Like Father, Like Son / Aşa tată, aşa fiu (Premiul Juriului pentru regie la Cannes 2013 şi nominalizat pentru trofeul Palme d’Or, regizorul Hirokazu Kore-eda) spunea povestea unor familii japoneze care află abia după şase ani că maternitatea le-a inversat copii dintr-o eroare.

După succesul de anul trecut de la Cannes, preşedintele juriului, regizorul Steven Spielberg, s-a grăbit să semneze pe loc cu Hirokazu Kore-eda pentru drepturile asupra versiunii în limba engleză, film pe care îl va regiza chiar el.

Dramele familiale şi disfuncţionalităţile apărute în cuplurile japoneze au fost tema principală a regizorului japonez în filmele sale din ultimii ani. Kore-eda explică această orientare prin faptul că este el însuşi foarte interesat de aceste aspecte într-un mod foarte personal.

[pull_quote_center]“Spre exemplu, mama şi tatăl meu nu mai trăiesc, pe de altă parte eu însumi am devenit tată şi poziţia mea în societate s-a schimbat. Nu mai sunt fiul cuiva, ci am devenit eu tată”,[/pull_quote_center]

spune Kore-eda.

Când anume devenim cu adevărat taţi pentru copiii noştri

La fel ca şi personajul principal din film, regizorul şi scenaristul japonez are el însuşi o fată de aceeaşi vârstă cu cei doi copii care apar în Like Father, Like Son / Aşa tată, aşa fiu. Întrebarea pe care şi-a pus-o mereu, întrebare care a şi stat la baza realizării acestul film, este:

[pull_quote_center]“Dacă la femei este destul de clar când anume devin mame, la noi care anume este momentul în care devenim taţi?”.[/pull_quote_center]

Kore-eda povesteşte:

[pull_quote_center]“Fiica mea, spre exemplu, adoarme tot timpul cu mama ei lângă pat. Nu concepe să adoarmă altfel. Ei bine, anul trecut, pentru prima oară, soţia mea a ieşit prin oraş. Când a venit ora de culcare, fata mi-a spus că, fără mama ei alături, nu este chip să încerc să o adorm. Soţia mea a fost foarte surprinsă când a ajuns acasă şi a găsit-o pe fiica noastră dormind, totuşi. Pentru mine a fost unul din momentele în care am realizat că încep uşor uşor să devin cu adevărat tată.”[/pull_quote_center]

Întrebat despre importanţa legăturii de sânge în familiile japoneze, Hirokazu Kore-eda spune că cercetările (cazurile de copii schimbaţi din greşeală la maternitate) care au stat la baza filmului datează din anii ‘70. Pe atunci, după ce se descoperea tragica eroare, în 100% din cazuri, familiile schimbau copiii între ei, păstrând astfel linia sangivină, în ciuda tuturor implicaţiilor emoţionale. În ultimii 40 de ani, lucrurile s-au schimbat, însă. Cu toate acestea, adopţia în Japonia este tot un proces destul de puţin întâlnit.

[pull_quote_center]“Personajul meu din film face un pas înainte în abordarea diferită a relaţiilor de familie, relaţii care nu se bazează neaparat pe linia de sânge. Mesajul transmis de filmul meu li se adresează acelora dintre părinţi care, puşi într-o situaţie asemănătoare, iau în calcul şi această opţiune: a păstrării familiei aşa cum s-a format”,[/pull_quote_center]

spune Kore-eda într-un interviu pentru Film.com.

Dialogurile copiilor – parţial scenariu, parţial vorbire liberă

Întrebat cum a scris replicile celor doi copii care apar în film, regizorul şi scenaristul Hirokazu Kore-eda spune că nu a scris el tot ceea spun copiii.

[pull_quote_center]“Eu doar le-am sugerat nişte lucruri generale pe care trebuie să le spună, discuţiile lor s-au legat în mod natural. Câteodată îmi place să creez anumite situaţii tocmai pentru a vedea ce spun ei în aceste cazuri. Apoi, la filmări, dialogurile au apărut spontan din partea lor”,[/pull_quote_center]

a povestit regizorul pentru site-ul irlandez Movies.ie.

Despre meniul din film

Ce semnificaţie are mâncarea în Like Father, Like Son / Aşa tată, aşa fiu, a fost întrebat la un moment dat regizorul, ştiut fiind că celălalt film al său, Still Walking, a fost destul de focusat pe mâncare. “Nu ştiu cât de mult a jucat un rol experienţa personală aici. Adică, mie îmi place sukiyaki (un fel de mâncare tradiţional japonez din carne de vită), pe care ei îl gătesc într-una din scene. Dar nu asta e important. Ceea ce am vrut să spun este că una din familii prepara un anumit fel de mâncare, de calitate şi rafinament, în contrast cu familia cealaltă, care avea la masă găluşte”, spune Hirokazu Kore-eda într-un interviu acordat FilmmakerMagazine.com.

Lungmetrajul a intrat în cinematografele din România începând de săptămâna trecută şi este distribuit de Independenţa Film.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.