E o dimineață de iarnă ca oricare alta în Kislev, dacă ignori faptul că deitatea națiunii, zeul-urs, Ursun, a fost răpit de primul daemon prince, Be’lakor, și închis în Forja Sufletelor și că întregul regat e împânzit de portaluri din care ies hoarde nesfârșite de monștri.

În lipsa lui Ursun, al cărui răget puternic spulberă în mod tradițional viscolul hibernal și marchează trecerea la primăvara calendaristică, în Kislev e iarnă de ani buni, lemnele s-au scumpit, iar mâcarea încălzită a ajuns un lux. „Se putea și mai rău. Ce ne făceam dacă trăiam în România?“, mormăi kossarul Ivan Kislevich către garda țarului Serghei Kislevsky, care citea cu vădită îngrijorare ultimele știri de pe fronturile pe care lupta națiunea kislevită – din Nord, Sud, Est, Vest și din Centru. „Da, am fi stat la coadă la benzină și pastile cu iod…“, mormăi la rându-i cel din urmă. „Două chestiuni“, veni replica lui Ivan – „Dacă venerăm un urs, asta înseamnă că trebuie să mormăim tot timpul? Și, ce-i aia benzină?“.

Ah, suntem în universul medieval gothic dark fantasy Warhammer. Uitasem. De când folosesc skavenii lasere și tot felul de gadgeturi high-tech șobolănești, am impresia că ne-am mutat în Warhammer 40K. Mă ierți, războaiele astea mă deprimă teribil. Unii zic că primitivismul e antiteza civilizației. Și asta pentru că le-a derapat sania gândirii și au ajuns pe un fir eronat al cauzalității. Tristul adevăr, Ivane, e că războiul e opusul civilizației“, mormăi garda. „Mă sperii uneori, frate, mai rău decât sinistrul ăla de vampir, Mannfred von Carstein, și tot neamul lui de aristocrați. De unde le scoți?“, mormăi kossarul. „Am citit într-o carte de Ursula K LeGuin“, morm… spuse Serghei.

Danutz

Jură-te că o cheamă URS-ula! E neam cu zeul-urs? He he, în fine, suntem în Total War: Warhammer III, nu-n Peacehammer“, chicoti Ivan, uitând pentru un scurt moment că peste puțină vreme urmau, cel mai probabil, să moară, căci armata lor pregătise o ambuscadă în pădurea seculară din Oblastul de Vest al Kislevului, la nord de Castelul Alexandronov – o manevră disperată, căci operațiunea militară avea șanse de reușită 40% (scria mare deasupra capului boyarului care conducea armata și era o binevenită modificare a UI-ului față de Warhammer II; de altfel, deasupra capetelor tuturor lorzilor și eroilor apar acum informații utile și nu mai uită nimeni că s-a dus din Erengrad în Praag ca să încaseze mai multe taxe sau să mai curețe din corupția răspândită de demonii sinistrați în acest plan al existenței, care-și fac veacul pe lângă bisericile și piețele urbelor). Ținta atacului era Dănuț, un nou daemon prince, care încearca să-și crească numărul de urmăritori. Pe vremuri era un prinț kislevit, care a mers departe în Nordul înghețat, într-o expediție shackleton-ească de căutare a lui Ursun, sfrâșită extrem de prost – Anakin a trecut la partea întunecată a Forței… nu, pardon, Arthas a fost corupt de Ner’zhul și a devenit Lich King… nu, greșit, Yuri a fost sedus de puterea Haosului, iar Bel’akor l-a folosit pentru a-l răni grav pe Ursun.

În concluzie, Dănuț e foarte supărat pe viață și vrea să îi omoare pe toți, ca să câștige respectul celor patru mari zei ai Haosului – Tzeentch, Khorne, Nurgle și Slaanesh. „Auzi, Serghei, am o nedumerire. Iscoadele noastre spun că Dănuț are-n spate doar vreo patru trupe de Bloodletters of Khorne, câteva Blue Horrors of Tzeentch și o singură unitate de Seekers of Slaanesh. Chiar trebuie să luptăm personal? De ce nu dăm și noi Autoresolve?!?!?“, întrebă Ivan.

