Au luat-o razna mulți cu cyberpunk-ul ăsta, și nu e de la capodopera Cyberpunk 2077, care, până la urmă, e un joc de nota 10, dar mulți dintre creatorii de jocuri de astăzi au crescut în pop-culture, cu cărțile lui Philip K. Dick, J.G. Ballard sau Roger Zelazny, să nu mai vorbim de filmele de genul Blade Runner, Judge Dredd, Johnny Mnemonic sau trilogia Matrix. Și au venit apoi Ghost in the Shell, Altered Carbon, Alita, ba chiar Cyberpunk Edgerunners.
Și câte și mai câte și lumea nu s-a săturat.
Am încercat Neon Blood, pe PS5, care, deși e super scurt, e plin de bug-uri enervante. Adică, na, chiar din actul 1, când te duci să-l întrebi ceva pe un nea Caisă și ai freeze total. Consola merge, toate merg superb, dar jocul e ca în modul acela de pe vremuri, dacă ați jucat Half Life 2, la începuturi, când avea o chestie anti-piraterie, de se blocau toți inamicii și nu puteai avansa. Na, în anii ăia, un român nu-și permitea un joc original, nici nu găseai, erau anii de haiducie. Ei, așa este și Neon Blood în unele porțiuni, nefinisat și bug-uit.
L-am jucat în ziua lansării și-n mai puțin de 3 ore și jumătate l-am terminat. Nu este rău, dar nici nu e ceva ce aș recomanda. Sunt un mare fan al graficii, dar restul este mediocru în cel mai bun caz. Povestea este un fel de meh, cu dialog mai puțin decât liniar, lupta pe ture este lentă și neinteresantă, cu unele secvențe QTE (complet silențioase) ca lupte cu bossfight (cu niște animații netede, fără îndoială, dar aș fi preferat doar o scenă, așa că măcar să le vezi).
A fost scurt, dar cumva a reușit să refolosească aceleași câteva locații de câteva ori. Sunt și câteva chestii care se simt ca umplutură pentru a face jocul mai lung, cum ar fi să alergi pentru a găsi fiecare tomberon de gunoi, unde se ascunde un ciudat, să te oprești și să scanezi tomberoanele.
O poveste over and over
Am jucat, de exemplu, Cloudpunk, pe care îl recomand cu ochii închiși, este o poveste atât de intensă, de frumoasă, de cursivă, încât nu-ți vine să-l lași. Tot genul de pixel art este și Cloudpunk, la fel ca Neon Blood, doar că mult mai lung și mult mai profund, cu un DLC excepțional.
În Neon Blood jucați un polițist distrus de un drog, Spark, de fapt, cam toți din lumea asta sunt distruși de acest drog, cei mai mulți pierzându-și memoria. Este și cazul lui Axel McCoin, care încearcă să lege misterele unor crime din Viridis. Se află repede și ucigașul, un anume Robin Slash, el îi omoară pe inginerii însărcinați să construiască implanturi. Și cam ăsta e jocul, alergi de colo-colo, ca pasărea Kolokolo, de ici și până colo, să afli ce se întâmplă, unii te ajută, alții te împiedică, la fel ca în viață.
Și ca gameplay, nu știu ce să zic. Axel se mișcă exact ca un melc, are opțiunea de alergare, pe care trebuie să o folosești non-stop, deși simți că aleargă în reluare. Să nu mai spun că de multe ori te blochezi în obstacole pe care n-ai cum să le observi în negura aia, că mai mult stai să vezi neoanele de pe clădiri, alea de tip cyberpunk. Și dacă vrei să vorbești cu un NPC trebuie să te așezi exact lângă el pentru a activa conversația, altfel, nicio șansă. Adică poți pierde minute bune din joc doar pentru a te poziționa lângă personajele care au ceva de spus. Unii n-au nimic și îți blochează jocul.
Narativ, povestea nu e rea, dar e la fel ca toate de genul. Corupție, droguri, polițiști căzuți, dar pierde mult la capitolul șlefuire în dialog. Lipsește și HUD-ul prin care ai acces la abilități sau upgrade-uri, iar dacă vrei să afli exact ce ai de făcut, atunci trebuie să pui jocul pe pauză. Mi se spunea că am obținut nu știu ce upgrade, ok, dar unde-l văd? Cum aflu? Și aici jocul pierde mult, că nu-ți oferă posibilitatea de a vedea exact cum și cât ai avansat. E adevărat, povestea e super scurtă, în maximum 3 ore și jumătate e gata jocul. Chiar și ziarele pe care le găsești în diverse locuri nu-ți oferă prea multe despre universul în care se scufundă jocul.
Cei de la ChaoticBrain Studio au ales și un stil de luptă de tip turn based, adică pe ture, dar nu e deloc provocatoare. Nu e nici măcar interesantă, te trezești fără context că trebuie să vă dați la gioale. Am folosit aceeași abilitate, headshot, că e cea mai bună și am terminat jocul cu ea, asta ce înseamnă, că doar aia e eficientă, deci, băieți, stați jos, nota 5.
Mi-e greu să înțeleg, sincer, adică la grafică, da, e arătos, impresionant, mi-a amintit de Cloudpunk, vă spun din capul locului, dar n-am înțeles partea cu luptele, au dat-o-n bară. Avem și un motan vagabond, stray, dar nu din jocul cu același nume, pe care îl cheamă Johnny Silverhand, deci easter egg din Cyberpunk 2077. Sunt multe trimiteri către jocurile de tip cyberpunk, ba chiar o trimitere către Altered Arma, dar cam atât.
În concluzie, Neon Blood este un joc cu o mișcare greoaie, cu lupte plictisitoare și repetitive, foarte scurt, o aventură cyberpunk pixelată, chiar mișto, dar, din păcate nu oferă acel element distractiv, se pierde în nimic. Apoi, e și foarte scurt, confuz, așa că așteptați să-l dea Epic Games gratuit sau când îl vedeți la vreo ofertă Humble Bundle, luați-l cât se poate de ieftin.
Neon Blood este disponibil din 19 noiembrie 2024 pe Xbox Game Pass, PC Game Pass, Xbox Cloud Gaming, Windows 10/11 și Steam.
- Gen: Aventură, Retro
- Lansare: 26 noiembrie 2024
- Studio: Astrolabe Games, Meridiem Games, PM Studios
- Distribuitor: ChaoticBrain Studio
- Platforme: Microsoft Windows (Steam), PlayStation 5, Nintendo Switch, PlayStation 4, Xbox Series S|X, Xbox One
- Clasificare: Teen
- Sistem de testare: PlayStation 5
- Sinopsis: “Anul 2053, lumea așa cum o știm a ajuns la sfârșit într-un război pierdut în timp. Acum, doar inegalitatea rămâne, sub forma Viridis, marele oraș ce cuprinde periculoasa Oraș Orb și luxosul Oraș Strălucitor. Axel McCoin, cândva detectiv de poliție, va deveni piesa cheie pentru a descoperi o întreagă conspirație de corupție și putere care bântuie pacea instabilă a Viridisului.”