Jocurile astea cu mașini au o grămadă de tipuri de jucători, cei care vor să se relaxeze și ăia care bagă hardcore, vor să fie ca-n realitate, dar cei mai mulți sunt minori și evident că n-au permis de conducere, dar știu ei cum e în realitate. Cam asta e și marea vrăjeală cu jocurile astea, iar Screamer se vrea un arcade retro a la anii ’90 spre 2000, dar să fie greu, să le dăm de să le sară souls-like-ul și la mașini.
Screamer nu face ceva revoluționar la nivel tehnologic, nu vine cu bugete obscene sau marketing agresiv, ci pur și simplu pentru că știe exact ce vrea să fie și execută aproape perfect. Screamer poate fi genul ăla de joc. Și tocmai de asta e cu atât mai frustrant că riscă să moară înainte să apuce să conteze cu adevărat, dintr-un motiv cât se poate de banal: prețul complet rupt de realitate. Nu poți, bre, să ceri 60 de euro pe un joc care nu oferă foarte mult, are o poveste scurtă și banală, iar multiplayer-ul e mort de la lansare.
Control greoi, dar realist
L-am jucat pe PS5 Pro și primul lucru care m-a lovit nu a fost viteza, nu grafica, nu efectele, ci senzația de control. Screamer nu seamănă cu nimic din ce e acum pe piață în zona arcade racing. Nu e nici Need for Speed, nu e nici ceva simcade, e o combinație ciudată și extrem de satisfăcătoare între precizie și haos. Sistemul de control cu două stick-uri, care la prima vedere pare inutil complicat, devine după câteva curse ceva aproape instinctiv. Un stick îți controlează direcția clasică, celălalt îți dictează driftul într-un mod agresiv, aproape violent, dar incredibil de precis. Nu simți că pierzi controlul, simți că îl împingi la limită constant. Adică ai stick-ul din stânga pentru direcție și cel din dreapta pentru drift. Și de aici începe distracția adevărată. Pentru că nu e doar despre a lua curbe frumos. Jocul te obligă să fii atent la mai multe lucruri în același timp: schimbul manual de viteze, poziționarea pe traseu, momentele în care ataci sau te aperi. Pare mult, dar nu devine niciodată obositor. Din contră, creează o buclă de gameplay extrem de satisfăcătoare, genul ăla care te face să mai bagi “încă o cursă” fără să-ți dai seama când au trecut două ore. Și este greu, chiar greu de tot până te prinzi, până înveți mașina, am simțit controlul greoi, dar realist, în condițiile în care jocul are o grafică de anime, dar să știți că nu se inspiră din niciun desen, are doar influențe.
Hai că stăm bine pe sunet
Dar dacă gameplay-ul e excelent, sunetul este efectiv absurd de bun. Motoarele nu doar că se aud bine, se simt. În special în drifturi, când turezi și ții mașina în control la limită, sunetul devine aproape hipnotic. Înțelegi instant de ce jocul se numește Screamer, e un urlet constant de motoare, metal și viteză care îți rămâne în cap. Iar peste asta vine un soundtrack care, sincer, duce totul și mai sus, este unul dintre puținele jocuri recente în care muzica nu e doar fundal, ci parte din experiență. Îți dictează ritmul, îți amplifică adrenalina, te ține acolo.
Grafică inspirată din anime-uri
Din punct de vedere vizual, jocul nu încearcă să impresioneze prin realism și face foarte bine. Direcția artistică e clară, inspirată din anime și cyberpunk, cu o identitate proprie care îl scoate în evidență imediat. UI-ul este unul dintre cele mai bine gândite pe care le-am văzut într-un racing game. Nu doar că arată bine, dar este integrat perfect în stilul jocului, nu simți că navighezi prin meniuri, simți că ești în lumea lui, aici iarăși este un plus.
