Mă uit în ochii inamicului (sau unde consider că ar fi ochii). Iau sabia în ambele mâini, mă pun într-o poziție defensivă și aștept să fiu atacat. După un tango mic, monstrul din fața mea sare! Eschivez fiecare lovitură a sa cu măiestrie, iar în micile momente de repaus, pictez o operă a durerii cu sabia pe pielea oponentului. Sar, mă dau la o parte și mai parez din când în când ghearele ca de pumnale ale dușmanului meu supranatural, iar când distanța dintre noi este mai mare, folosesc artele arcane pentru a menține presiunea. Iar în momentul în care monstrului i-a mai rămas cu un petic de viață, devin lacom, atac aiurea și devin piftea. Sună cunoscut? Cam așa decurg luptele cu boșii pentru jucătorii experimentați ai genului soulslike. Iar această situație se repetă des, indiferent de joc. Fie că vorbim de Black Myth: Wukong, de Wolong: Fallen Dynasty sau de Wuchang: Fallen Feathers, situația este una tipică pentru această nișă și a fost una pe care am întâlnit-p des în creația celor de la Leenzee. Wuchang se inspiră puternic din titlurile care l-au precedat, dar vine cu propria sa interpretare a unor mecanici cunoscute și cu un setting nemaiîntâlnit într-un joc: regatul Shu din China dinastiei Ming. Însă, are destule elemente inovatoare ca să se diferențieze de toate celelalte soulslike-uri care au fost lansate în ultimii doi ani? Ei bine… Așa cum v-am obișnuit, vom începe cu povestea.
Sankhara Wuchang
Premisa este una destul de simplă: protagonista (Bai Wuchang) este un pirat renumit care se trezește pe meleagurile regatului Shu, cu un caz sever de amnezie. Aceasta nu-și amintește absolut nimic din trecutul său și descoperă că suferă de o maladie supranaturală care a adus întreaga zonă în colaps: boala împănării (feathering disease), o afecțiune demonică ce transformă orice bolnav într-un monstru, într-un timp foarte scurt. Boala se manifestă prin apariția unor pene pe un membru al persoanei, urmată imediat de amnezie, care duce la psihoză. Ultimul stagiu al bolii se manifestă după ce pacientul și-a pierdut mințile, și-l transformă într-o bestie însetată de sânge, ce se aseamănă foarte mult cu o pasăre scoasă din cele mai urâte coșmaruri ale lui H.P. Lovecraft. Bai Wuchang este nevoită să exploreze ruinele regatului în speranța că-și va recăpăta memoria și că va găsi un leac pentru maladia de care suferă.
Tipic pentru jocurile souslike, povestea este vagă și este spusă mai degrabă prin descrieri ale diferitelor obiecte din Shu, împreună cu notițele și jurnalele pe care le găsim pe parcursul aventurii. Personajele par a suferi toate de o formă de demență, vorbind criptic sau vag, iar multe nu sunt capabile să recunoască cu cine vorbesc. Drept exemplu, o bătrânică ne indică locația unui boss, crezând că vorbește cu fiul său (un comandant iscusit) și ne transmite că și-ar dori să guste din bucatele pe care acesta le păzește. Odată înving dușmanul, avem opțiunea să ne întoarcem la bătrânică și să împărtășim aceste bucate cu ea, însă rezultatul acțiunilor noastre vor fi evidente abia după multe ore.
Unul din aspectele pe care s-a pus accent în materialele de marketing ale titlului a fost posibilitatea de a afecta în mod direct povestea și finalul acesteia. Da, este absolut adevărat faptul că jocul are câteva finaluri, iar acțiunile noastre vor avea un impact direct în determinarea cărui final îl vom obține la capătul drumului. Dar, la fel ca Elden Ring, Dark Souls și Sekiro, cel mai bun ending se află în spatele unor misiuni secundare absolut obtuze, ce necesită foaie și pix, pentru a ține evidența tuturor deciziilor. Povestea în sine nu este una rea, din contră, este destul de bine scrisă și gândită, însă nu are nimic mai special pentru a o diferenția de firele narative din Asterigos: Curse of the Stars sau Thymesia sau Enotria: The Last Song.
