După aproximativ 7-8 ore petrecute în She’s Leaving, impresia generală e una ciudată, dar interesantă. Jocul pornește extrem de bine, promite o experiență matură, tensionată, aproape cinematografică, și creează iluzia unui spațiu mai larg și a unei narațiuni complexe. Din păcate, pe măsură ce avansezi, îți dai seama că ceea ce părea o experiență bogată se restrânge rapid într-un tipar mult mai rigid și repetitiv. Adică nu e genul de joc care să reinventeze roata sau apa caldă! Chiar dacă din trailer părea ceva super interesant, super horror, super catchy, însă odată intrat în el, simți că ai mai jucat jocul ăsta.
Un fel de Dexter, mai spre Garcea
În joc îl controlezi pe Charles Dalton, un analist criminalist specializat în interpretarea petelor de sânge, iar această premisă este, fără îndoială, cel mai original element al titlului. Nu joci doar rolul unei victime speriate, ci al unui profesionist care încearcă să reconstituie o crimă folosind proceduri apropiate de realitate. Analiza scenelor de violență, interpretarea urmelor și concluziile trase din tiparele de sânge adaugă o tentă serioasă și credibilă. Aici jocul are personalitate și se diferențiază de restul horror-urilor indie. Cu siguranță, fanii lui Dexter Morgan se vor simți în largul lor și vor vedea asemănările. Mai ales că sezonul ăsta din Dexter Ressurection a rupt la propriu, aș zice mult peste original.
Însă, revenind la She’s Leaving, din păcate, contrastul dintre această idee bună și gameplay-ul efectiv este mare. După un început promițător, în care explorezi zona exterioară și simți că vei avea parte de mai multe locații, jocul te închide aproape imediat într-o singură clădire și într-o structură foarte simplă: chei, uși, fugi, ascunde-te, repetă. Antagonistul cu mască devine rapid o prezență previzibilă. Nu e neapărat lipsit de impact, dar după a treia sau a patra întâlnire, frica se transformă în rutină. E adevărat că nenea ăsta e imprevizibil, uneori deschizi o ușă și ești mort. Nici nu ai timp să-l împuști cu pistolul cu electroșocuri.
Cam sărăcie pe gameplay
Gameplay-ul este ușor de înțeles, dar sărăcăcios. Nu există sisteme complexe, decizii grele sau variante reale de abordare. Jocul îți cere doar să memorezi trasee și poziții, să te miști corect prin spațiu și să reacționezi rapid. Este eficient, asta până când devine plictisitor. Lipsa variației e cea mai mare problemă a jocului. În plus, dacă te pui frumos pe ciuci și mergi pâș-pâș, îl dovedești și pe nenea cu mască.
La capitolul atmosferă, însă, She’s Leaving stă mult mai bine. Iluminarea e reușită, umbrele creează neliniște, iar sunetele ambientale sunt bine poziționate. Scârțâitul podelelor, vântul, sunetele îndepărtate și tăcerea apăsătoare contribuie la imersiune. Coloana sonoră este discretă, dar eficientă: nu epatează, nu te ajută să „te sperii”, ci mai degrabă te macină lent psihologic. În multe momente, muzica face mai mult decât inamicul. Uneori, pe nenea ăsta cu mască parcă îl aud bombănind și în română. Sau poate că mi se pare!
O grafică decentă spre foarte reușită
Grafic, jocul merge pe realism. Nu este spectaculos, dar este suficient de curat și coerent. Texturile sunt decente, iluminarea artificială ajută mult atmosfera, iar casa este bine construită vizual. Nu vorbim de un titlu AAA, dar nici de ceva neglijat sau nefinisat. Din punct de vedere tehnic, jocul se mișcă stabil și, lucru important, nu e afectat de bug-uri majore sau glitch-uri care să strice experiența.
Ai și tu o poveste indie?
Pe partea de poveste, jocul încearcă mai mult decât mulți concurenți indie, dar oferă cam puțin, pe mine asta cred că m-a dezamăgit cel mai mult. Firul narativ este interesant ca idee, dar nu suficient de bine exploatat. Jocul sugerează mult, explică puțin și oferă prea rar momente în care să simți că descoperi ceva adevărat, nu doar obiecte și chei. Adică te plimbi prin casa aia, afli câteva chestii vagi despre istorie, despre personaje, despre doamna care naște, despre crime, dar e destul de vag și nu oferă o strânsă conexiune între poveste și simțul jucătorului.
În concluzie, She’s Leaving este genul de joc care te prinde prin idee, dar te pierde prin execuție. Este un horror cu un nucleu foarte bun, dar cu un gameplay prea simplu și o structură prea rigidă. Nu e un joc prost. Din contră, are clasă, are atmosferă și o identitate clară. Dar nu îndrăznește suficient.
Pentru cei care vor un horror cu investigație, stres psihologic și o abordare mai realistă, merită încercat. Pentru cei care caută gameplay complex sau surprize constante, probabil va părea limitat. Cred că e un joc de 7,5 spre 8, un thriller psihologic solid, care începe excelent, dar nu reușește să ducă promisiunea până la capăt.
She’s Leaving este disponibil din 2 decembrie pe PC (Steam), PlayStation 5, Xbox Series X | S.
- Gen: Action, Adventure, Indie
- Lansare: 2.12.2025
- Studio: Blue Hat Studio
- Distribuitor: Blue Hat Studio
- Platforme: PC (Steam), PlayStation 5, Xbox Series X | S
- Clasificare: 16+
- Sistem de testare: PC, CPU: AMD Ryzen 9 7900X3D/ GPU: Nvidia GeForce RTX 4080/ RAM: 64GB/ TV-Monitor: Samsung LC34G55T + controller Xbox One Series X.
- Sinopsis: “Pune-ți abilitățile de investigație în practică în She’s Leaving, o terifiantă poveste de supraviețuire horror din perspectiva primei persoane, unde granița dintre vânător și pradă este extrem de subțire. Investigați, supraviețuiți și evadați înainte ca întunericul să vă consume.”
