Crimson Desert – Recenzie

După un început frustrant și aproape de abandon, Crimson Desert se transformă treptat într-un sandbox ambițios și imprevizibil, unde libertatea, haosul și explorarea constantă reușesc să acopere imperfecțiunile evidente ale jocului.

Ce naiba e Crimson Desert? Vă jur, că după 3-4 ore de jucat am vrut să-i dau nota 4, să spun că este experiența cea mai infectă din lumea gaming-ului, pentru că: nu înțelegeam ideea puzzle-urilor, nu era nimic logic, povestea era atât de alambicată, încât orice învățam nu făcea parte din temă. Dar, cu timpul, având răbdare, investind zeci de ore, Crimson Desert devine un RPG masiv, plin de sisteme și idei, care îți cere răbdare, dar îți oferă în schimb o experiență captivantă, dezordonată și surprinzător de memorabilă.

Început greu cu PR-ul

Ca să fiu sincer, experiența a fost groaznică, am contactat PR-ul, care a dat flit României instant cu un mail identic, așa că am scos banul și am cumpărat jocul, deci nu este o recenzie plătită sau nemulțumită, cum vedem la site-urile mari de gaming. M-am și mirat când am văzut că unii i-au dat 6, ei dând 7 și 8 unor jocuri care s-au închis după 10 zile de la lansare, dar asta e lumea, plină de dubioși și de perverși. La cum a început jocul, am zis, gata, vă rup în două, că e pilaf, nu înțelegi nimic.

După mai bine de 30 de ore petrecute în Crimson Desert, pot spune fără rezerve că experiența mea a fost una profund contradictorie, dar în același timp surprinzător de captivantă, pentru că, deși începutul jocului m-a împins aproape să renunț complet la el, pe măsură ce am investit timp, răbdare și curiozitate, am descoperit un titlu care, în ciuda imperfecțiunilor evidente, reușește să ofere un sentiment de libertate și imersiune rar întâlnit în RPG-urile moderne.

Ce face butonul ăsta?

Primele ore au fost, sincer, dificile, chiar frustrante, deoarece jocul te aruncă într-un sistem vast și complex fără să-ți ofere suficientă ghidare, iar combinația de mecanici, controale și sisteme interconectate creează mai degrabă confuzie decât entuziasm, lăsând impresia unui început rigid, liniar și lipsit de profunzime, în care activitățile par banale și aproape lipsite de sens, ca și cum ai îndeplini niște sarcini generice fără impact real asupra lumii sau asupra modului în care te raportezi la ea. De la apăsat pe 4 taste, că pe controller e crunt de jucat, m-am trezit că trebuie să curăț un coș al casei, negru de fum, apoi să urmăresc o pisică, apoi să zbor, după care să dau cu palma lui Bruce Lee, wtf?

Totuși, după aproximativ 5 ore, odată ce am început să caut ghiduri, să experimentez mecanicile și să explorez mai atent lumea, lucrurile s-au schimbat radical, iar jocul a început să-și dezvăluie adevărata natură, aceea de sandbox haotic, dens și plin de oportunități, în care distracția nu vine dintr-o direcție clară, ci din acumularea constantă de sisteme, abilități și situații neprevăzute care apar aproape organic.

Nota 10 pentru gameplay

Gameplay-ul este, fără îndoială, punctul forte al jocului, fiind complex, uneori dezordonat, dar extrem de satisfăcător odată ce îl înțelegi, deoarece îți oferă o libertate de mișcare impresionantă, de la alergări rapide și sărituri ample până la folosirea frânghiilor pentru a te deplasa prin mediu, balansări între clădiri și copaci sau chiar traversarea lumii într-un mod care amintește vag de mobilitatea fluidă din alte jocuri open-world. Pe măsură ce progresezi, lucrurile devin și mai interesante, deoarece poți obține un dragon, construi tabere, controla fortărețe și, în cele din urmă, să-ți creezi propriul castel și o armată, ceea ce transformă experiența într-un amalgam de sisteme care par să nu se mai termine niciodată. Vrei să călărești un leu? Du-te la zoo, vrei un urs? Apropo, du ursul într-un sat și lasă-l liber, să vezi ce haos face. Vrei elefant? Orice găsești!

Lumea jocului este, la rândul ei, remarcabilă, nu neapărat prin perfecțiune tehnică, ci prin densitatea și energia pe care o transmite, pentru că Pywel nu pare doar un spațiu de explorat, ci mai degrabă un loc care reacționează constant la prezența ta, întrerupându-ți planurile și atrăgându-te în situații neașteptate, fie că este vorba despre intervenții în evenimente aleatorii, confruntări spontane sau descoperirea unor locații ascunse care îți distrag complet atenția de la obiectivul inițial.

Cel mai solicitant sistem de luptă

Sistemul de luptă este intens și solicitant, având o greutate și o brutalitate care îl fac memorabil, dar și o doză de imperfecțiune care îl menține imprevizibil, deoarece nu este suficient să apeși butoane la întâmplare, ci trebuie să citești animațiile inamicilor, să gestionezi stamina, să combini armele și să folosești diverse tehnici precum grappling, lovituri sau aruncări. Atunci când toate aceste elemente se aliniază, luptele devin nu doar eficiente, ci și incredibil de satisfăcătoare.

