Operaţiunea experimentală este un succes, iar siguranţa naţională ajunge în mâinile criminalului Jericho (Kevin Costner), tulburat acum de amintirile şi sentimentele lui Bill.
Regizor: Ariel Vromen
Scenariu: Douglas Cook, David Weisberg
Lansare: 15 aprilie
Durata: 113 min
Studio: Lionsgate
Distribuitor: Freeman Entertainment
Clasificare: N.15
Actori:
Gal Gadot … Jill
Ryan Reynolds… Bill Pope
Kevin Costner … Jericho Stewart
Sinopsis:
În faţa unei ameninţări teroriste fără precedent şi după pierderea singurului agent care putea salva misiunea, CIA ia măsuri extreme apelând la cunoştinţele unui genetician. Astfel, conştiinţa şi memoria agentului Bill Pope sunt implantate în creierul unui condamnat la moarte extrem de periculos cu scopul de a duce la bun sfârşit misiunea.
Recenzie:
Salutare ”tovarăși cinefili”!
Toți avem parte de a doua șansă!
Filmele de acțiune în ultima perioadă au devenit din ce în ce mai filozofice. S-a cam uitat pe parcurs esența unui film de acțiune. Nici filmul de față nu face excepție de la această regulă, numai că de data asta lucrurile par să evolueze totuși înspre ceva mai inteligent.
”Criminal” este un film de acțiune, dar parcă un pic mai inteligent și axat, într-un fel, pe latura umană și pe ideea că orice brută mai poate fi salvată și adusă pe calea cea bună, chiar dacă se folosesc metode mai puțin ortodoxe pentru acest desiderat.
Nu vă grăbiți totuși în a trage concluziile pripite, filmul nu este o capodoperă, pe alocuri (și chiar nu înțeleg de ce), filmul se mișcă greu, parcă tras de el, ca să îl lungească. Multe din secvențele în plus puteau fi comprimate și păstrat esențialul, dar viziunea regizorală nu avem cum s-o influențăm, mai ales acum, așa că mergem înainte. Filmul ne aruncă din primele clipe în plotul său având în prim plan un agent CIA, Bill Pope, interpretat de Ryan Reynolds, pe fugă și conștient de deznodământul său final… moartea.
Previzibilă aș spune această parte a filmului, dar bine filmată și bine jucată, atât cât a avut de jucat Reynolds. Mi se pare că apariția lui Reynolds aici a fost forțată, poate și datorită succesului avut la box-office cu ”Deadpool”. Puteau foarte bine să pună un no-name și ar fi fost mai cool așa. În fine, încă de la început scenariul i-a întorsătura neașteptată.
Disperați și în pană de idei superiorii lui Bill Pope apelează la expertiza și la ideile unui doctor, Dr. Franks, interpretat de Tommy Lee Jones, ce le propune celor din CIA un experiment, pe cât de ciudat, pe atât de necesar în ducerea la bun sfârșit a misiunii agentului Pope. Așa apare în scenă Jericho Stewart, un pușcăriaș notoriu, dar cu o particularitate unică. În copilărie Jericho a suferit un accident și în urma lui a dobândit o boală rară, sindromul lobului frontal, boală ce îi anihilase tot ceea ce înseamnă emoții și sentimente. Cu alte cuvinte, personajul nostru nu simțea ură, compasiune, dragoste, remușcări, absolut nimic. Partea din față a creierului era ca un disk gol gata să primească date și informații noi.
Personajul interpretat de Kevin Costner, nu are conștiință, iar ceea ce urmează să se întâmple cu el îl schimbă total, sau aproape total, până la finele peliculei. Animalul Jericho Stewart este scos din pușcărie și dus într-o bază secretă americană unde, printr-un procedeu revoluționar, făcut de Dr. Franks, i se implantează harta sinapsă a agentului Pope aflat deja în moarte clinică. Aparent operația nu are niciun succes, iar Jericho reușește să scape de sub protecția CIA. Numai că pe parcurs amintirile lui Pope încep să-și facă loc în creierul, mintea și sufletul lui Jericho și asta îl schimbă și îl face să acționeze în consecință.
Scenariul conceput de Douglas Cook și David Weisberg, și viziunea regizorală semnată de Ariel Vromen, aduc totuși această noutate în lumea asta a filmelor de acțiune, și anume latura inumană și cea umană și schimbările aduse de o astfel de schimbare radicală. Faptul că personajul, pe tot parcursul filmului, începe să dezvolte anumite emoții, sentimente și cel mai important că evoluează în ceva ce nouă ni se pare normal și firesc, dar într-un mod brutal, este picanteria lipsă până acum din acest gen de filme.
Momentele de acțiune pură sunt destule dar sunt echilibrate și filmate cât se poate de realist, nu abundă în efecte speciale și pirotehnice ca în filmele lui Chuck Norris de exemplu. Evoluția personajelor vine firesc și nu este exagerată, ca emoții, poate doar, așa cum spuneam și la început, ar fi fost mai bine să nu tragă atât de mult de anumite scene, scene ce puteau chiar să nu mai fie incluse. Ca passing filmul are acel ceva din filmele de acțiune ce aveau ca subiect perioada războiului rece, cu toate că se derulează în zilele noastre.
Cal Gadot interpretează personajul feminin, soția agentului Pope, dar nu pot să afirm cu tărie că face un joc bun și că are un personaj foarte important în film. E adevărat că la un moment dat devine, într-un fel sau altul, catalizatorul acțiunilor noului Jericho Stewart, spre finalul filmului.
Imaginea filmului este bine făcută și te ajută, mai ales în scenele de acțiune și chiar și în cele statice, cadrele nu sunt obositoare, iar prim-planurile sunt făcute lin, fără mișcări bruște si haotice, iar faptul că au folosit locații reale, străzile Londrei, aduce un plus de veridicitate. Muzica, de asemenea, este bine aleasă, în contextul perioadei de timp în care se filmează, muzică modernă, de club și nu numai. Este bine îngemănată în tot pachetul final oferit.
”Criminal” este un film bun de acțiune, echlibrat, care merită văzut, doar și pentru simplul fapt că îl are în prim-plan pe premiatul cu Oscar, Kevin Costner. Acestea fiind zise, vă salut “tovarăși cinefili”, să vă curgă filme bune prin fața ochilor și ne auzim, în fiecare dimineață, de luni până vineri, de la 07:30, la Radio 1 România.
Cu aceste gânduri și rânduri vă invit din 15 aprilie în cinematografe să vedeți ”Criminal”, film adus în România de Freeman Entertainment, în cinematograful din orașul tău.
Postere:
Trailer:
