În era reality show-urilor infinite și a scroll-ului hipnotic, filmul The Running Man / “Fugarul: Vânătoare de oameni” explorează un subiect în vogă: transformarea divertismentului în armă a consumerismului. Regizorul Edgar Wright (Baby Driver, Last Night in Soho) reinterpretează romanul lui Stephen King, cu un upgrade vizual captivant și cu ironie abruptă la adresa modului în care ajungem să ne devorăm între noi pentru rating și relevanță. Rezultatul e senzațional: The Running Man (2025) lansează un comentariu amar despre noi, spectatorii: suntem într-o cursă perpetuă pentru a obține validare, în timp ce linia de sosire avansează mereu.
Edgar Wright realizează un diagnostic cultural, nu un simplu film de acțiune. The Running Man e o oglindă necruțătoare în care se reflectă obsesia noastră pentru divertisment, într-o lume în care viața însăși devine un show, iar moartea e atracția din prime time.
Glen Powell este aruncat în centrul unui reality-show mortal televizat. Personajul lui, Ben Richards, e un tip obișnuit care încearcă să supraviețuiască într-o lume dezumanizată, în care oamenii devin tool-uri generatoare de conținut. Deși are uneori gesturi forțate și mimică nenaturală, Powell reușește să mențină balansul între revoltă și vulnerabilitate: nu e eroul dur de tip Terminator, ci un om care învață că rezistența se măsoară în efortul depus pentru a-și păstra umanitatea când cei din jur te privesc ca pe un calificativ dintr-un tabel de rating.
Ben Richards e un om care înțelege că fuga lui are dublu sens: literal, semnificând lupta pentru supraviețuire, și metaforic, reprezentând evadarea dintr-un sistem care l-a transformat în marfă. În fiecare cadru se simte tensiunea dualității: dacă lumea te privește în timp ce lupți, mai e lupta ta autentică sau devii doar un performer în propria suferință? Cine are controlul – cel care fuge, sau cel care privește? În film, spectatorii cred că sunt liberi, dar ei sunt manipulați, iar Richards e prizonier, dar prin actul său de rezistență devine liber. Este o inversiune subtilă care amintește că în acest caz controlul e impus tot mai puțin de teroare și tot mai mult de distracție.
Colman Domingo, în rolul prezentatorului Bobby T, este un personaj construit ca un cocktail de cruzime și șarm mediatic, este omul care îți zâmbește în timp ce îți taie oxigenul, într-un decor în care crimele sunt transmise live, pentru a primi reacții instant pe ecrane gigantice.
Josh Brolin (Dan Killian) completează tabloul grotesc în rolul de producător al show-ului, întruchipând imaginea perfectă a capitalismului media: calm, elegant și complet cinic.
Filmul amintește de Hunger Games, dar tonul face diferența: Wright nu caută solemnitate, ci sarcasm. Universul său e saturat de lumini neon, reclame hiperbolice și estetică retro-futuristă care pare filmată printr-un filtru de anxietate digitală. Totul pulsează, de la decoruri până la montaj, iar fiecare tăietură de imagine e aproape muzicală, în stilul tipic al regizorului.
Coloana sonoră semnată de Steven Price e altă piesă de rezistență a filmului: un mix de techno industrial, sintetizatoare old-school și orchestră modernă, care te aruncă în transa unei lumi în care violența e entertainment premium. Fun fact: regizorul a inserat în film mostre audio reale din reclame vintage ale anilor ’80, pentru a sublinia cât de puțin s-a schimbat mentalitatea consumeristă.
În culise, povestea producției e la fel de intensă ca filmul final. Filmările din Glasgow au transformat orașul într-o distopie urbană, iar echipa a lucrat cu peste 300 de figuranți pe zi pentru scenele de arenă. Glen Powell a filmat câteva secvențe extreme, inclusiv una în care a trebuit să alerge noaptea, pe acoperișuri ude, fără cascador. Iar cameo-ul discret al lui Arnold Schwarzenegger, care apare sub forma unui clip holografic, e o reverență elegantă pentru fanii originalului. Este vorba despre The Running Man din 1987, regizat de Paul Michael Glaser, în care Schwarzenegger a interpretat rolul lui Ben Richards. A fost prima ecranizare după romanul lui Stephen King publicat sub pseudonimul Richard Bachman.
share – stream – react – repeat
The Running Man este un thriller distopic electrizant care își propune să te facă să gândești între două explozii. Intenționat nu îți dă răgaz să reflectezi, scopul fiind să îți sincronizeze pulsul cu ritmul frenetic al rating-ului. Wright filmează publicul care urlă de entuziasm la fiecare execuție din arenă, o imagine care amintește de Colosseumul roman, dar și de cultura noastră digitală: share – stream – react – repeat. Într-un moment de o ironie tăioasă, regizorul inserează cadre rapide cu oameni care urmăresc show-ul pe telefoane, ca într-o buclă a consumului pasiv.
Ideea centrală a filmului e devastatoare prin simplitate: când totul devine entertainment, nimic nu mai are consecință morală. Wright înțelege perfect că societatea noastră nu mai e guvernată de frică, ci de fascinație. Nu ne mai temem de autoritate, ci o urmărim, o aplaudăm, o judecăm, o convertim în content. În această cheie, The Running Man devine o parabolă despre prizonieratul plăcerii: oamenii sunt sclavi ai consumerismului, dar fericiți pentru că sunt distrați.
Iar deasupra spectacolului planează mereu întrebarea: dacă lumea ar deveni o cursă pentru supraviețuire, ai fi participant sau spectator?
The Running Man / “Fugarul: Vânătoare de oameni” rulează din 14 noiembrie la cinema fiind distribuit în România de ROIMAGE.
- Gen: Comedie, SciFi, Thriller, Acțiune
- Regie: Edgar Wright
- Scenariu: Stephen King, Michael Bacall, Edgar Wright
- Durată: 2h 13m
- Clasificare: N-15 – Nerecomandat 15
- Distribuitor: RoImage
- Studio: Paramount Pictures
- Lansare: 14 noiembrie 2025
- Distribuție: Glen Powell – Ben Richards
Alyssa Benn – Cathy Richards
Sienna Benn – Cathy Richards
Josh Brolin – Dan Killian
William H. Macy – Molie
Colman Domingo – Bobby T
Michael Cera – Elton Perrakis
David Zayas – Richard Manuel - Sinopsis: “Într-o societate a viitorului apropiat, Fugarul este cel mai urmărit show de televiziune – o competiție mortală în care concurenții, numiți Fugari, trebuie să supraviețuiască timp de 30 de zile, fiind vânați de asasini profesioniști. Fiecare mișcare este transmisă în direct unui public însetat de adrenalină, iar fiecare zi aduce o recompensă în bani tot mai mare. Disperat să-și salveze fiica bolnavă, Ben Richards (Glen Powell), un muncitor obișnuit, este convins de producătorul lipsit de scrupule, Dan Killian (Josh Brolin), să intre în joc ca ultimă soluție. Curajul, instinctele și tenacitatea lui Ben îl transformă rapid într-un favorit al publicului – și într-o amenințare pentru întregul sistem. Pe măsură ce audiențele explodează, la fel crește și pericolul, iar Ben trebuie să înfrunte nu doar Vânătorii, ci o națiune întreagă dependentă de spectacolul decăderii sale.”