Cu toate acestea, jocul nu este lipsit de probleme, deoarece am întâlnit bug-uri care afectează progresul în misiuni, situații în care NPC-urile nu apar, probleme de control precum mișcarea involuntară a personajului după sesiuni mai lungi de joc sau mici glitch-uri în timpul luptelor. Deși aceste probleme nu sunt constante, ele sunt suficient de frecvente încât să nu poată fi ignorate, chiar dacă există speranța că vor fi rezolvate prin actualizări viitoare.

Povestea e între așa și așa, gen gașca Zurli

Să trec și pe la poveste, care e ca în piesa aia cu “am o căsuță mică, așa și așa”, cam asta e și treaba cu firul narativ. Un alt punct slab important este reprezentat și de protagonist, deoarece, într-un joc care oferă atât de multă libertate și complexitate în gameplay, te-ai aștepta la un personaj central puternic și memorabil. Ei, bine, Kliff nu reușește să iasă în evidență, fiind mai degrabă un personaj funcțional decât unul iconic, lipsit de o dezvoltare profundă sau de un trecut care să-l definească clar, iar narațiunea, deși competentă, rămâne la un nivel destul de generic, fără momente cu adevărat memorabile.

Grafică bunicică, nu next gen

Din punct de vedere tehnic, grafica este un amestec interesant între spectaculos și dezamăgitor, deoarece lumea, ca ansamblu, impresionează prin scară și atmosferă, însă detaliile precum texturile, fețele personajelor sau anumite elemente vizuale nu ating nivelul pe care l-ai aștepta de la un titlu modern, ceea ce creează o disonanță între ambiția artistică și execuția tehnică.

Controlul reprezintă un alt aspect controversat, deoarece, deși toate sunt funcționale, modul în care sunt mapate acțiunile și interacțiunile poate deveni confuz și frustrant, mai ales în situații tensionate, unde întârzierile în mișcare sau suprapunerea comenzilor pot duce la erori neașteptate. Așa că unele momente se transformă într-un test de răbdare, mai degrabă, decât de abilitate.

Sistemele de inventar și interacțiune adaugă și ele un strat de complexitate uneori inutil, deoarece gestionarea obiectelor devine rapid dificilă din cauza limitărilor de spațiu și a modului în care sunt organizate resursele, iar anumite decizii de design, precum lipsa inițială a unui sistem clar de stocare sau interacțiunile inconsistente cu obiectele din lume, pot crea frustrări suplimentare.

Devine adictiv, fraților!

Cu toate acestea, ceea ce reușește jocul să facă extrem de bine este să creeze acel sentiment rar de „încă cinci minute” care se transformă inevitabil în ore întregi de joc, deoarece lumea este densă, imprevizibilă și plină de activități. Sunt atâtea de făcut, atâtea activități care te atrag constant, făcând ca explorarea să pară nu doar o opțiune, ci însăși esența experienței.

Un aspect surprinzător de pozitiv este reacția rapidă a dezvoltatorilor la feedback-ul comunității, actualizările lansate la scurt timp după lansare. Asta demonstrează o dorință clară de a îmbunătăți experiența și de a rezolva problemele semnalate de jucători, ceea ce oferă încredere că jocul are potențialul de a evolua semnificativ în timp.

În concluzie, Crimson Desert este un joc ambițios, haotic și imperfect, care poate fi extrem de frustrant în primele ore, dar care răsplătește răbdarea printr-o experiență profund captivantă și plină de libertate, fiind genul de titlu pe care fie îl vei aprecia pentru complexitatea și energia sa. Există și șansa să îl respingi complet ,din cauza problemelor și a lipsei de rafinament, însă, pentru cei dispuși să-i accepte imperfecțiunile, oferă o aventură memorabilă, care, în forma sa actuală, se situează undeva între un un 8 spre 9, cu potențial clar de a deveni ceva mult mai mare odată cu timpul și îmbunătățirile viitoare. Poate fi la nivelul Cyberpunk, dar trebuie înțeleși dezvoltatorii, la cât de mare e jocul, sigur vă veți pierde cu sutele de ore în el.

1 din 28

Crimson Desert este disponibil din 19 martie pe PlayStation 5 Pro, Xbox Series X|S, NVIDIA GeForce NOW, PC (Steam, Epic Games), Mac App Store.

• Gen: Action, Adventure, Open-World
• Lansare: 19.03.2024
• Studio: Pearl Abyss
• Distribuitor: Pearl Abyss
• Platforme: PlayStation 5 Pro, Xbox Series X|S, NVIDIA GeForce NOW, PC (Steam, Epic Games), Mac App Store
• Clasificare: 18+
• Sistem de testare: PC, CPU: AMD Ryzen 9 7900X3D/ GPU: Nvidia GeForce RTX 4080/ RAM: 64GB/ TV-Monitor: Samsung LC34G55T + controller Xbox One Series X.
• Sinopsis: „Crimson Desert este un joc de acțiune și aventură în lume deschisă, plasat pe continentul Pywel. Alătură‑te lui Kliff în drumul său de a reconstrui facțiunea Greymane și de a salva aceste ținuturi de o amenințare iminentă. De la întinderi sălbatice și orașe, la ruine și misteriosul Abyss, croiește‑ți propriul drum prin lupte și descoperiri.”