“RE2 reușește să-ți alerteze toate simțurile și merită cu vârf și îndesat să facă parte din genul survival-horror… “
Gen: Actiune
Lansare: 25 ianuarie 2019
Studio: Capcom
Distribuitor: Best Distribution
Platforme: PlayStation 4, Xbox One, PC
Clasificare: 18
Sinopsis:
Resident Evil 2, capodopera care a definit stilul de jocuri, revine, reconstruit integral, pentru a oferi o experienţă narativă şi mai complexă. Beneficiind de motorul RE, proprietate Capcom, Resident Evil 2 propune o abordare fresh a jocului clasic survival horror graţie efectelor grafice realiste, a efectelor audio imersive, a noii camere de tip peste-umăr şi a comenzilor îmbunătăţite, pe lângă modurile de gameplay incluse în jocul original.
Acţiunea clasică, secvenţele tensionante de explorare şi rezolvarea puzzle-urilor, care au definit seria Resident Evil, revin în Resident Evil 2. Jucătorii vor face echipă cu tanărul ofiţer de poliţie Leon Kennedy şi Claire Redfield, colega acestuia, care sunt reuniţi de o epidemie dezastruoasă din Raccoon City, ce a transformat populaţia in zombii. Atât Leon cat şi Claire au propriile campanii de joc; acest lucru permiţandu-le jucătorilor să vadă povestea din perspectiva ambelor personaje. Soarta acestor 2 personaje îndrăgite de fanii seriei se află în mâinile jucătorilor. Aceştia vor trebui să colaboreze pentru a supravieţui şi pentru a afla care este cauza atacului terifiant asupra oraşului. Oare vor reuşi să scape cu viaţă?
Recenzie:
Chiar înainte să primim pentru recenzie versiunea remake pentru Resident Evil 2, am avut posibilitatea să rejoc primul titlu al seriei pe PlayStation Classic și mi-am amintit imediat de atmosfera jocului – elementul cel mai terifiant – ca apoi să mă lovesc iarăși de controlul generator de frustrare a personajului. Cu cameră fix poziționată, controlul personajului îți pune nervii la încercare, dar pe de altă parte păstrează acel element-surpriză să nu știi din ce parte apare inamicul – zombie în cazul nostru. Atât despre aceste înfricoșătoare amintiri din noapte, amintiri claustrofobe amplificate și mai mult de sunetele și muzica înspăimântătoare, căci din 21 ianuarie 1998 aveam să primim o continuare în care personajele Leon și Claire aveau să dea nas în nas, încă odată cu răul rezident.
De la sequel și până în prezent, popularitatea genului survival-horror și a francizei Resident Evil a crescut exponențial, transformându-se într-un adevărat cult multe jocuri din acest gen având să-și facă apariția. Franciza RE, de asemenea, a primit o grămadă de sequel-uri, Resident Evil 7: Biohazard fiind cel mai recent lansat, asta dacă nu amintim de surpriza super-plăcută oferită de Capcom anul acesta: Un remake pentru Resident Evil 2 pe motorul grafic cel mai nou, proprietar, RE Engine. Despre el vom vorbi în rândurile care urmează.
Povestea
Înainte de a intra în pâine, vreau să vă amintesc că povestea remake-ului RE2 poate fi parcursă atât prin prisma personajului Leon Kennedy cât și prin cel al Claire Redfield – diferențele nefiind însă radicale, iar jocul l-am jucat pe PlayStation 4 Pro.
Bun, povestea este cea pe care o știm și din titlul original, Leon și Claire întâlnindu-se pentru prima oară într-o benzinărie, în cazul nostru, ca apoi firul epic să se împletească când și când în sediul poliției din Racoon City – locul unde se petrece acțiunea. Impactul primelor minute de joc este foarte mare, Capcom știind cum să facă introducerea în lumea populată de zombie datorită efectelor T-Virus – dezvoltat de Umbrella Corp., povestea continuându-se la doar două luni de la evenimentele din primul titlu al seriei. Leon e polițist, în prima sa zi de muncă, care se afla în drum către Raccoon Police Department (RPD) unde avea să fie întâmpinat de noii colegi, iar Claire este o studentă care își caută fratele – ofițer de poliție. Drumurile îi duc către secția de poliție dintr-un Racoon City răvășit de zombie.
Povestea celor doi se împarte pe din două, odată cu pătrunderea lui Leon în secția de poliție, dar nu și a lui Claire care caută o cale să intre și ea și să-și găsească fratele. Nu e nicio surpriză că RPD-ul este infestat de zombie și mai încolo, cel mai mare obstacol al celor doi va fi T-00 – un fel de zombie indistructibil creat de Umbrella pentru a-i vâna și ucide pe supraviețuitori. T-00 este cunoscut și ca Tyrant sau Mr. X.
Drumul celor doi se va intersecta destul de rar, ce-i drept, iar diferența va fi făcută de modul de a parcurge RPD care este împărțit pe mai multe etaje și subteran, la anumite zone ale acestora având acces treptat, pe parcursul jocului. Locații de la intrarea principală și până la camere întunecate, poduri, subsoluri, parcări, morgă și chiar pușcărie – RPD are o arhitectură creată în așa fel încât să te facă să parcurgi constant toate etajele și locurile pentru că, totul este presărat cu puzzle-uri și uși care pot fi deblocate cu chei pe care le vei găsi la început sau mai spre sfârșitul jocului.
De-a lungul poveștii vom întâlni mai multe personaje precum agenta FBI Ada Wong – care spune că se ocupă cu investigația infestării și nu-l vrea pe Leon să-i stea în cale, dar lucrurile se vor schimba; Ben, un reporter-jurnalist cu care nu apuci să schimbi prea multe vorbe, dar care oferă informații importante plus alte câteva persoane – nu toate cu intenții bune și aspect plăcut.
Concluzia poveștii este ca tu să rezolvi toate aceste puzzle-uri, să deschizi acele uși și să scapi în siguranță din RPD.
Tehnic
Încă de când dăm drumul la joc aflăm că este făcut pe cea mai nouă versiune a motorului grafic proprietar RE și că nu este pentru cei slabi de inimă (Rating 18), iar din meniu aflăm că putem alege să jucăm cu Claire sau Leon, iar la opțiuni putem face câteva modificări când vine vorba de sunet, video (inclusiv suport HDR pentru cei cu PS4 Pro), dar și a controlului. Comparativ cu setările versiunii pentru PC, aici avem foarte puține. Pe lângă două-trei opțiuni și pentru cameră (poziționată de această dată undeva din spate, de deasupra umărului) putem selecta dacă dorim auto-assist la țintă, iar odată ce ne-am decis cu ce personaj jucăm avem de ales dintre trei moduri de joc (niveluri de dificultate): Assisted, Standard și Hardcore.
Cele mai multe laude merg către motorul grafic și camerele apropiate de acțiune, în cazurile cut-scene-urilor, care ne dezvăluie în detaliu cele mai groaznice scene, zombie și alte chestii terifiante. Ploaie, explozii, arhitectură, personaje – toate au un nivel de detaliu atent ales și reprezentat grafic și arată excelent.
Pe partea de sunet, avem acea muzică specifică genului de joc, compusă în mare parte din sunete înspăimântătoare, sau ascuțite și alerte în momentele de acțiune și confruntări cu zombie.
Atmosfera, împreună cu partea vizuală și auditivă fac o trio fantastic și este musai să jucați noaptea cu căștile pe urechi – nu se poate altfel! Bineînțeles nu totul este lapte și miere, anumite umbre sau reflexii sunt pixelate și câteodată, chiar și la cut-scene-uri parcă se defocalizează camera de pe subiectul principal sau avem parte de mai mult blur decât este nevoie. Cazurile sunt oarecum dese și au un efect ciudat asupra privitorului/jucătorului, dar nu sunt așa evidente încât să poată fi trecut ca bug, să zicem. Poate în patch-uri următoare se vor corecta.
Controlul personajului este așa cum trebuie să fie, nefiind nevoie de prea multe combinații pentru, știu eu, combouri sau ceva de genul. Destul de rudimentar, iar totul funcționează fără probleme.
