“Orice fel de gând conservator a zburat pe geam când au lansat, fără pic de ruşine sau regret, Strange of Paradise.“
Gen: Acțiune, Aventură
Lansare: 25 martie 2022
Studio: Square Enix
Distribuitor: CD Media
Platforme: PlayStation 4, PlayStation 5, Xbox One și Xbox Series X/S, Windows PC
Clasificare: 18+
Sinopsis:
Stranger of Paradise: Final Fantasy Origin este un nou RPG de acțiune creat de Square Enix Ltd. în colaborare cu Team NINJA de la KOEI TECMO GAMES, care oferă o viziune nouă și îndrăzneață seriei FINAL FANTASY.
Recenzie:
Unul din cele mai aşteptate jocuri de anul ăsta pentru mine a fost Strange Of Paradise. Şi nu doar că a livrat tot ce aşteptăm, a fost cu atât mai mult experienta Final Fantasy definitivă pentru cineva care a consumat Final Fantasy 1 în toate formele lui şi care e un fel “fănuleț” al jocurilor. Un fel de cunoscător, să zicem aşa.
Cine e străinul?
Nu am înţeles complet titlul, dar dacă stau să fac o interpretare personală nu aş avea nimic de spus pentru că oricum jocurile astea au titluri destul de aleatorii. Încă râd când mă gândesc la “Enchanted Arms” de PlayStation 3. Însă pentru cine nu cunoaşte Strange of Paradise acesta este o reinterpretare a poveştii din primul Final Fantasy doar că de data asta în formă de hack and slash. Aş adăuga cu “dungeon crawling” dar deja se face destul de mult în jocul original. Eliminând sistemul acela de turn-based RPG, SoP, ca să nu mai scriu tot titlu, face parte seria aia de jocuri care deşi sunt Final Fantasy se abat de la gameplay-ul pentru care este cunoscută această serie.
Jack caută să omoare Haosul. E simplu. Însă totul se schimbă atunci când Jack împreună cu Jed şi Ash, alţi doi posesori ai cristalelor negre, se aventurează în Sanctuarul Haosului cu aprobarea regelui din Cornelia şi după o luptă destul de “Meh” cu Haos descoperă că de fapt este vorba de Neon, o a 4-a posesoare a unui cristal negru, care şi ea a venit să distrugă Haosul cu ani în urmă. Doar că a descoperit, între timp, că poate Haos nu este decât un fel de poveste care o spune lumea.
Toate acestea conduc la formarea a ceea ce se numesc Războinicii Luminii cărora le revine sarcina profetică de a reactiva sau restaura cristalele Vântului, Focului, Pământului şi Apei. Sună totul foarte “basic” pentru că aşa este, este plotul a ceva ce a fost conceput în 1987 pentru Nintendo NES, adică ce era cunoscut la noi ca Terminator cu casete galbene. Şi chiar dacă nu a fost cel mai complex, la momentul său, în ceea ce ţine de poveste sau grafică, SoP reuşeşte cumva să injecteze viaţă în toate aceste aspecte. Cumva.
Grafică şi Personalitate
Sunt două lucruri care merg mână în mână pentru jocul ăsta, grafica şi personalitatea, nu doar a personajelor cât şi cea a jocului. Da, jocul are personalitate. E genul acela de joc. În timp ce nu e cel mai 2022 joc vreodată, ba chiar dimpotrivă unii ar zice că arată a ceva sfârşitul epocii PS2 / începutul epocii PS3, jocul este fermecător din toate punctele de vedere. Colorat până la Dumnezeul Jocurilor Colorate şi o palmă mai sus, SoP face “abuz” de toate, absolut toate clişeele şi elementele întâlnite în alte jocuri. Dungeon-uri care sunt ruină, Păduri extra colorate cu păianjeni şi piraţi, câmpii pe care probabil odată ce mori, tehno-laboratoare care încă nu au fost explodate de eco-teroristi, oraşe din poveşti fantastice cu regi şi consilieri a căror personalitate strigă Game Of Thrones. Totul într-o grafică de PS3 foarte foarte îmbunătăţită.
Jocul este “over the top” din toate punctele de vedere şi eu nu o să mă satur niciodată de aşa ceva. Nu pentru că mi-a plăcut Final Fantasy 1 care recunosc că din când în când îl joc pe telefon. Nu. Ci pentru faptul că este un joc lansat în anul Domnului 2022 şi nu îi este ruşine să fie atât de “cheesy” cu voice acting foarte particular şi cu un look care nu are pretenţia să fie altceva decât ce este, glorie erei PS3.
Mişcări Ninja
Chiar şi din punct de vedere mecanic jocul funcţionează ca un shot de dopamină. Este rapid este, colorat, este exploziv şi este satisfăcător. Este un hack and slash pur epoca Ninja Gaiden, Dynasty Warriors şi ce altceva a mai făcut Ninja Theory sau Koei Tecmo în stilul ăsta. Doar că este aplicat unui joc Final Fantasy. Nici Crisis Core pe PSP sau Dirge of Cerberus pe PS2 nu au avut curajul să implementeze atât de agresiv o mecanică de genul Devil May Cry într-un joc Final Fantasy. Orice fel de gând conservator a zburat pe geam când au lansat, fără pic de ruşine sau regret, Strange of Paradise.