“N-ai ce să faci. Suntem pe Legendary campaign difficulty și Very Hard battle difficulty. Știi bine că trișează Dănuț și că le-a băgat super statistici la unități… Și-n plus, algoritmul s-a stricat un pic față de Warhammer 2. Așteptăm un patch nou cât de curând. Am auzit că boyarului Dimitri i-a prezis Close Defeat acum câteva zile, lângă Erengrad. Avea 15 trupe în armată și sărise pe un singur Ogre. Unu singur, Ivane… Au mers să lupte manual și s-a terminat în 30 de secunde. Un fleac, l-au ciuruit ca pe Corrado Cattani. Nu mai fac ăștia nimic bun. Mi-a povestit Misha – îl știi, un stretsi din Volksgrad – cum s-au luptat luna trecută cu Ku’gath the Plaguefather la granița de Nord, înspre Sjokraten. A intrat matahala peste ei în oraș, cu toată ciuma aia de armată lovecraftiană, iar streltsii s-au așezat pe baricade, că le creștea raza de atac cu 20%, în teorie. În practică, n-au mai putut să tragă, că cine le-a făcut a pus și un zid invizibil în fața lor. Au fost nevoiți să tragă din spate, peste baricade, sau prin ele, nimeni nu știe precis. Au câștigat, dar s-au virusat toți, că nesănătoșii de nurglings nu purtau mască. Niște inconștienți. Zici că voiau să îi omoare pe ai noștri. Cinci zile a bolit Misha după luptă; i-a scăzut vitalitatea până aproape de zero, dar măcar a scăpat. Alții s-au dus“, răspunse Serghei, în timp ce o admira pe Svetlana, una dintre cele două Frost Maidens din armata lor – „I-am trimis pe WhatsApp piesa aia a Madonnei, Frozen. Mi-a răspuns cu un emoji cu fulg de zăpadă. Oare ce vrea să-mi zică?“.  „Că-i frigidă“, zise Ivan, abținându-se să râdă în hohote (erau, totuși, într-o ambuscadă) – „Stai liniștit, că-i lesbiană. Știe toata garnizoana că-i cuplată pe ascuns cu Marika, una dintre Gărzile de Gheață ale Țarinei Katarin“. „Care dintre ele?“. „Nu știu, că arată toate la fel, de zici că-s asiatice din Cathay“. „Rasistule! Păi și nu se tem de Marea Ortodoxie? Dacă le prinde Patriarhul Suprem Kostaltyn…“, mormăi șoptit Serghei, dar Ivan îl liniști rapid – „Câștiga țarina cursa electorală. În două săptămâni îl integrăm obligat-forțat în regatul nostru liberal. Și pe el, și pe toți patriarhii lui tradiționaliști, și îi luăm și toată averea aia pe care a strâns-o din taxele bisericești. O să-l roadă tare, dar n-are ce să facă. În orice caz, ai noștri sunt mai relaxați decât zeloții lui Volkmar the Grim. Nu mai zic de Warrior Priests și Witch Hunters, care execută ereticii pe loc și-i atârnă în piața centrală din Altdorf“.

Serghei căzu iarăși pe gânduri – „Copiii verii, niște răsfățați ai sorții, toți din Empire. Știi ce fac? Se ceartă între ei de când a început cursa noastră pentru cele patru suflete de daemon princes. Am un amic la Ministerul de Externe care mi-a zis că primim zilnic cereri să intrăm în război cu Talabecland. Și de la Reikland, și de la Ostland, și de la Hochland, și de la Middenland, și de la Wissenland. Și-au dus toate armatele lângă Hegrig și-i asaltează constant și degeaba pe talabeci. În timpul ăsta, a ieșit Skrag the Slaughterer din munții de Vest și le-a luat toate orașele, unul după altul. Așa au și ajuns grăsanii de Ogres prin Nord până la granița cu noi, la Erengrad. Și pe Mannfred l-au lăsat să le răscolească cimiterele, de tot noi a trebuit să coborâm în Sylvania și să-i băgăm un țăruș în inimă ca să-i revină simțul umorului. De parcă n-aveam destule pe cap. Vorba poetului, apar problemele de parcă ne lipseau“. „Ce mai e un război în plus? Îl trimitem pe Boris Ursus cu stack-ul lui de War Bear Riders și, mai nou, Elemental Bears – știi cât de mari sunt, Serghei? Am văzut unul trecând înspre Hell Pit, când s-au dus să-l evacueze pe nespălatul de Throt, dar-ar Salyak peste el de șobolan. E cât zidurile Kislevului de mare. Singura diferență e că ursul e util. Zidurile sunt iarăși 100% în plus, ca-n Warhammer 2. Mi-au zis băieții că se apară de atacuri în centrul orașului, lângă punctele de victorie, pentru că turnurile din interior sunt mult mai eficiente. Și sunt și mai aproape de pub-uri. După ce câștigă se duc direct la băut“. „Ne dau prea puțini bani. Au oferit 1.867 de eurodolari, dar estimarea Ministerului Apărării a fost aproape triplă, de 5.487“, explică garda. Ivan ridică nedumerit sprâncenele – „5.487 eurodolari. Asta da estimare, cu ghilimele. Și-au angajat un mentat, nu?“.

