Astra Film Festival 2024 a ajuns la ediția cu numărul 31 și are loc în perioada 20 – 27 octombrie la Sibiu iar în Competiția Central și Est-Europeană sunt înscrise 11 documentare:
- Câinii latră, caravana trece 2024 • Aslkod Kurov • 99 min
- Cântecele pământului care arde 2024 • Olha Zhurba • 95 min
- Cine e bărbatul în casă? 2024 • Kristine Nrecaj, Birthe Templin • 87 min
- Fotofobia 2023 • Ivan Ostrochovsky, Pavol Pekarčík • 71 min
- Georgia zâmbitoare 2023 • Luka Beradze • 62 min
- Leo Records: Doar pentru prietenii noștri 2024 • Ioana Grigore • 70 min
- Mirajul Occidentului 2024 • Apolena Rychlíková • 98 min
- Noi îi spunem Hanka 2023 • Grit Lemke • 91 min
- Pădurea 2024 • Lidia Duda • 84 min
- Șantierul naval 2023 • Elvis Lenić • 65 min
- TATA 2024 • Radu Ciorniciuc, Lina Vdovîi • 84 min
Am văzut în premieră națională la Astra Film Festival, la Astra Film Cinema (Piața Mică, Sibiu) Brod/Ship (Șantierul naval), o producție Kinematograf avându-l ca producător pe Dijana Cetina Mlađenović sub regia lui Elvis Lenić – producție care s-a bucurat de două premii la categoriile Liburnia Film Festival.
În Brod – un documentar montat de Matija Debeljuh, aflăm o poveste reală și tristă de după mai bine de 160 de ani de existență a șantierului naval din Pula ‘Uljanik’ cândva un port extraordinar care construia nave mamut, acum devenit un cimitir de ateliere abandonate, epave de oțel și macarale imobile.
Nu, nu este acel gen de documentar în care sunt luate interviuri și se vorbește, este un documentar narat, dar făcut cu pasaje umoristice foarte subtile, dar directe, pe un limbaj deschis (sunt folosite cuvinte “grele”) totul amestecat cu un colaj audio cu zgomote locale și vom auzi porțiuni de înregistrări reale din diferite perioade. Spun despre partea sonoră întâi că aceasta este practic partea narativă, iar aici Bojan Kondres își pune amprenta, completând imaginile statice, filmate, dar și în mișcare inclusiv unele spectaculoase, cu drona.
Elvis Lenić se folosește de impactul acestor imagini, narațiunea derulându-se pe fundal, iar pasajele cu imaginile statice, filmate, sunt parcă momente de respiro dintre scenele dramatice cu impact asupra privitorilor.
‘Uljanik’ a fost un pilon extrem de important în dezvoltarea orașului Pula, întreg portul fiind practic “un stat încadrat într-un stat” cum spune naratorul. S-a investit mult în acest port, pentru generații de oamenii, devenind un stil de viață, ‘Uljanik’ având practic tot necesarul unui trai de oraș, în acea perioadă. Naratorul ne spune despre începuturi – cel puțin cele pe care le-a prins tatăl său, de 41 de ani muncitor acolo, apoi el, de 30 de ani și are un ton vesel amintindu-și cu mândrie de o viață în port – un trai cu adevărat bun. Chiar ni se povestește de petreceri, de distracție, de lucrurile mărunte care aduc bucurie în viața unor astfel de muncitori navali. Împărțiți pe grupuri, fiecare avea ceva-ul lui de muncit, și toată lumea o făcea bine, din mâinile lor luând naștere adevărate minunății arhitecturale – navele mamut.
Plătiți decent, cu comisioane și bonsuri, muncitorii se bucurau să muncească cu plăcere deși exista un program și o conducere. Am zâmbit când naratorul ne-a spus că peste 80% dintre muncitori “luau o gură de vin” pentru a se îmbărbăta înainte de muncă și dacă se găsea vreaunul treaz era ceva înneregulă cu el. Vinul și grătarul de pește pe tablă încinsă, petrecerile de după program, zilele de salariu – un factor extrem de important în susținerea și dezvoltarea finaciară a orașului Pula, din jurul ‘Uljanik’ pentru că vorbim aici de mii de oameni care ieșeau din port să cumpere necesarul.
Anii au trecut, și lucrurile încep să se înrăutățească, “după 2000 lucrurile au început să decadă” ne spune naratorul, au avut loc accidente triste, fatale, spre exemplu un coleg a fost strivit de uși de o tonă nefolosite mult timp, în cazul unei furtuni, sau un incendiu care a făcut prăpăd prin port. Dar nu astea au dus la decăderea lui ‘Uljanik’ ci conducerea. Conducere care ajunsese să fie împărțită în prea multe “șefii’, iar acele bonusuri și acel trai vesel au dispărut și au apărut răscoale interne, conducerea fiind nepăsătoare.
Meseriașii navali buni s-au retras, numărul muncitorilor au scăzut, se simțea că se aproprie sfârșitul unei perioade care a acoperit, spune naratorul, primul și al doilea război mondial și Războiul Civil Ungar, dar ‘Uljanik’ a rezistat cu brio.
Ajunși în prezent, acum un peisaj post-apocaliptic, populat de pescăruși zgomotoși, pisici înfometate și crabi, rămânem doar cu mărturiile emoționante ale foștilor muncitori, acele înregistrări din perioada revoluțiilor interne și ni se explică, deschis, motivele care au dus la decăderea lui ‘Uljanik’.
cât de importanți sunt oamenii
Concluzia cea mai importantă a lui Brod este cât de importanți sunt oamenii, muncitorii de rând, cei care pun în mișcare totul. Cât de importantă este relația dintre ei, munca și dedicația; cât de puternică este o comunitate strânsă cu un țel comun… însă, cumva, fără o “conducere/șefie” care să împartă entuziasmul maselor și un bun management, totul e în van.
