“In die Sonne schauen – Cât timp te poți uita la soare fără să clipești sau să întorci privirea? Când auzim sau vedem în jurul nostru povești grele care te absorb ca într-un labirint, de multe ori avem tendința să ne ferim privirea ca de o lumina prea puternică.
The Sound of Falling – Cred că o parte din construcția filmului vine și din arhitectura limbii și mai ales a sunetelor recurente, uneori aproape subcutanate, ca un ecou peste timp care coagulează poveștile.
Singure sub soare – Titlu care pune reflectorul pe singurătatea femeilor în fața violenței structurale și a traumelor transgeneraționale.” (Ane Hundorfean, traducător limba germană)
O particularitate a limbii române față de limba germană este aceea că adjectivul singur în limba română are și numărul plural, iar în germană adjectivul rămâne mereu la singular. În limba română poți fi singur la plural, poți fi singur sau singură, dar într-o comunitate care împărtășește aceeași soartă. Și ca printr-o potrivire magică, adaptarea tilului original în limba română descrie perfect povestea celor patru femei împrăștiată pe axa timpului pe 100 de ani. Fiecare femeie își trăiește singură suferința neauzită și neremarcată, își duce singură destinul și singură ia decizii imposibile pentru a rupe continuitatea traumei.
Potrivit IndieWire, titlul filmului a trecut prin mai multe transformări până la forma finală. Inițial, filmul se numea „The Doctor Says I’ll Be Alright, But I’m Feelin’ Blue” (Doctorul spune că sunt bine, dar eu sunt tristă), un titlu care a stârnit imediat curiozitatea prin tonul său melancolic și neobișnuit. Deși regizoarea Mascha Schilinski era atașată de această variantă, producătorii au considerat că este prea lung. S-a ajuns astfel la titlul internațional Sound of Falling, preferat de regizoare pentru forța și ambiguitatea sa poetică. În Germania însă, traducerea directă nu funcționa, deoarece nu există un echivalent exact pentru „sound” cu aceeași nuanță poetică (cuvântul apropiat ar însemna mai degrabă „zgomot”). Așadar, a fost ales un alt titlu: „Looking Into the Sun” (Privind în soare). Acest titlu are o semnificație profund personală pentru Mascha Schilinski: imaginea inițială care a stat la baza scenariului era aceea a unor oameni care pășesc în lumina soarelui, își închid ochii și văd acel tremur portocaliu difuz — o imagine primordială, aproape ancestrală. Însă a privi în soare implică inevitabil și durere, o metaforă care reflectă perfect temele filmului: memoria, trauma și confruntarea cu adevăruri incomode.
Sound of Falling / Singure sub soare propune o construcție narativă amplă, desfășurată pe durata unui secol, în care destinele a patru fete — Alma, Erika, Angelika și Lenka — se reflectă și se întretaie dincolo de granițele timpului. Fiecare aparține unei epoci distincte: de la anii de dinaintea Primului Război Mondial, la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, apoi în Germania de Est a anilor ’80 și, în cele din urmă, în începutul secolului XXI.
Filmul nu urmărește doar cronologic viețile lor, ci construiește o țesătură subtilă de ecouri și corespondențe, sugerând că experiențele, traumele și dorințele se transmit mai departe, chiar și atunci când par uitate. Rezultă astfel o saga despre memorie colectivă și moștenire afectivă, în care legăturile dintre generații rămân invizibile, dar persistente, modelând prezentul în moduri neașteptate.
Regizoarea Masha Schilinki spunea într-un interviu: “De la început mi-a fost clar că acest film este, printre altele, un film despre actul de a-ți aminti, despre modul în care funcționează percepția și memoria. Am descoperit că pot să-mi amintesc prin corp, că pot să mă privesc din exterior după o experiență, chiar dacă în acel moment nu m-am privit așa. A devenit repede clar că vreau să spun povestea din aceste puncte de vedere extrem de subiective, cu rupturi de fiecare dată când personajele se privesc din nou din perspectiva unui alt moment din timp.”
Sound of Falling/Singure sub soare este acum în cinematografe.
Articol de Alina Birman