Suntem în Warhammer, Ivane, nu în Dune

Suntem în Warhammer, Ivane, nu în Dune“, rânji Serghei – „Nu, e un sistem nou de Quick Deals la care au acces diplomații. Faci o ofertă – pact de neagresiune, colaborare, comerț, acces militar, alianță, ce vrei tu – și apoi o balansezi automat și vezi câți bani ai de dat sau de primit. A fost reformă mare la Externe. Știi că ne-am construit o baracă militară la dwarfi? Deja avem Irondrakes, Thunderers și Flame Cannons în unele armate. Uneori, țarina împrumută o armată întreagă de la ei, ca să mai curețe munții de goblini și orci. Și de la noi merg trupe la ei. Au ajuns foștii mei colegi în deșert, aproape de taberele lui Greasus Goldtooth. Unii se jură că au văzut-o pe Miao Ying în formă de dragon, patrulând peste Marele Bastion. Dacă un Elemental Bear ți se pare mare, stai să vezi o Terracotta Sentinel… Bine că suntem aliați pentru moment. Dacă ajunge însă înaintea noastra în Forja Sufletelor, n-o văd bine. O omoară pe loc Katarin“. „Chiar, cum mai merge campania noastră?“, întrebă kossarul, controlându-și cu greu teama subită care-l făcuse să tremure din toate încheieturile.

E riscant să vorbești în gura mare despre cei patru zei ai Haosului. În lumea Warhammer, riști oricând să îți și răspundă. „Țarina se reface în Palatul Bokha din Kislev. Doar ce s-au întors de la Playboy Mansion-ul lui Slaanesh, unde l-au omorât pe Curtezan. Pierderi uriașe. Exalted Daemonettes, Heartseekers, Soul Grinders… brutală bătălie, între vilă și o cascadă de sânge. CASCADĂ. DE. SÂNGE. Cum să mai dormi după ce vezi așa orori. War, war never changes, Ivane. Ciudat e că noi când ne luptăm, nu sângerăm. Am văzut un Stonehorn cum a eviscerat un leopard de zăpadă și n-a curs nici măcar o picătură de sânge. There will be blood, dar mai încolo, iese sigur un DLC, ca la WH I și WH II“, oftă Serghei. Ivan se revoltă – „Dar ce Dazh și Ursun de viață a păzit țarina??? Să se fi băgat cu ursul ei în față! Și ea, și Frost Maiden, și patriarhii! Toți au urși, e-n Kislev aici ca-n meme-ul cu Oprah. You get a bear, you get a bear, everybody gets a bear! A fost cu armată de Ice Guards, nu? Ce, n-avea nimic în Linia Roșie pentru ele?“. Serghei ridică din umeri – „Ce linie, ce roșu, toate-s roșii în Warhammer 3. Cea albastră, unde își crește eficiența pe hartă, e roșie. Cea galbenă e roșie. Linia pentru magie, ai ghicit, tot roșie e. Și cea roșie… în fine, trecem peste. Avea, dar nu-i de joacă în Chaos Realms. Știi că am fost și eu în prima expediție. Am mers la Tzeentch și ne-am rătăcit prin portaluri. Uneori îmi vine să blestem ca Geralt of Rivia – I HATE PORTALS. N-am ajuns în timp util la Fortăreața Imposibilă. Ba mai rău, am dat și de Skarbrand și de șleahta lui de exilați ai lui Khorne, care au șters cu noi pe jos. N-am mai văzut în viața mea Frost Maiden călare pe War Bear care să dispară în trei secunde. Zici că i-a dat Shift+Delete. Mare păcat“.