Un mare minus a jocului, cel puțin la capitolul de poveste, este traducerea. Se vede de la o poștă că scenariul a fost conceput în chineză, iar după ce acesta a fost finalizat, a fost tradus în engleză. Nu îmi este clar dacă traducerea a fost făcută de către A.I. sau de către un traducător care nu este fluent în lingua franca a lumii moderne, însă am întâlnit multe situații în care propoziția pe care o citeam era corectă din punct de vedere gramatical, dar nu și din punct de vedere al exprimării.
A-nceput de ieri să cadă,
Câte-o pană, acum a stat…
Deși am spus că nu sunt foarte clare misiunile secundare, Wuchang încearcă totuși să atenționeze jucătorul că acestea există și îi dă indicații despre zona generală în care se află. Acest mic ajutor vine sub forma unor iconițe ce apar în dreptul locațiilor din meniul de teleportare a jocului. Așa că din această perspectivă, titlul celor de la Leenzee este mai accesibil pentru jucători, indiferent de nivelul de experiență pe care l-ar avea cu această nișă. Însă, adevăratul punct forte al acestei creații este cu siguranță sistemul de luptă. Acesta este gândit în jurul unui skill tree, ce conține pasive și abilități aparte pentru fiecare tip de armă pe care Wuchang îl poate folosi. Astfel, jocul oferă un grad ridicat de personalizare a stilului de luptă și a modului în care abordezi fiecare înfruntare. Iar partea cea mai bună a sistemului? Te încurajează să experimentezi diferitele arme și stiluri.
Deși am început jocul cu un topor, după câteva ore (și multe puncte investite în skill-tree-ul său), am ales să trec pe spada lungă. În loc să caut ca disperatul un obiect magic care să-mi reseteze abilitățile, am putut să o fac prin simpla apăsare a unui buton. Așa m-am reprofilat complet și mi-am făcut viața mai ușoară, datorită razei mai lungi de acțiune a spadei, și a pasivei ce-mi permitea să îmi încarc vrăjile la fiecare două lovituri. Și că tot am adus vorba: lupta în sine se bazează pe combo-uri care generează puncte (asemănător cu cel din World of Warcraft pentru clasele de Rogue sau Druid). Numărul minim de lovituri ce trebuie efectuate pentru a câștiga un punct variază în funcție de armă. Spada lungă generează un punct la a doua lovitură dintr-un combo, pe când toporul o face la treia lovitură. Punctele pot fi obținute și din eschivări perfecte, care sunt singura metodă viabilă de negare a atacurilor inamicilor. În funcție de numărul de puncte obținute, putem să lansăm atacuri speciale sau să folosim vrăji. Fiecare atac special va costa un punct, pe când vrăjile variază, în funcție de daunele și efectele pe care le vor cauza. Din propria experiență, cea mai eficientă vrajă este chiar prima pe care o obținem, fiind asemănătoare cu vestita magic missile din Dungeons & Dragons. Deși jocul ne oferă tot felul de abilități, combo-uri și vrăji complexe, tot jocul poate fi abordat urmând principiul Briciului lui Ockham. Da, putem să folosim dual blades și să intrăm într-un danse macabre cu inamicii, folosindu-ne de propriile lovituri pentru a para toate atacurile lor (lucru care necesită atenție și dexteritate sporită), sau putem să folosim o metodă simplă de trei pași:
- Atacă inamicul de două ori cu spada lungă;
- Folosește vraja;
- Repetă primii doi pași ad nausem până inamicul e mort;
Poate pare o strategie prea simplă, dar este una eficientă. Iar acest lucru se datorează A.I.-ului inamicilor, care este blocat într-un set rigid de instrucțiuni pe care trebuie să-l urmeze. Dar, să nu vă așteptați ca aceste „reguli” impuse de dezvoltator să fie corecte pentru jucători. Inamicii vor veni țintă către protagonistă odată ce au observat-o, indiferent dacă trebuie să treacă prin foc și pucioasă, sau dacă este o prăpastie fără fund între dușman și Wuchang. Astfel se face că am avut situații hilare unde inamicul care venea spre mine a căzut la propriu, dar am avut și situații în care m-am luptat unul contra 6 inamici, deoarece fiecare m-a văzut de altundeva și a decis să vină să mă căsăpească.
