În urmă cu aproximativ cinci ani, un studio nou format din Coreea a anunțat un proiect ambițios denumit The Relic. Proiectul a fost prezentat drept un multiplayer action game, iar câțiva ani mai târziu micuțul dezvoltator a revenit cu un anunț care a ridicat gamerii de pe scaune, anume The Relic: First Guardian. Prezentat ca o experiență singleplayer ce urma să fie lansată în 2025, jocul părea a fi tot ceea ce-și doreau fanii soulslike-urilor: o lume muribundă, o poveste fragmentată și un sistem de luptă complex ce necesită dedicare pentru a-l stăpâni.
Din păcate, în septembrie 2025, Project Cloud Games a anunțat că lansarea a fost decalată, iar The Relic: First Guardian va ajunge în mâinile jucătorilor cândva în 2026, ca mai apoi să fie amânat din nou. Din propria experiență vă spun că amânările nu sunt neapărat un lucru rău, deoarece arată nivelul de dedicare a echipei și faptul că își doresc din tot sufletul să le dea jucătorilor cea mai bună experiență posibilă. Chiar măritul lord al PC-ului, Gabe Newel, are un citat important despre amânările din industrie, anume: „Late is just for a little while. Suck is forever”, ce se traduce în română drept „întârziat e pe puțin timp. Nașpa e pentru totdeauna”. Acest adagiu faimos, care a fost deseori atribuit lui Miyamoto, transmite că un joc amânat poate fi bun, pe când unul grăbit va fi mereu problematic.
Poate vă întrebați de ce am adus în discuție faimosul citat? Ei bine, e din cauza ambiției și a potențialului pe care îl avea The Relic: Last Guardian. Din toate materialele de marketing distribuite de către dezvoltator și de către presa de specialitate a rezultat faptul că The Relic: Last Guardian ar fi răspunsul indie la Elden Ring, însă, din păcate, lansarea jocului pare să fi fost grăbită. Dacă v-am făcut curioși, haideți să începem cu povestea!
A fost odată ca-n povești…
În stil tipic pentru un soulslike, povestea din The Relic: Last Guardian este fragmentată și spusă într-un mod ambiguu, care lasă loc de interpretare pe alocuri. Arsiltus este clar o lume trecută de colapsul social, ce pare că a căzut pradă entropiei cosmice și unor forțe greu de descris. Jucătorul află rapid și motivul pentru această degradare rapidă a lumii, distrugerea unei relicve ce menținea ordinea în lume. Acum, în rolul gardianului, protagonistul trebuie să străbată lumea în lung și-n lat pentru a găsi fragmentele relicvei, în speranța că o va reface și va aduce ordine în haosul ce s-a lăsat peste Arsiltus.
Pare destul de simplu, nu? Iar firul narativ are o oarecare asemănare cu cel din Elden Ring, însă, spre deosebire de creația lui Miyazaki, este mult mai direct. Nu avem atâtea elemente vagi care să merite eseuri video de ore întregi. Un aspect pe care l-am apreciat foarte mult la The Relic: First Guardian este modul în care a abordat misiunile secundare, tratându-le ca pe o componentă a poveștii principale. Practic, aceste obiective secundare sunt „povești” din Arsiltus, unele mai grandioase, altele mai mici, pe care protagonistul le descoperă și în care este implicat câte un fragment. Poate este povestea unui mare erou, care a clacat la momentul nepotrivit și și-a părăsit aliații, lăsându-i pradă unui inamic periculos sau poate este povestea unui fiu mândru care i-a promis mamei sale că va deveni un mare soldat. Indiferent de povestioară, aceasta are un element uman, reprezentând „eroii” ca persoane cu defecte și care nu au fost tot timpul perfecți.
Firul narativ are câteva minusuri, folosindu-se de multe clișee, însă are suflet și se vede că dezvoltatorii au fost foarte ambițioși. Unde vă pot spune cu sinceritate că au reușit cu brio să-și atingă obiectivul este în atmosferă, deoarece este de nota 10. Lumea întunecată este împânzită de bandiți și monștri, care mai de care mai periculoși, iar puținele bastioane ale societății sunt apărate cu îndârjire de către puținele persoane întregi la minte care au mai rămas în Arsiltus. Însă, povestea și atmosfera nu reușesc să acopere carențele celorlalte elemente ale jocului.
Action RPG sau Soulslike?
