Ascultă acest articol


Hype-ul din jurul jocului şi lansării a fost incredibil şi cred că a adus mai mulţi ochi către serie, dar a şi adus mulţi noi jucători datorită faptului că e mai simplu.”

Gen: Fighting, Acțiune, Aventură

Lansare: 2 iunie 2023

Studio: Capcom

Distribuitor: CD Media

Platforme: PlayStation 4, Xbox One, PlayStation 5, Xbox One X|XS, Microsoft Windows PC

Clasificare: 12+

Sinopsis:

O nouă eră pentru jocurile de luptă începe cu Street Fighter 6!

Recenzie:

O nouă eră a jocurilor de tip fighting sau clasicul „jocuri cu bătaie” a început şi cel care a dat startul pe noile generaţii de console dar şi pe PC a fost Street Fighter 6. Un aer proaspăt, o revenire cumva la origini dar şi ceva polemică repară în mare parte greșelile trecutului comise de Street Fighter 5. Noi personaje, noi locaţii şi noi combouri au adus jucători de pretutindeni înapoi într-o categorie de jocuri care părea să devină din ce în ce mai de nişă.

3 în 1

Noul Street Fighter vine în trei părţi, World Tour, ceea ce s-ar putea considera Story Mode, Battle Hub, care este locația pentru multiplayer unde se adună jucători din fiecare zonă să concureze în turnee şi Fighting Ground care este clasicul mod, să îl numim cumva, unde ai ARCADE, Practice dar şi One Vs One și Casual/Ranked online.

World Tour, experiența single player, funcţionează pe un sistem de RPG cu bătaie care aduce aminte puțin a jocuri precum Yakuza doar că în loc să te baţi la grămadă, bătaia se întâmplă în 2D odată ce a fost iniţiată. Experienţa în sine este ca orice third person cu elemente RPG în cazul acesta Stiluri de Bătaie şi scheme dobândite noi, cosmetice şi o grămadă de misiuni principale dar şi secundare. Este o lume destul de mare cu posibilitatea de a zbura dintr-o parte în alta odată ce ai acces la acele zone completând misiuni. Misiunile diferă, aş putea spune că există chiar un plot deşi este destul de difuz dar merge pe principiul Pokemon de „Vrea său fiu cel mai bun”. Despre Battle Hub nu sunt prea multe de zis, este mai mult o zonă în care poţi interacţiona cu alţi jucători şi te poţi juca cu ei la Arcade-uri. În acest hub ai şi alte shopuri şi zone diferite destinate turneelor şi evenimentelor speciale care se vor organiza în joc de-a lungul timpului.

Fighting Ground în schimb este miezul. Acolo se decid campionii. În FG este unde îţi pui la încercare personajul preferat faţă de alţii şi unde urci sau cobori în rank. Dacă preferi o experienţă mai single player tot în FG găseşti modul arcade sau acel clasic de unu contra unu, împotriva unui calculator sau de ce nu, a unui prieten care este lângă tine. Cum se zicea înainte „Jucat la dublu”. Ranked şi Casual sunt oricum cele mai importante părţi din Fighting Ground deşi câteodată pare că interfața jocului merge în contra ta. Îţi alegi personajul dintr-un loc separat şi ieși înapoi în meniul principal de Fighting Ground ca să înceapă căutarea unui meci. Nu mai există acel roster în online din care să alegi personajul, decât în One Vs One.

