de oameni au murit… nimeni nu a plătit… am rămas fără suflet!
Mergeți să vedeți documentarul #colectiv, nu de alta, dar să nu uităm în ce lume trăim, cine ne conduce și de ce nu mai avem suflet… coloană vertebrală… conștiință… am rămas fără suflet!
Protagoniștii filmului sunt:
Cătălin Tolontan – Alături de echipa lui de investigație scoate la suprafață adevăruri dureroase, într-o serie de anchete complexe. Filmul urmărește interacțiunea jurnaliștilor cu autoritățile în căutarea adevărului.
Tedy – a devenit apărătorul memoriei tragediei de la Colectiv, susținând ideea că incendiul din octombrie 2015 a deschis lungul drum al vindecării societății românești.
Familia Hogea – Narcis Hogea este tatăl lui Alex Hogea, student care și-a pierdut viața în urma incendiului. Familia Hogea devine în film un exponent pentru toate familiile care și-au pierdut copiii în tregedia din clubul „Colectiv”.
Vlad Voiculescu – fost Ministru al Sănătății, este o parte esențială în mecanismul de înțelegere a evenimentelor din primul an de după incendiul de la clubul Colectiv. Primul an de după tragedie a fost mai ales anul în care cele mai multe nereguli din sectorul medical au ieșit la suprafață.
Camelia Roiu – medic la Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri din București este reprezentantul avertizorului de intregritate din sistemul medical. Ea portretizează dorința de a ajuta, dar neputința cauzată de neajunsurile unui sistem bolnav.
Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. colectiv rulează la cinema din 28 februarie și este distribuit în România de Bad Unicorn.
Poster:
Trailer: