Poveștile au putere nemărginită. Prin intermediul lor învățăm de mici să diferențiem binele de rău și care sunt valorile după care să ne ghidăm în viață. Unele povești reușesc să transcendă vremurile lor, devenind legende nemuritoare care vor fi citite și de următoarele 10 generații. Nu se nu te înduioșezi când auzi Epopeea lui Ghilgameș sau să vrei să pleci într-o aventură epică precum în Iliada. Unii din noi am crescut probabil cu Legendele Olimpului, alții cu poveștile regelui Arthur și aventurile cavalerilor săi, iar unii s-au maturizat cu povești despre marele erou socialist – Aleksei Stahanov, și cât de mult își iubea acesta munca. Fiecare dintre acestea au trezit ceva în fiecare din nou și ne-a afectat în moduri mai mult sau mai puțin evidente. Personal sunt un romantic și am păstrat valorile „învățate” din poveștile cu cavaleri, dar de-a lungul anilor am mai descoperit și altele după care să mă ghidez.
Poveștile s-au schimbat de-a lungul anilor, nu numai prin modul în care sunt prezentate, dar și prin însuși esența lor, însă puterea a rămas aceiași. În vremurile antice ne adunam în jurul focului și ascultam cu mult interes cum a decurs ultima vânătoare, după care ne adunam în piețe și la biserici să ascultăm crainici și preoții cum ne relatau pilde, ca mai apoi să stăm în cafenele și să discutăm ultimele știri citite în perioada revoluției industriale și din Belle Époque. Însă, tiparul nu a fost punctul culminant al poveștilor și al relatărilor, iar secolul XX ne-a adus minuni tehnologice precum radioul, televiziunea și internetul. Nu știm ce tehnologii noi vor veni, însă puterea poveștilor va rămâne aceiași indiferent de mediul prin care este transmisă.
Una din minunile moderne prin care transmite povești în ziua de astăzi este jocul video. Acest mediu nou a permis „ascultătorului/cititorului” să treacă dintr-un rol pasiv într-unul activ, cu un impact semnificativ asupra firului narativ. Deși există titluri care nu au o poveste propriu, sunt destule jocuri care prezintă adevărate epopei precum God of War, The Legend of Zelda: Tears of the Kindom, Halo sau chiar Half-Life. Unele au o poveste captivantă ce țin jucătorul pe marginea scaunul de la început până la genericul de final, iar altele nu reușesc să îl captiveze pentru mai mult de câteva minute. Dar printre toată marea de titluri interactive, un dezvoltator a reușit să creeze adevărate opere de artă, ce abordează teme de toate felurile și reușesc să topească și cele mai reci sloiuri de gheață aflate în pieptul unor jucători. Acesta este Atlus iar în cei 38 de ani de când există a țesut povești captivante care durează oriunde între 60 și 120 de ore. Cele mai bune și renumite titluri de la acest titan japonez al industriei sunt Persona 3, 4 și 5, jocuri ce la bază sunt dungeon-crawler-uri (un subgen de nișă al RPG-urilor), dar care abordează teme mature precum etapele doliului, importanța adevărului și limitele libertății. Însă, după 28 de ani de Persona, dezvoltatorul a decis că este timpul să facă o poveste într-un univers complet nou. Astfel a luat naștere Metaphor: ReFantazio, iar proiectul este descris ca fiind punctul culminant al studioului, reprezentând tot ceea ce este mai bun din cele 3 francize la care au tot lucrat de-a lungul anilor (Shin Megami Tensei, Persona și Soul Hackers). Fiind un fan al acestor 3 francize, pot confirma această afirmație al celor de la Atlus. Jocul are stilul vizual unic și memorabil cu care ne-am obișnuit din seria Persona, solemnitatea poveștilor din Shin Megami Tensei și versatilitatea explorării de temnițe din Soul Hackers. Așa cum v-am obișnuit până acum, vom începe cu povestea.
A fost odată ca-n povești…
Povestea principală pare a fi scoasă parcă din Războiul celor Două Roze, seria de cărți Cântec de gheață și foc a lui George R.R. Martin sau chiar nuvela lui Costache Negruzzi, Alexandru Lăpușneanu. Aceasta are loc în regatul unit al Euchroniei, unde protagonistul nostru ia parte la un complot de asasinare al cavalerului trădător Louis Guiabern. Acesta din urmă blestemat prințul moștenitor al coroanei, care a intrat într-o comă magică din care poate fi trezit numai dacă trădătorul desface vraja sau este ucis. De asemenea, Louis a ucis și pe conducătorul regatului unit al Euchroniei, Hythlodaeus V. În tot acest haos apare o luptă acerbă purtată în umbre pentru tron, luptă care este întreruptă de vraja monarhului răposat, care a pregătit alegeri magice democrate prin care poporul să decidă cine va fi următorul conducător. În aceste alegeri magice, fiecare persoană poate participa, fie că este un cerșetor umil sau un nobil cu ambiții. Spre deosebire de lumea noastră, unde diferitele partide politice comandă sondaje, intenția de vot este exprimată în Euchronia prin statui care au apărut magic în lume. Acestea reprezintă fețele puținelor persoane care ar avea suportul poporului, iar pe măsură ce câștigă mai mulți suporteri/votanți, fața lor va ocupa din ce în ce mai multă suprafața din statuie, până când celelalte fețe dispar.
Trădările și alegerile magice sunt doar începutul poveștii, și vă pot spune că fiecare moment a fost o surpriză pentru mine. Deși aveam anumite așteptări cu privire la acțiune și poveste, nu am putut anticipa nimic din ceea ce Studio Zero a pregătit în Metaphor: ReFantazio. Povestea trece dincolo de această premisă (oarecum) simplă, iar evoluția acesteia a depins foarte mult și de lumea pe care au creat-o. Regatul Euchroniei este complex, iar lumea nu poate fi împărțită în două tabere de Bine și Rău. Totul are nuanță, iar societatea în sine este fragmentată în mai multe triburi și clase sociale. Unele triburi sunt văzute ca fiind un sacrilegiu, iar simpla lor prezență poate cauza linșări, precum este cazul protagonistului, ce provine din tribul de Elda. Acest trib este singurul care nu prezintă trăsături fantastice, cum ar fi coarne sau urechi lungi. Unele triburi, precum Paripus, sunt tratați ca sclavi și sunt văzuți ca fiind inferiori celorlalte rase, pe când cei din tribul Clemar sunt de cele mai multe ori nobili.
Probabil ați observat că în această lume pe care o descriu există rasism și o fragmentare masivă a poporului. Subiectele rasismului, discriminării și al prejudiciilor sunt abordate constant pe decursul jocului, dar modul în care aceste subiecte grele sunt tratate este unul matur, ce le abordează din diferite perspective pentru a da o privire per ansamblu asupra subiectelor. Nu sunt sigur de voi, dragi cititori, dar eu am fost crescut să nu discut subiecte sensibile, precum politica sau religia, deoarece acestea duc deseori la certuri. Și mă gândesc că probabil pe cei de la Studio Zero nu au auzit certurile de la mesele de sărbători ce pornesc de la aceste subiecte, deoarece ele sunt prezente și discutate constant pe decursul jocului. Multe din evenimente sunt un rezultat direct al diferitelor facțiuni politice care își doresc să câștige alegerile magice cu orice preț. Iar dacă am sta să analizăm ce promite fiecare candidat, am înțelege alura lor. Louis Guiabern, marele geniu militar, promite o utopie bazată unde toată lumea este egală iar orice persoană, indiferent de trib, are libertatea de a alege, unde copiii așa numitelor rase inferioare nu trebuie să le fie jenă că și-ar dori să fie clerici sau să aibă un rang înalt în armată. Campania antagonistului se bazează pe principiile unei utopii pe care mulți ne-am dori-o. Aestivum Forden în schimb promite stabilitate bazată pe tradiție, iar alegătorii săi sunt în principal credincioșii din Sanctism, religia principală din regatul unit al Euchroniei. Aceasta a fost intrinsec legată de Euchronia încă de la stabilirea regatului, iar principiile ei sunt respectate cu strictețe de către mare parte din triburi, lucru care a dus nu numai la ostracizarea celor din tribul Elda, dar și la epurarea etnică a tribului.
Poate vă întrebați cum funcționează sistemul magic de vot în aceste alegeri organizate de către stafia magică a monarhului răposat. Versiunea simplă este că funcționează prin magie. Versiunea mai lungă este că totul are loc printr-o vrajă pe care acesta a pregătit-o din timp, ce poate simți voința fiecărui individ, iar ca un statistician abil, vraja introduce toate datele pe care le culege (sperăm că o face cu respectarea unui GDPR magic) într-o bază de date fermecată și ne prezintă rezultatele live, ca un fel de exit poll ce are loc pe decursul a câteva luni.
Desigur, lumea creată de către Studio Zero nu ar însemna nimic dacă personajele nu ar fi interesante. Am menționat mai devreme pe antagonist și un personaj cheie, dar pe lângă aceștia mai sunt mulți. Tovarășii care îl vor acompania pe protagonist provin din triburi diferite, iar fiecare începe călătoria alături de noi din postura unui arhetip. Fie că vorbim de nobilul cu inima de aur, sau de cavalerul neînfricat, fiecare tip de personaj prezent în poveștile fantastice la care vă puteți gândi se va regăsi în joc. Cavalerul Hulkenberg (al cărui nume întreg este Eiselin Burchelli Meijal Hulkenberg) se prezintă a fi o persoană stoică, dar cu cât petrecem mai mult timp cu ea vedem dincolo de această fațadă pe care o menține datorită poziției sale și vedem o fire curioasă și foarte curioasă, ea neratând nici-o șansă să înfulece orice delicatesă locală pe care o găsește de-a lungul călătoriei. Am să fac o mică paranteză aici pentru a comenta asupra faptului că toate personajele au nume grandioase (și ușor comice) mai puțin protagonistul. Numele oficial al acestuia, conform materialelor de marketing de la Atlus, este Will. Dar revenind, fiecare personaj ce se alătură anturajului nostru are propria personalitate și motive pentru a lua parte la această aventură grandioasă, iar pentru a putea vedea tot ceea ce oferă jocul este necesar să ne organizăm timpul într-un mod eficient, altfel se pierd ocazii unice din care apar tot felul de misiuni secundare.
I am thou and thou are I
Dacă ceea ce am descris mai sus vă sună cunoscut din Persona, este din cauză că se aseamănă oarecum cu sistemul de confidenți din acea franciză. Protagonistul are oportunitatea să lege prietenii cu tot felul de persoane pe care le întâlnește în regatul unit al Euchroniei, iar îmbunătățirea relației cu aceștia este esențială nu numai pentru a putea vedea tot ceea ce oferă jocul, dar și pentru a obține echivalentul Personelor în Metaphor: Arhetipurile. Cei care au mai jucat titluri de la Atlus probabil știu deja ce înseamnă acest termen, dar pentru restul cititorilor am să explic. Arhetipurile sunt manifestări fizice ale manifestări ale voinței și virtuții pe care un individ le reprezintă în acest joc. Trezirea Arhetipului este diferită pentru fiecare personaj, dar protagonistul este primul care reușește să manifeste această putere și o face în stilul clasic al celorlalte francize: în momentul când viața îi este pusă în pericol iar el alege să se lupte în loc să fugă.
Spre deosebire de francizele pe care le-am menționat la începutul recenziei, arhetipurile din acest joc au mai degrabă rolul unor clase. Acestea pot fi echipate de către orice coechipier odată ce au fost deblocate și pot fi modificate prin moștenirea unor abilități de la alte arhetipuri. Astfel, avem opțiuni aproape nelimitate în a crea echipa și arhetipul perfect, deoarece în total sunt mai mult de 40 de astfel de clase. Fiecare personaj întâlnit va debloca un Arhetip, iar aceștia din urmă pot fi evoluați în forme avansate prin îndeplinirea unor criterii, care diferă pentru fiecare clasă. Desigur, am tot vorbit atât despre arhetipuri fără să menționez și unde le folosim.
Ca în orice RPG care se respectă, clasele sunt folosite în lupte. Acestea sunt asemănătoare cu cele din franciza Persona, deoarece au loc pe ture și se bazează pe diferite rezistențe și slăbiciuni pe care le au inamicii. Cel mai simplu mod de a prezenta luptele este sub forma unui joc complex de piatră, hârtie, foarfecă, unde mai adăugăm încă câteva opțiuni precum foc, vânt, gheață și tăieturi pentru a da câteva exemple. Dar spre deosebire de seria de jocuri menționată mai devreme, Metaphor mai adaugă câteva elemente. În loc de all-out attacks, ce aveau loc când o atacam cu un element de slăbiciune al inamicului, în titlul prezent avem sistemul de Sinteză, prin care un personaj va oferi suport altuia pentru un atac mai puternic. Pentru efectuarea acestuia, personajul care oferă suport își sacrifică tura sa. Pe lângă acest sistem, mai avem și posibilitatea de schimbare a poziției fiecărui personaj, din rândul din față în cel din spate. Acest element face ca fiecare luptă să fie tactică, deoarece unele lovituri ale inamicilor vor lovi un rând anume.