Un look fresh

Jocul face un pas înainte privind oarecum înapoi. Greșelile din Street Fighter 5 sunt rectificate pe partea de vizual și revine un pic la preferatul publicului, Street Fighter 4. Cu un stil vizual foarte modern și colorat, inspirat din graffitti, o muzică foarte urban-street-hip şi o estetică cât se poate de actuală, jocul pare să prindă o nouă viaţă. Jocul se foloseşte foarte bine de culori de multe ori puternice dar nu stridente şi adăugă acea împroşcătura de cerneală în scheme şi super-uri transformând jocul într-o experienţă vizuală destul tare. Aş putea spune chiar că reuşeşte să „pune străzile înapoi în lupte”, dând fiecărui stagiu acel feeling clasic cu care ne-am obişnuit de la Street Fighter 2. În timp ce revin multe personaje cu anumite schimbări vizuale şi avem cel mai evident exemplu cu Ken, care arată ca un boschetar deşi e lucrător în construcţii, alţii precum Ryu sau Chun-Li rămân cam la fel. Cei noi sunt destul de interesanți vizual, în mare parte. Vorbesc aici de Manon de exemplu, care nu doar are un stil de luptă foarte particular şi nişte mişcări extrem de grațioase, dar vizual arata ca un personaj foarte „stylish”. Aş paria că s-a luat în calcul la momentul conceperii acestor noi personaje şi posibilitatea de „cât de cosplay-abil pot fi” pentru acel extra boost de marketing.

Cum merge?

Din punct de vedere mecanic nu este o reinvenţie a roţii, nici pe departe. Menține în mare parte aceeaşi structură şi acelaşi schelet cu câteva lucruri noi. Cu atacuri normale, atacuri speciale, Super Arts și scheme speciale şi „unice” pentru fiecare dintre cele 18 personaje, la momentul de faţă. Ceea ce îi distinge mai degrabă pe fiecare este stilul de luptă. Unii sunt jucaţi mai de aproape iar alţii mai de la distanţă. Cu Zangieff sau cu Marisa întotdeauna vei vrea să fi aproape de cel cu care te baţi în timp ce Luke va avea avantajul vitezei şi acea dinamică de „hit and run” doar ca modificată pe „Hit fast, hit hard and run”. Sistemul Drive este noua mecanică de luptă din SF6 și adaugă extrem de mult unui meci. Folosind Drive Parry sau Drive Rush poți scote un adversar foarte ușor dintr-un combo sau dintr-un plan de bătaie preconceput, făcând luptele mai imprevizibile dar şi lăsând loc de a întoarce orice luptă în favoarea ta. Tot acest sistem creează un echilibru destul de interesant jocului şi niciodată nu se simte că un personaj este mai puternic decât celălalt ci mai degrabă este, ceea ce numesc tinerii „SKILL DIFF”. Graba sau încrederea excesivă în propriile puteri te pot smeri instant într-un joc în care trebuie să iei în calcul mai mult decât doar faptul că știi scheme sau un combo cu Ryu.

Trebuia să fie polemic

Street Fighter 6 oferă jucătorilor două tipuri de control diferite (care de fapt sunt 3 dar nu vorbim despre Dynamic) din care să aleagă înainte de a intra în luptă. Dintre cele două, Modern Controls a fost un punct de discuție direct de la lansare, poate chiar dinainte, pentru că este considerat „Tournament Legal” și oferă câteva beneficii foarte interesante asupra modului de control clasic. Am văzut avantaje, cum ar fi superuri aproape instante pentru a contracara atacurile și posibilitatea de a pedepsi mai uşor şi mai repede. Acest lucru i-a făcut pe mulți jucători din comunitate să ridice problema dacă Modern Controls ar putea fi prea puternic sau nedrept într-un turneu important dar şi în meciurile ranked online. Dar situaţia nu este chiar aşa. În ciuda faptului că cei care folosesc Classic tind să îi privească de sus pe cei cu Modern jocul echilibrează şi partea asta punând un fel de handicap celor care aleg Modern. Depinzând de personajul pe care îl alegi evident vei pierde anumite abilităţi sau posibilităţi de a face anumite scheme datorită faptului că pierzi din butoane. Modern simplifică butoanele la punctul în care ai doar 3 butoane pentru a lovi, unul pentru a face scheme, triggere pentru a face alte scheme şi cam atât. Pentru oricine care a jucat jocuri de fighting ştie foarte bine importanța de a avea acces la variaţia de pumni şi picioare şi în SF de multe ori are nevoie de absolut toate. Heavy, medium şi light sunt pierdute în favoarea simplificarii.