Vă spun din start că jocul suferă de o criză de identitate, deoarece nu știe exact ce-și dorește să fie. Lumea și povestea sunt gândite pentru un soulslike, însă mecanicile și progresia se potrivesc mai degrabă într-un joc de acțiune. Elementul de RPG devine evident odată cu apariția unui skill-tree, însă pe lângă acest sistem des întâlnit în gen, nu pot să-mi dau seama de ce aș numi The Relic: First Guardian un RPG.
Sistemul de luptă este clar gândit pentru un joc de acțiune, punând accent pe confruntări directe și combo-uri, nicidecum pe tactica consacrată a soulslike-urilor de „dai-și-fugi”, preferată și de către mulți conaționali. Problema este că e rudimentar. Fiecare armă are exact un combo ce poate fi spamat, însă problema e că depinde foarte mult de precizie. Majoritatea atacurilor au un wind-up destul de lung, așa că fiecare atac trebuie să fie calculat și executat la perfecție. Nu trebuie să vă faceți griji de stamina, deoarece aceasta nu este folosită pentru atacuri ci pentru acțiuni defensive, precum eschivele, parările sau chiar blocarea unor lovituri. Combo-ul de bază poate fi ușor variat cu introducerea unor abilități ce pot fi deblocate în skill-tree-ul aferent armei, însă, la fel ca atacurile, acesta depinde de un wind-up considerabil ce poate fi întrerupt de către inamici. Marele dezavantaj al abilităților este cooldown-ul, deoarece începe să curgă din momentul în care abilitatea este inițiată, însă, aceasta „atacul devastator” inițiat de către jucător poate fi întrerupt cu ușurință de către inamici printr-o „atingere ușoară”, dând astfel peste cap planurile și timing-ul meticulos a jucătorului. Această problemă pare a fi o scăpare tehnică și sper din tot sufletul că va fi remediată în cel mai scurt timp.
Așa cum abilitățile jucătorului pot fi întrerupte cu ușurință, la fel pot fi și cele ale dușmanilor. Ba chiar mai mult, AI-ul lor pare să îi pună mereu în pericol, deoarece nu au nici o problemă să calce pe zone incendiate sau unde se află AOE-uri devastatoare, care le vor seca viața în mod constant. Și că tot am adus vorba de acestea, jocul nu este balansat deoarece status effect-urile sunt un pic prea puternice, motiv pentru care am nimicit majoritatea boss-ilor cu ajutorul acestora. Dacă ați crezut că build-ul de bleed in Elden Ring era devastator, stați să vedeți ce puteți face în The Relic: Last Guardian.
Deși are povestea și atmosfera unui soulslike, progresia este clar cea a unui joc de acțiune, deoarece abilitățile sunt deblocate prin intermediul acelui skill-tree pe care l-am menționat mai devreme. Pe lângă această progresie, jucătorul mai „progresează” și prin îmbunătățirea armelor, care se face cu ajutorul unei resurse cheie ce se obține din bătălii grele sau activarea anumitor lăcașuri cu flăcări albastre. Nu vă faceți griji, deoarece resursele vă sunt în siguranță, indiferent cât de des aveți ghinionul să fiți răpuși. Însă, vă anunț de pe acum că jocul are un sistem ce vă va indica numărul de înfrângeri.
Marele atu al design-ului este numărul covârșitor de boss-i, având peste 70. Fiecare luptă este unică, motiv pentru care jucătorul trebuie să descopere strategii optime pentru înfruntarea fiecăruia.
Beksiński, tu ești?
V-am mărturisit mai devreme că atmosfera este de nota 10. Îmi mențin acest punct de vedere, însă problema este că atmosfera nu este ceva unitar și de sine stătător, ci este compus din câteva elemente, precum cel grafic, muzica, sound design, poveste și dublaj. Deja știți părerea mea despre poveste, așa că am să discut celelalte elemente, care surprinzător, dar nu se ridică la nota atmosferei.
La nivel grafic The Relic: Last Guardian este… mediocru. Nu este rău din punct de vedere vizual, deoarece se vede clar că lumea este una aflată pe patul de moarte, iar paleta de culori cât și design-ul inamicilor și a ruinelor ajută în crearea acestei impresii, însă majoritatea par a fi luați direct de pe magazinul de asset-uri din Unreal 5. Da, boss-ii au un aspect aparte, însă acele lupte sunt un lucru aparte.