De voi nu mă vreți, eu vă vreau
La capitolul de inamici, design-ul acestora este extraordinar, iar ca și varietate avem de unde alege. Problema pe care unele persoane s-ar putea să o sesizeze este faptul că absolut toți sunt dușmanii clasici din literatura de fantezie. Spiriduși, minotauri, himere și lupi sunt doar câțiva dintre aceștia, iar prima bucată ne pune față-n față cu un necromant, un inamic clasic în orice campanie Dungeons & Dragons. Dar acest design superb nu se limitează doar la oponenți, ci se aplică la absolut fiecare element al acestui joc. Fie că vorbim de design-ul personajelor, al diferitelor meniuri sau al lumii, absolut totul are stil și culoare în Metaphor: ReFantazio. Uneori chiar prea mult stil aș putea spune, deoarece explozia de culori a meniurile din luptă poate fi un pic prea mult la început, dar odată cu trecerea timpului și înfrângerea multor inamici, ochiul se obișnuiește cu acest caleidoscop iar parcurgerea sa devine instinctivă. O problemă pe care am observat-o ar fi legat de echipament. Acesta se pune sau scoate de pe un personaj din meniuri, lucru logic, însă problema este că nu putem vedea cine are un echipament asupra sa decât în momentul în care încercăm să punem acea piesă de echipament pe un alt personaj. Nu îmi dau seama dacă acest aspect a fost omis din joc sau dacă a fost intenționat, deoarece meniurile sunt deja foarte încărcate din punct de vedere al aspectului.
La capitolul de sunet, vă pot confirma că s-a întors Shoji Meguro în rolul său de compozitor. Spre deosebire de tonurile de jazz cu care ne-a obișnuit în Persona 5 și notele de rock orchestral din Persona 3 Reload, aici vestitul compozitor a preferat să schimbe pagina și să facă ceva deosebit. Cum religia este una din temele centrale în joc, coloana sonoră pare că s-ar potrivi de minune într-o catedrală, cu coruri angelice și melodii la orgă. Acestea sunt suplimentate de tobe și trompete în lupte, ce reușesc să transmită tensiunea din diferitele bătălii la care personajele principale iau parte. Această schimbare radicală a muzicii are sens, deoarece acțiunea are loc într-o lume fantastică ce nu are acces la tehnologie precum o chitară electrică sau un sintetizator. Drept urmare, deși este o coloană sonoră extraordinară, nu se ridică la nivelul celei din Persona 5.
nouă creație de la Atlus are potențialul să fie jocul anului 2024
În concluzie, consider că Metaphor: ReFantazio este un joc esențial pentru orice adept al jocurilor RPG din Japonia. Acesta reușește să creeze o lume fantastică palpabilă, unde vedem aceleași probleme cu care se confruntă și societatea noastră, iar modul în care acestea sunt prezentate este unul matur, unde nu există numai nuanțe de alb și negru. Din aceste motive, consider că această nouă creație de la Atlus are potențialul să fie jocul anului 2024.
Jocul este distribuit în România prin intermediul celor de la CD Media, care ne-au oferit un cod de recenzie pentru PlayStation 5. Jocul este disponibil din 11 octombrie 2024 pe PlayStation 4 și 5, Xbox Series S/X și PC prin intermediul platformei Steam.
- Gen: Role Playing Game
- Lansare: 11.10.2024
- Studio: Studio Zero
- Distribuitor: CD Media S.E. (România), Sega, Atlus
- Platforme: PlayStation 4, PlayStation 5, Xbox Series X/S, PC (Steam)
- Clasificare: 16
- Sistem de testare: PlayStation 5
- Sinopsis: Înfruntă-ți fricile, cucerește tronul!
De la mințile creative din spatele Persona 3, 4 și 5 vine Metaphor: ReFantazio, o lume fantastică unică, în care protagonistul tău va călători alături de tovarășa lui zâna, Gallica, pentru a ridica blestemul prințului pierdut al regatului. Controlează-ți destinul, înfruntă-ți temerile și trezește puterile arhetipurilor magice care zac latente în inima ta. Trezind un Arhetip, veți debloca puterea de a canaliza și combina abilitățile unice ale claselor. Întărește-ți legăturile și construiește-ți grupul pentru a învinge inamicii puternici și pentru a descoperi adevărata natură a regatului.
Caracteristici cheie:
- Mergi în misiuni, scufundă-te în temnițe și vânează comori în timpul zilei. Întărește relațiile, construiește legături și crește virtuți în timpul nopții. Alegeți-vă acțiunile cu înțelepciune, gestionarea timpului este cheia pentru atingerea obiectivului.
- Folosește Gauntlet Runner-ul pentru a călători către temnițe și orașe îndepărtate într-o lume întinsă. Descoperiți peisaje frumoase însoțite de muzică captivantă, interfață de utilizare captivantă și scene anime.
- Un sistem de luptă pe ture tactic, cu un amestec de acțiuni în timp real. Personalizarea echipei prin intermediul „Arhetip” oferă libertatea de a vă personaliza aventura.
- O poveste misterioasa și incitantă se desfășoară într-o lume în care oamenii trebuie să lupte cu propria anxietate. Alăturați-vă Turneului Regal cu mize mari, care promite ore de explorare și descoperire captivantă.