Gameplay
Să intrăm puțin în detalii în ceea ce privește gameplay-ul, căci acesta este elementul care face diferența dintre un joc care arată bine și atât și unul care arată bine și se joacă excelent!
Există funcția auto-save, care știe să te poziționeze în locuri cheie și există camere în care găsești o mașină de scris și o ladă de depozitare. Prima este pentru a salva parcursul jocului și a doua pentru a-ți depune obiecte care nu au loc în inventoriu. Astfel de camere sunt însă destul de puține, așezate în general cam una per nivel (etaj). Că tot am deschis discuția despre inventoriu, atenție că acesta este destul de limitat atunci când începi jocul, pe parcurs urmând să găsești rucsacuri care aduc mai multe sloturi libere. Dar chiar și cu toate sloturile deblocate vei fi deseori pus în situația să fugi la lădița de depozitatare, căci nu vei avea unde să ții totul.
Funcția de combinare a două obiecte din inventoriu este prezentă, putând să combini fel de fel de plante sau prafuri care-ți refac viața sau care-ți generează muniție. Armele sunt puține și diferă la Leon și Claire, ocupă spațiu în inventoriu, atât arma în sine cât și muniția pentru ea. Pistoale, Shotgun-uri, Cuțite (cu număr de lovituri limitate), aruncătoare de grenade sau de flăcări plus grenade flash sau explozive – acestea sunt în mare parte, arsenalul care îl ai sau îl găsești pe parcurs, împotriva zombie.
Viața personajelor se rezumă la două-trei mușcături per zombie și se poate reface consumând plantele menționate. Efectele se vor observa și asupra personajului în sine – acesta se mișcă mai lent, are sânge pe costum etc.
Inamicii – să le zicem așa – sunt în mare parte zombie pe care îi vei întâlni căzuți pe jos, nemișcați și apoi vei avea surpriza să se ridice să te atace mai târziu în joc, când treci pe lângă ei. Avem zombie clasici – care mormăie și vin să te îmbrățișeze mortal, avem câinii rapizi și periculoși și nu lipsește nici creatura cea mai populară a seriai – licker-ul – destul de greu de doborât că este mereu în mișcare și merge și pe tavan, pereți etc, iar la un moment dat vei întâlni și hidoșenii periculoase de care vei scăpa greu. Surpriza de aur este însă Tyrant care, odată cu apariția sa – în partea a treia și ultima a jocului, nu ai cum să-l ucizi orice arsenal ai folosi. Poate fi însă oprit pe loc câteva secunde, dacă este folosit un anumit tip de armă și muniție – îndeajuns să poți trece pe lângă el. De ce l-am numit “surpriză”? Pentru că de la apariția sa și până la finalul jocului se va ține în permanență după tine, iar dacă te prinde, e simplu: mori! Așadar, apariția lui Tyrant (Mr. X) este pe cât de spectaculoasă pe atât de dezastruoasă pentru parcursul drumului către finalul jocului căci mai ai multe puzzle-uri de rezolvat, iar acestea necesită timp mai îndelungat – limitat de Tyrant care apare imediat lângă tine și te întrerupe cu o moarte brutală. Dacă în primele două părți ale jocului atmosfera și muzica și sunetele crează ceva frumos și înfricoșător, de la apariția lui Tyrant va fi totul întrerupt de pașii grei și terifianți ai lui Tyrant. Se strică tot. Poți să-ți dai seama cât de departe se află față de tine prin zgomotul pașilor, iar la un moment dat vei realiza că fugi întruna; locuri în care să nu intre și Tyrant nu (prea) sunt și nu apuci să faci mai nimic. Nu are rost să consumi muniția (și așa limitată) pe el că este pierdută degeaba, te vei afla deseori în situații în care rămâi fără viață (limitate și acele plante) și ajungi la un moment dat să cedezi nervos din cauza acestei curse continuă de a scăpa de Tyrant și de a nu putea duce nimic la bun sfârșit. Dacă reușești totuși să faci puzzle-urile și să te apropii de finalul jocului, vei avea o surpriză monstruoasă.