Ce reprezintă această schimbare de fapt? Luând în calcul că există opţiunea de a juca pe clasic nu alienează pe nimeni care era fan înainte dar deschide o poartă cu Modern pentru noi veniţi şi cred sincer că a funcţionat. Hype-ul din jurul jocului şi lansării a fost incredibil şi cred că a adus mai mulţi ochi către serie, dar a şi adus mulţi noi jucători datorită faptului că e mai simplu. Fără să existe frustrarea de a lua de la început un joc şi a încerca, a practică şi a te frustra că nu îţi ies scheme poate simple sau poate complexe în timp ce joci contra oameni care au poate ani de experienţă, Modern Controls cred că şi-a îndeplinit scopul principal de a echilibra acest lucru pentru toată lumea. Și ca să justific ca această polemică nu are nimic de a face cu realitatea pentru a echilibra şi mai bine diferenţa între un Classic şi un Modern mai există încă un lucru. Orice schemă specială sau super pe care o folosești cu Modern controls o să facă 20% mai puţin damage decât cineva care face aceeaşi schemă din Classic. Şi atunci revine întrebarea pe masă, unde stă problema cu adevărat, celui care joacă pentru prima dată folosind Modern Controls şi reuşeşte să bată un Classic sau faptul că un Classic care se presupune că joacă de ani de zile, nu reuşeşte să bată un noob?

Runda finală

Nu am vorbit de ceva oarecum important dar o să îl menţionez aici. Jocul merge excelent pe controller însă când vine vorba de fighting stick sau arcade stick, spune-i cum vrei, există câteva probleme. În World Tour este groaznic să controlezi personajul pe o asemenea manetă. Nu au fost concepute pentru navigatul în 3D. În lupte în schimb se poartă la fel de bine însă pe control classic. Mi-am cam prins urechile încercând Modern pe un arcade stick deşi nu cred că ar fi trebuit dar poate aveam nevoie de alt mapping la butoane. Oricum stick-ul şi classic-ul sunt ca pâinea şi untul, brânza şi roșiile sau orice combinație gastronomică pe care vrei să o folosești ca şi comparaţie.

Tot ce pot spune este că, într-adevăr, se simte ca o experienţă proaspătă. Nu doar pentru Street Fighter ca serie ci pentru toate jocurile de fighting care urmează să se lanseze. Jocuri precum Mortal Kombat 1 şi Tekken 8 care deja cred că iau notiţe şi învaţă de la această lansare de succes şi de la aceste schimbări care, în ciuda gurilor rele, face loc unui nou val de jucători şi implicit, unui nou val de campioni. Orice zi se termină şi alta începe la fel cum orice Leaderboard, Champion Ranking şi aşa mai departe are tendinţa să se schimbe. Noile generaţii de campioni Street Fighter vor fi cei care au învăţat să joace pe Modern Controls şi orice tradiţionalist îşi vă înghiţii vorbele şi îşi va încheia cariera la un anumit moment.

Street Fighter 6 oferă mult conținut pentru ceea ce este, adică un joc cu bătaie. Un single player, acces uşor la turnee, dar și platforma clasică cu care ne-am obișnuit şi cu care am crescut noi, cei care jucam fighting games dintotdeauna, oferă ore şi ore distracție, practică, competiție, bucurie şi frustrare. Şi tot ce pot spune este că deja SF6 a câştigat această vară, dar şi faptul că a avut curajul să o facă în acest mod, cu schimbări, îl face cu atât mai mult o recomandare.

Street Fighter 6 disponibil din 2 iunie pe PlayStation 4, Xbox One, PlayStation 5, Xbox One X|XS, Microsoft Windows PC.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.