Ivan îl aprobă tacit – „Stau uneori și mă întreb oare cât împinge Skarbrand la piept? Atât de puternic, atât de corupt, atât de roșu. Zici că e baron local. E inevitabil destinul lui. Doar știi vorba aia – puterea corupe“. Serghei dădu capul pe spate și se pierdu pentru o clipă în cerul mort al iernii – „Herbert te-ar contrazice, Ivane. Puterea nu corupe, ci doar îi atrage pe cei coruptibili“. Închise ochi, dar nu văzut decât roșu – „Totul e roșu în Warhammer 3. A ieșit mare scandal în Praag acum câteva zile. Se construiau o piață și o biserică, doar că au pus prelate roșii peste schele, cum se folosesc, în mod obișnuit, la demolări, iar attamanul provinciei i-a executat, acuzându-i de delapidare. A crezut că au luat banii și că voiau să fugă. O schimbare nefericită de interfață. Și cred că și de nutriție, Ivane. Ai observat ce viață grea avem în Warhammer 3, ca simpli infanteriști? Și albinele alea prăpădite ale lui Nurgle ne aruncă în toate direcțiile când se izbesc de linia noastră… Nu știu ce balans au făcut overlorzii de la Creative Assembly, dar nu-mi convine. Înțeleg să zbori de pe zăpadă dacă te lovește un Skullcrusher of Khorne. Monstruoasă cavalerie… Dar albine, Ivane? Ce urmează? Să se lovească un nurgling de tibie și să cad pe spate?! I’m getting too old for this sh*t. Am obosit, mă dor toate oasele. Dacă trebuie să mă întorc și să fug, ca să-mi schimb poziția în luptă, îmi ia cu trei secunde mai mult decât în Warhammer II. Toți infanteriștii suntem la fel. Nici nu mai rămânem în formație când fugim. Prefer sincer să mă lovească din spate bestiile“. „Dar o să câștigăm cursa“, decretă cu prea multă nesiguranță în glas Ivan – „O să-l salvăm pe Ursun și o să-l trimitem înapoi în umbră pe nenorocitul de Be’lakor“. „Eu cred că țarina are alte planuri pentru el. Ceva îmi spune că ne facem frate cu dracu. Știu că nu are absolut niciun sens să-i dăm pe mână o armată, după ce l-a răpit pe Ursun și l-a manipulat pe Yuri, dar nu-i povestea mea asta. Dacă era a mea, o terminam altfel“.

Tarina Katarin

Cum?“, întrebă Ivan, ridicându-se cu greu, căci Dănuț se apropia și întreaga armata începuse pregătirile de atac. Serghei se învârti încet pe loc, lăsând urme adânci în zăpadă, ca și când ar fi vrut să lase o amprentă a trecerii lui prin această lume nemiloasă. Îi veniră în cap cuvintele lui Joyce – „His soul swooned slowly as he heard the snow falling faintly through the universe and faintly falling, like the descent of their last end, upon all the living and the dead“. Vru să zică ceva, dar cuvintele îi înghețară pe buze. De fapt, toată armata era paralizată, căci Kairos Fateweaver își folosise puterile oraculare și o blocase PENTRU UN ÎNTREG TUR, PE BUNE, CREATIVE ASSEMBLY, WHAT THE ACTUAL F*CK ȘI CINE DUMNEZEU A CREAT REALM-UL LUI TZEENTCH CĂ SIGUR A FUMAT CEVA, LSD RACHETĂ SPRE SPAȚIU, MOR AICI, ADICĂ E AMUZANT CÂND JOC EU CU KAIROS SĂ FUR ORAȘE ȘI SĂ BLOCHEZ ARMATE DAR NU SĂ-MI FACĂ EL MIE ASTA CÂND STĂ SĂ VINĂ DĂNUȚ!!!!

10/10 would totally Legendary again, măcar de două-trei ori, că apoi riscă să devină ușor plictisitoare campania, dar așteptăm cu interes Immortal Empires, harta care unește toate cele trei jocuri Warhammer, și atunci să te ții.

Recenzia “pă bune” aicisha: Total War: Warhammer III – Recenzie

Paul Nasaudeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.