Şi pe bună dreptate, multă lumea în ziua de azi nu mai are răbdare să joace JRPG-uri clasice deşi recunosc că cei care joacă sunt încă destul de mulţi, doar că sunt aceeaşi care au fost când s-a lansat Final Fantasy X, X-2, XII. Care au jucat când erau tineri Final Fantasy VII pe PS1 ca şi mine sau cel puţin l-au emulat. Care au mâncat pe pâine cele 3 Final Fantasy de PS3 şi care acum sunt împotriva direcţiei pe care o ia seria principală cu XVI.
Tineretul, vrea ceva să le dea senzaţia aia de răsplata instanţă. Să simtă puterea personajului. Nu să facă grind în pădure sau în vreo peşteră dubioasă timp de 7 ore doar ca să mai avanseze un pic. Şi Elden Ring a fost mai iertător la grind decât sunt unele JRPG-uri. Dar cum ziceam, se caută acţiunea, se caută aventura, dacă adaugi şi un setting cool cum arată de exemplu Final Fantasy XVI garantat multă lume o să fie curioasă chiar dacă nu au jucat un Final Fantasy în viaţa lor.
PS4 vs PS5
Deşi jocul l-am jucat pe PS4 am avut ocazia acum de curând să pun mâna şi pe un PS5 şi să văd cum stă treaba acolo şi trebuie să recunosc că este o diferenţă. Nu foarte mare dar există. În timp ce pe PS4 rămânem pe “Favor Performance” ca să evităm ca tot jocul să arate că ceva foarte pixelat când schimbăm acea opţiune pe PS5 parcă totul capăt un nou strat de luciu. Este acelaşi joc de PS3, să nu ne minţim, doar că foarte foarte spectaculos.
Încarcă mai repede, clar, pe PS5 însă nu mi-a fost deloc ruşine cu performanţa sa de PS4. Chiar dimpotrivă am fost surprins că un cross platform care era favorit pe PS5 să meargă atât de bine şi pe consola veche chiar dacă vorbim de un PS4 Pro. Nici măcar la înghesuială nu pot spune că varianta de PS4 ar fi sacadat doar că trebuie să recunosc că PS5 mi-a garantat stabilitate permanentă. Fără tearing, fără dropuri şi per total cea mai curată experienta PlayStation 3 în 2022 pe care aş putea să mi-o doresc de la un asemenea joc.
Dialogul epic
Muzica îţi ridică părul pe mână. Este ceva ce se întâmplă cu majoritatea jocurilor Final Fantasy şi chiar dacă nu ai cunoştinţe de piese sau în momentul în care ai oprit jocul nu îţi aduci aminte foarte bine de ce, este pentru că experienţa muzicală merge mâna în mână cu acţiunea şi cu tot ce ţine de partea vizuală a jocului. Momente epice au muzică epică, bătăliile au muzică aia care te face x2 mai agresiv şi per total este unul din cele mai impecabile aspecte ale seriei Final Fantasy.
Dialogul pe de altă parte este ridicol. Nici nu ştiu dacă am făcut efortul să văd dacă merge pus în japoneză pentru că nu aveam nevoie decât de voice acting-ul american care este stelar de “cheesy”. Jack este dublat de cineva care sună ca Snake pe sânge de unicorn. Este badass, este serios şi misiunea lui este singurul lucru care contează. Ceilalţi şi ei au personalităţile determinate de actori, Jed, de exemplu având o personalitate mai vioaie, mai fun cu o voce mai copilăroasă/adolescentă în timp ce Ash pare cel mai de treabă om din echipă. Pe Neon vocea o făcea mai matură decât este şi mai determinată în ceea ce caută iar restul castului vă puteţi imagina că sunt foarte “afectati” de felul în care sună vocile sau viceversa.
Dar nu doar felul în care sunt spuse aceste linii de dialog au impact ci şi felul în care sunt scrise şi asta este stratul ăla de aur peste mai mult aur care fac experienta SoP una unică.
Doar începutul
Vreau să cred că este doar începutul şi că mai mulţi dezvoltatori or să aibă curajul să facă pasul ăsta în gol care duce o serie în locuri neaşteptate, nemaiîntâlnite şi evident nemaipomenite. Nu am nimic negativ de spus despre SoP nu doar pentru că mi-a plăcut enorm ci şi pentru că a fost exact ceea ce îmi doream să fie şi am crezut că va fi în momentul în care am văzut primul trailer.
Şi da, tot ce am zis că este pozitiv pentru mine, pentru altul este negativ, unii oameni nu vor să joace jocuri care arată că de pe vremea Playstation 3. Alţii nu vor să joace jocuri cu o poveste aşa de banală sau cu personaje aşa de ridicole, vor mai mult, vor profunzime, vor Shakespeare In Game. Dar nu totul trebuie să fie artă la nivel suprem. Nu totul trebuie să fie o poveste cu twists and turns, cu grafică impecabilă. Unele lucruri pot fi simple. De unele jocuri te poţi doar bucura. Strange of Paradise este unul din acele jocuri cărora le poţi da titlul de “O EXPERIENȚĂ”.
Stranger of Paradise: Final Fantasy Origin e disponibil din 26 mai pe PlayStation 4, PlayStation 5, Xbox One și Xbox Series X/S.