Surpriza reală vine însă din modul în care este construită campania, pentru că Screamer nu e doar despre curse. Este, într-o proporție destul de mare, și o experiență narativă, iar stilul este clar inspirat din visual novels, cu dialoguri, personaje și momente în care jocul încetinește intenționat ca să-ți explice lumea în care te afli. Personajele vin din zone diferite, vorbesc limbi diferite, engleză, spaniolă, germană, italiană, iar ideea că se înțeleg prin intermediul unor implanturi este nu doar interesantă, ci și rar văzută într-un joc de genul ăsta. Pentru un jucător european, chestia asta chiar are sens și adaugă autenticitate, simți că ai direct google translate.
Cam slăbuță povestea, iar multiplayer-ul e mort în coteț
Povestea nu este neapărat punctul central, dar este suficient de bine scrisă încât să te țină cât de cât curios. Vrei să vezi ce urmează, vrei să înțelegi relațiile dintre personaje, vrei să vezi unde duce totul, iar pentru un racing game, asta este deja mai mult decât oferă majoritatea. Se putea mai mult, apoi e cam scurtă, dar e acolo de nota 7.
Și totuși, cu toate aceste lucruri făcute bine, Screamer are o problemă majoră pe care nu o poți ignora: multiplayer-ul e mort. În teorie, genul ăsta de joc ar trebui să fie perfect pentru competiție online, în practică, găsești greu spre deloc jucători, lobby-urile se golesc rapid și ajungi de multe ori să concurezi împotriva AI-ului. Este genul de situație care creează un cerc vicios, nu sunt jucători pentru că jocul e scump, iar jocul pare și mai puțin atractiv pentru că nu sunt jucători.
Și aici ajungem la problema reală. Prețul, șampion! Exagerat, 60-70 de euro pentru un joc nou, fără un brand puternic în spate, fără o comunitate formată și fără un marketing serios, este pur și simplu o decizie greșită și nemernică. Nu contează cât de bun este jocul, pentru majoritatea oamenilor prima interacțiune este prețul, vorbim de un studio, Milestone S.r.l., care dă în prețuri ca-n păcănele, iar când vezi suma asta pentru ceva ce nu cunoști, reacția naturală este să stai departe.
Este genul de titlu care ar fi avut toate șansele să explodeze dacă era lansat la un preț accesibil, 15-20 de euro și lumea l-ar fi cumpărat din curiozitate. L-ar fi descoperit, ar fi vorbit despre el, ar fi crescut organic. Așa, la prețul actual, riscă să rămână blocat într-o zonă de nișă din care nu mai iese și să dispară în scurt timp.
Și cumva e păcat. Pentru că Screamer chiar este unul dintre cele mai interesante arcade racers din ultimii ani. Are personalitate, are mecanici solide, are stil și, cel mai important, are acel ceva care te face să vrei să te întorci la el. Nu e un joc perfect, dar este genul de experiență care merită trăită, doar că nu la prețul cerut acum. Verdictul e simplu și poate puțin frustrant: un joc bun, pe care îl recomand fanilor arcade racing, doar că în momentul în care ajunge la un preț care reflectă realitatea pieței. Luați-l când îl vedeți la 15-20 de euro, până atunci, rămâne exemplul clasic de titlu care face aproape totul bine, dar e sabotat de o singură decizie proastă.
Screamer este disponibil din 26 martie pe Playstation 5, Xbox Series X | S, PC (Steam, Epic Games).
- Gen: Anime, Racing, Arcade
- Lansare: 26.03.2026
- Studio: Milestone
- Distribuitor: Milestone, CD MEDIA SE
- Platforme: Playstation 5, Xbox Series X | S, PC (Steam, Epic Games)
- Clasificare: 12+
- Sistem de testare: PlayStation 5 Pro
- Sinopsis: “Acțiunea explozivă și estetica anime se ciocnesc în acest joc arcade de curse, care îmbină mecanici de luptă cu o poveste ce lovește puternic. În această lume, unii concurează pentru glorie, în timp ce alții caută putere sau răzbunare. Fiecare cursă e o luptă, iar fiecare confruntare e personală.”
