Iulie este din nou despre francize consacrate la cinema și cu greu te vei abține să nu te duci să vezi noile blockbustere începând cu Jurassic World: Rebirth – al 7-lea film din lumea Jurassic ce are loc la cinci ani după ultima Jurassic World: Dominion. Mai degrabă decât să înceapă o nouă trilogie, Renașterea pare o aventură stand-alone și sincer de acum încolo așa aș și prefera să existe filme Jurassic.
Sunt un bărbat simplu: văd Scarlett Johansson pe afișul filmului, cumpăr bilet. Rolurile ca cel de aici i se potrivesc ca o mănușă: Zora Bennett este o mercenară complet capabilă de orice misiune, cu capul pe umeri și totuși cu un cod moral admirabil. Interpretarea lui ScarJo îți menține interesul pe tot parcursul deoarece personajul ei conduce practic întregul fir narativ. Gata. Atât. Asta-i recenzia. Mergi la film, merită văzut de fanii Johansson.
Stai. Nu închide tab-ul. Glumeam. Mai am cuvinte despre Jurassic World: Renașterea.
În primul rând ieșim complet din parcurile tematice din vechile filme. Acum suntem alături de o echipă de operațiuni speciale plătită de o corporație farmaceutică să extragă ADN viu din trei specii diferite de dinozauri. O treabă cât se poate de ilegală și riscantă dar pentru care mercenarii conduși de Zora sunt pregăți – pentru prețul corect.
Sunt și alte personaje de îngrăgit în Rebirth, evident. Dr. Henry Loomis, jucat de Jonathan Bailey, este un veritabil „dino nerd” agățat direct din muzeu pentru această misiune periculoasă. Expertiza sa pe teren este esențială și motivul pentru care se încumetă la operațiunea ilegală este evident: va putea să vadă dinozaurii pe care îi studiază de atâția ani de aproape, în propriul lor mediu. Bailey și Johansson au o chimie savuroasă, suprinzător de inocentă de asemenea. Felul în care s-au înțeles cei doi pe platou reiese și dintr-un interviu recent cu actorul.
Gașca pe de-a întregul nu-i tocmai memorabilă, însă Duncan Kincaid (Mahershala Ali) este carismatic, și similar cu Zora, în ciuda tipului de servicii pe care le prestează, are un cod moral bine definit. O discuție dintre cei doi pe vas din care reies traumele fiecăruia îmi amintește de antieroii din Thunderbolts* (de altfel unul dintre filmele mere preferate pe 2025). Îți este mai ușor să empatizezi cu personaje ale căror acțiuni se află în diferite zone gri.
Subplot-ul familiei Delgado, care naufragiază în mijlocul oceanului îndulcește narațiunea cu aventurile lor separate. Una dintre cele mai bune scene este cea în care înceracă să evadeze de un T-Rex pe râu cu o barcă gonflabilă. Există potențial aproape nelimitat în situațiile în care omul de rând, ieșit în vacanță, dă nas în nas cu fauna erei Jurassic.
Începutul narațiunii îți arată cum omenirea deja nu mai este impresionată să vadă dinozauri în carne și oase. Exact cum s-ar întâmpla și în realitate. Interesul publicului a ajuns să fie din ce în ce mai greu de menținut. Asta poți păți inclusiv și cu o serie de filme, indiferent de cât de realist creezi dinozaurii. Și pare, sau îmi place mie să-mi imaginez comentarii meta ascunse în filme, că producătorii sunt conștienți inclusiv de asta și mai târziu în film observi că nici nu se agită prea tare să te impresioneze. Ci mai degrabă filmul are intenția să te distreze fără să te încarce cu legături nenecesare cu prequel-urile și alte nebunii.
Un ambalaj de Snickers aruncat iresponsabil poate duce către un dezastru de neimaginat. De acolo poate porni inclusiv o evadare de dinozauri mutanți de pildă. Și asta este doar una din gândurile despre protejarea mediului cu care plecăm de la acest film. Așa cum te aștepți de la omenire, specia noastră găsește imediat foloase de pe urma animalelor. Există și tabere de ecologiști care vor să protejeze dinozaurii. Și așa mai departe. Lumea din Rebirth este cumva mai credibilă ca oricând, acum că nu mai suntem constrânși într-un parc tematic.
Filmul arată și se aude cum te-ai aștepta. Dinozaurii sunt în centrul atenției odată de povestea avansează către fiecare obiectiv atins de echipă. Aceștia arată și se aud demențial. Dacă reușești să vezi filmul într-o sală dotată și cu sistem Dolby Atmos, merită cu atât mai mult. Formatul 3D putea însă să lipsească și te-ai fi bucurat la fel de mult de peisaj.
Scenaristic vorbind este un film cât se poate de previzibil, dar măcar cumva nu-ți jignește inteligența și nu are scene lipsite de sens. Povestea este atât de ușor de urmărit încât poți lipsi câteva minute la baie – atâta timp cât te asiguri că nu pierzi una din scenele spectaculoase. Este cum ar trebui să fie unele filme de vară: lejer și degajat ca o plimbare în parc.
Mi-a plăcut mai mult decât diversele sequel-uri, ca Dominion. Așa previzibil și ușor de digerat cum este, pentru că prefer uneori o poveste independentă decât o continuare care încearcă să satisfacă prea multe cerințe și astfel să devină prea încarcată narativ. Poate fi o alegere fericită pentru o evadare din caniculă direct într-o sală răcoroasă de cinema.
Jurassic World: Renașterea este distribuit de ROIMAGE în orice cinematograf din România, începând din 4 iulie.
- Regie: Gareth Edwards
- Scenariu: Michael Crichton, David Koepp
- Gen: Acțiune, Aventură, Thriller
- Durată: 2 ore și 14 minute
- Lansare: 4 iulie 2025
- Distribuitor: ROIMAGE
- Clasificare: AP-12 – Acordul Părinţilor 12
- Distribuție: Scarlett Johansson – Zora Bennett
Mahershala Ali – Duncan Kincaid
Jonathan Bailey – Dr. Henry Loomis
Rupert Friend – Martin Krebs - Sinopsis:
La 5 ani după Jurassic World Dominion, o echipă care lucrează la o un proiect remarcabil din lumea medicală pornește într-o expediție în regiuni ecuatoriale izolate pentru a extrage ADN-ul de la trei creaturi preistorice masive.