La capitolul de muzică, am fost ușor impresionat deoarece sunt câteva piese ambientale foarte bune, precum și câteva melodii care au elevat luptele cu boss-ii, însă problema vine la capitolul de sound design, deoarece majoritatea inamicilor au aceleași replici și sunete, repetate ad nauseam. Iar dublajul în engleză lasă de dorit, deoarece sună foarte generic și parcă fără suflet.
Știu că motorul grafic folosit are destule probleme la capitolul de optimizare, iar pe parcursul celor 25 de ore pe care le-am petrecut în Arsiltus pe PlayStation 5, am avut mai multe bug-uri vizuale, momente în care camera a luat-o razna sau în care nu puteam să îmi văd personajul, precum și sacadări pe care nu mi le puteam explica.
O ultimă observație pe care o am este legată de UI, care pare a fi gândit mai degrabă pentru un MMO sau pentru un live-service, cu elemente grafice mari, ce atrag atenția, dar care obosesc ochiul. De asemenea, nu există un meniu dedicat obiectivelor secundare, motiv pentru care este ușor să pierzi urma unora dintre ele, iar mare parte dintre acestea sunt gândite ca un soi de „fetch-quest” în care trebuie să găsești fragmente din acele povești, fie că vin sub forma unor jurnale sau chiar gânduri ale personajelor care au fost martore la quest.
În pofida criticilor aduse, The Relic: First Guardian este un joc ambițios care ar mai fi beneficiat de câteva luni în ciclul de dezvoltare, iar în actuala industrie în care prima impresie contează, un joc grăbit nu va putea ține atenția jucătorilor. Însă, nu vreau să credeți că The Relic: First Guardian este un titlu rău, deoarece pare mai degrabă un joc nepolișat în momentul de față. Vă reamintesc faptul că Cyberpunk 2077, No Man’s Sky și Vampire: The Masquerade – Bloodlines 2 au fost lansate în stări deplorabile, cu multe probleme tehnice și cu sisteme lipsă, ce au fost adăugate de-a lungul ciclului de suport și care au devenit adevărate bijuterii ale industriei. Mă aștept ca în urma unor update-uri atente din partea dezvoltatorului, The Relic: First Guardian să se alăture jocurilor anterior menționate și să își atingă potențialul.
The Relic: First Guardian va i disponibil pe PlayStation 5 și PC din 31 iulie, urmând să ie lansat și pe Nintendo Switch 2 și Xbox Series X/S (la o dată ulterioară).
- Gen: Action, RPG, Soulslike
- Lansare: 31.07.2026
- Studio: Project Cloud Games
- Distribuitor: Perp Games
- Platforme: PlayStation 5, PC, Nintendo Switch 2 (la o dată ulterioară), Xbox Series X/S (la o dată ulterioară)
- Clasificare: 16+
- Sistem de testare: PlayStation 5
- Sinopsis: În acest action RPG, pornești într-o aventură eroică pentru a salva lumea.
Cândva prosperul Arsiltus a fost înghițit de vidul creat în urma distrugerii marelui relicvar și transformat într-un tărâm al morții. Acum, misiunea ta este să găsești fragmentele marelui relicvar distrus și să închizi vidul.
Dezvoltă-ți personajul prin diverse abilități, dezleagă misterul lui Arsiltus și readu lumea la prosperitatea de odinioară. Ești ultima speranța a Arsiltusului.
Caracteristici:
- Explorează The Relic: Aventurează-te liber în lumea prăbușita din The Relic, urmând o poveste captivantă, în acest action RPG cu lume semi-deschisa. Bucură-te de emoția explorării unei lumi fantasy apocaliptice și de o varietate de experiențe pline de acțiune.
- Alege-ți propriul stil de joc: Alege dintre 5 tipuri diferite de arme, care stau la baza acțiunii. Fiecare arma are abilitați unice, ce pot fi adaptate în funcție de stilul tău de joc.
- Dezleagă misterul lui Arsiltus: Pornește într-o aventură în rolul unui gardian pentru a colecta fragmentele marelui relicvar și a readuce lumea la prosperitate.
- Sistem de personaje: În The Relic, personajele nu au niveluri. În schimb, rune, obiecte și crafting-ul sunt folosite pentru a-ți întări personajul. Parcurge temnițe și învinge șefi pentru a-ți extinde lumea și a-ți dezvolta personajul la potențial maxim.
- Rezolvarea puzzle-urilor: Jucătorii vor trebui să rezolve enigme și să adune fragmente de relicve pentru a readuce lumea la gloria sa de odinioară.