Că tot am discutat despre dușmani, trebuie să vă mărturisesc că nu sunt de o varietate extraordinară. De la a treia zonă a jocului, deja i-ați văzut pe majoritatea lacheilor ordinari care vor fi carne de tun, iar nici unul nu are o mecanică aparte care să vă oblige să-i abordați în vreun mod anume (cum făceau vasiliștii în primul Dark Souls, care nu numai putea pietrifica jucătorul, dar îl și blestemau). Boșii au un design memorabil, însă regula clasică a genului rămâne aceiași: cei mari și impunători sunt ușor de învins, iar cei de dimensiuni mici sau normale vor da bătăi mari de cap. Desigur, toate luptele sunt îmbunătățite într-o oarecare măsură de locațiile în care acestea au loc: de la ruinele satului, la adâncurile tenebroase ale minei de sub templu, sau chiar la piscurile înghețate sau la pădurea acoperită de cenușă, fiecare zonă este impresionantă și se distinge clar de celelalte.
La capitolul de sunet, jocul are mici scăpări. Sunt mici bug-uri sonore pe care le-am întâmpinat, precum repetarea unui sunet al unui inamic non-stop până am părăsit zona, însă acestea nu au un impact semnificativ asupra experienței. Muzica folosita se potrivește setting-ului, ba chiar îmbunătățește experiența și ajută să ne cufundăm cu adevărat într-o fantezie Wuxia cu arte marțiale. Cât despre dublaj vă pot spune că este fenomenal în chineză. Este al doilea joc care mă impresionează cu calitatea direcției și a prestației actorilor care aduc personajele la viață, primul fiind Black Myth Wukong. Cât despre dublajul în engleză… Nu vă pot spune că nu este bun, deoarece ar fi o minciună. În schimb, acesta nu se ridică la calitatea celui din chineză, datorită direcției și a accentului folosit de către actori, care pe alocuri dă impresia unei caricaturi.
Wuchang: Fallen Feathers este al doilea joc al studioului, iar Leenzee și-a dat toată silința nu numai pentru a produce un titlu de calitate, dar și pentru a aduce un omagiu culturii chinezești. Modul în care jocul îmbină fantezia Wuxia cu elemente istorice, toate împachetate într-un aspect vizual uimitor randat în Unreal 5, fac din Wuchang o experiență care merită încercată în această vară.
Wuchang: Fallen Feathers este disponibil din 24 iulie 2025 pe Xbox Series X|S, PC/Xbox Gamepass, PlayStation 5 și PC. Distribuit de 505 Games și CD MEDIA SE.
- Gen: Soulslike, Action, Roleplaying,
- Lansare: 24 iulie 2025
- Studio: Leenzee
- Distribuitor: 505 Games, CD MEDIA SE
- Platforme: Xbox Series X | S, PlayStation 5, și PC
- Clasificare: 16+
- Sistem de testare: PlayStation 5
- Sinopsis: WUCHANG: Fallen Feathers este un RPG de acțiune, plasat în țara Shu în perioada târzie a dinastiei Ming, afectată de război și de o boală misterioasă care dă naștere unor monștri.
Deveniți Wuchang, o războinică pirat iscusită, cu un caz sever de amnezie, care trebuie să traverseze incertitudinile trecutului ei misterios în timp ce este afectată de oribila boala denumită Împănare. Explorați tărâmul Shu, îmbunătățindu-vă arsenalul și stăpânind noi abilitați culese de la inamicii căzuți. Evoluează-ți stilul de luptă folosind Mercurul Roșu și dezvoltă în continuare noi tehnici obținute pe parcursul călătoriei pline de acțiune. Mărește armele din repertoriul tău cu descântece puternice, permițând o abordare unica a luptei și strategiei care se potrivește stilului tău personal.
Lupta împotriva abominațiilor grotești, bazându-te pe tradițiile antice pentru a învinge întunericul care amenința umanitatea. Căutarea ta pentru adevăr te va duce prin temple uitate, ruine acoperite de vegetație și cărări umbrite, pline de pericole. Pe măsura ce recuperezi amintirile pierdute ale lui Wuchang, alegerile tale te vor conduce la unul din mai multe sfârșituri – fiecare determinat de alegerile făcute, secretele dezvăluite și aliații în care alegi să ai încredere.
Cufundați-vă într-o poveste bogată, un sistem de lupta dinamic și imagini uluitoare care oferă o aventura de neuitat prin tărâmuri acoperite de haos și moarte. Vei dezvălui adevărul despre blestemul lui Wuchang și vei aduce pace în Shu sau vei îl vei ceda ororilor care-l invadează?