După cum ziceam, atenție la zombie pe lângă care treceți și credeți că sunt morți de-a binelea, aceștia pot oricând, pe parcursul jocului, să se ridice când treceți pe lângă ei, deci, o soluție ar fi ca să le dați la cap de prima oară, dacă aveți destulă muniție și sunteți încrezători. Nici cu ei în picioare, pe urmele voastre, povestea nu e mai puțin terifiantă, căci nu se pune vorba aia din filme “aim for the head” căci vei constata că aici, în joc, tragi în cap și zombie continuă să vină spre tine. E nevoie de mai multe focuri de armă (cuțit, pistol și uneori chiar și shotgun) pentru a fi doborâți definitiv. De multe ori, dacă nimeriți spre brațe/picioare, cad jos, dar continuă să se târască spre tine. Atenție, de asemenea și la focurile trase. Să fie cât mai exacte și cu timp lăsat între ele. Adică, dacă ați tras un foc, așteptați să vedeți ce se întâmplă cu zombie, căci unii cad jos și mor definitiv, după o sesiune lentă de grohăituri, deci nu are rost să vă grăbiți să mai descărcați aiurea gloanțe în el, iar alții, după ce ai descărcat 3-4 gloanțe, tot se încăpăținează să de-a ortul definitiv.
Puzzle-urile sunt destul de numeroase și deseori se află în spatele unei uși care necesită o anumită cheie, cheie pe care o găsești mai devreme sau mai târziu în joc. Uși sunt blocate și de anumite zăvoare sau panouri electrice pe care trebuie să le găsești respectiv să le repari. Un alt element interesant e și posibilitatea de a bloca anumite ferestre pe care pot intra zombi. Bați scânduri la acel geam și problema e rezolvată. De asemenea, în inventoriu, obiectele pot fi analizate și răsucite și pot dezvălui alte obiecte, coduri sau chestii care te vor ajuta să ai acces la anumite uși sau seifuri. Puzzle-urile sunt destul de multe și zic eu, destul de bine gândite încât să te facă să parcurgi întregul RPD fie că ai mai trecut prin acele camere/zone sau nu. O hartă te ajută cât de cât să localizezi obiectele descoperite pe care nu le-ai luat cu tine, sau ușile închise și este bine acest lucru căci de multe ori nu poți lua totul cu tine în inventoriu. Un alt element interesant și ajutător este că odată ce o cheie sau obiect a fost folosit/ă peste tot și nu mai este nevoie de ea/el apare marcat în inventoriu și atunci știi că îl poți distruge fără a afecta mai departe parcursul jocului. Distruse merg și obiectele secundare din inventoriu precum plantele, plăcile de pus la geamuri, prafurile din care se face muniția – vei da de situații în care ai nevoie să iei o piesă importantă a unui puzzle și nu mai ai loc în inventoriu, iar atunci va trebui să distrugi din cele enumerate, care dispar pentru totdeauna, asta dacă nu optezi să te întorci la cea mai apropiată cameră cu ladă de depozitare, de tine.
Bineînțeles, nu lipsesc nici trofeele, unele mai serioase, unele mai amuzante (ex. primești trofeu dacă tragi în pălăria lui Tyrant), iar pe parcursul jocului vei debloca o galerie cu personaje și zombi respectiv una cu imagini artistice.
Concluzie
Resident Evil 2 a fost cel mai așteptat joc al acestui sfârșit de iarnă/început de an și chiar a reușit să fie la înălțimea așteptărilor. Jocul reușește să-ți alerteze toate simțurile și merită cu vârf și îndesat să facă parte din genul survival-horror reușind să livreze o atmosferă excelentă, sunete și muzică puse la fix contextual și nu în cele din urmă, o grafică realistă mulțumită motorului grafic RE. Păcat însă, că totul se schimbă radical după apariția lui Tyrant care te forțează să te grăbești spre finalul spectaculos și-și stă ca un ghimpe în coastă, dar cu nervi de oțel, ceva efort și talpă iute veți reuși.
Resident Evil 2 îl găsiți din 25 ianuarie în format retail și digital pe GameShop.ro sau în PlayStation Store, Microsoft Store și Steam.
Mulțumim Best Distribution
