Există romane care îți spun o poveste și există romane care te absorb într-o stare. Corcitură, debutul lui Hanako Footman (trad. Irina-Marina Borțoi), face parte din a doua categorie. „O explozie strălucită de scriitură și povestire. Parcă aș citi un film de Oscar”, spune Aisling Bea – iar comparația nu este deloc exagerată. Footman scrie cinematografic, dar în același timp visceral, dens, cu o sensibilitate care pulsează în fiecare pagină.
Romanul urmărește trei femei japoneze – Mei, Yuki și Haruka – ale căror destine se desfășoară inițial separat, pentru ca apoi să se intersecteze subtil, aproape organic. Mei trăiește în Surrey alături de tatăl ei britanic și mama vitregă, încercând să-și înăbușe moștenirea japoneză și dorințele care o tulbură. Yuki părăsește satul natal pentru a studia vioara la Londra, unde ajunge prinsă într-o relație toxică cu profesorul ei. Haruka, în schimb, evadează din viața rurală pentru a deveni animatoare într-un club din cartierul roșu din Tokyo, purtând în sine durerea și secretele lăsate de moartea mamei sale.
Trei voci, o singură rană
Structura romanului alternează cele trei perspective, iar la început ritmul poate părea lent, ușor rătăcitor. Dar această lentoare este deliberată: Footman construiește atent psihologia fiecărei protagoniste, lăsându-ne să locuim în gândurile lor, în rușinile lor, în dorințele reprimate sau asumate. Momentul în care firele narative încep să se lege – prin indicii fine, comentarii aparent aruncate în treacăt – este unul dintre cele mai satisfăcătoare din roman. Revelația nu e melodramatică, ci câștigată.
Fiecare voce este distinctă, deși temele sunt comune: sexualitate, traumă, rasă, apartenență, dor de casă. Mei trăiește tensiunea de a fi prinsă între două lumi, încercând să fie suficient de britanică într-un Surrey predominant alb. Yuki experimentează izolarea imigrantului, frica de a-și pierde limba și gustul mâncării de acasă. Haruka, poate cea mai magnetică dintre ele, este hedonistă, directă, asumată – o prezență incandescentă într-un Tokyo nocturn descris cu o forță hipnotică.
Identitate, rasism internalizat și privirea masculină
În centrul romanului se află explorarea identității japoneze – în Japonia și în diaspora – dar și experiența mai largă a imigrantului. Mei regretă cât de mult a încercat să se asimileze, simbolizat inclusiv prin infatuarea față de prietena ei albă, Fran. Toate cele trei femei sunt expuse privirii masculine, exotizării și fetișizării femeilor japoneze. În paralel, romanul surprinde rasismul internalizat: invidia pentru trăsături occidentale, dorința de a „corecta” propriul corp.
Footman integrează și trei povești populare japoneze, cu rol alegoric, reflectând destinele protagonistelor. Ele funcționează ca o punte între tradiție și prezent, între limbajul pe care Mei nu-l mai poate citi și identitatea pe care încearcă s-o recupereze.
Despre autoare
Hanako Footman, născută la Londra, este actriță și romancieră anglo-japoneză. A absolvit London Academy of Music and Dramatic Art și a jucat în numeroase producții cinematografice, precum The Crown sau Absentia, și în piese de teatru. Primul ei roman, Corcitură, a fost nominalizat în 2024 la Waterstones Debut Fiction Prize, iar Hanako dezvoltă în prezent și adaptează cartea într-o serie TV.
Articol de Luisa Ene Beniog
