Resonance: A Plague Tale Legacy este un spin-off prequel ce reprezintă o bulă de aer proaspăt pentru fanii primelor două jocuri dar funcționează perfect și pentru noi-veniții care poate preferă această abordare orientată mai mult spre aventură, puzzle-uri și combat alert decât pe stealth-ul din Innocence și Requiem. Încă de la anunțarea sa, acest capitol m-a intrigat complet cu abordarea sa diferită, alegând-o ca protagonistă pe Sophia pe care am întâlnit-o în Requiem și șocanta lipsă a șobolanilor. Pentru 2026 a fost undeva în topul personal al celor mai așteptate jocuri.
Sophia ne însoțește ca personaj secundar în A Plague Tale: Requiem, o căpetenie de pirați trecută prin viață care îi ajută pe Amicia și Hugo să navigheze pe drumul lor spre insula care ar putea să-l vindece pe Hugo. Resonance este backstory-ul ei surprinzător de bogat și întunecat, în care aflăm că Macula nu înseamnă strict ciuma șobolanilor, ci apare și sub alte forme sinistre. Dramatica acțiune se petrece cu 15 ani înainte de evenimentele în care Sophie se intersectează cu Amicia, și ne spune ce a trăit pe Insula Minotaurului și ce grozăvii au călit-o până a devenit căpetenia dură de pirați pe care o găsisem anterior.
Acest Plague Tale e vizibil diferit ca gameplay de primele două, și totuși familiar. Și nici nu reinventează roata. Găsești mecanici și stiluri narative pe care le-ai mai văzut și trăit și prin alte jocuri, potrivite aici însă în doze echilibrate. Strecurat printre ruine înghesuite, platforming-ul și altele. Grappling hook-ul de încredere nu avea cum să lipsească din echipamentul Sophiei. Te ajută, evident, la cățăratul în locuri înalte, să tragi de pereții slăbiți și să te dai pe tiroliană ca să ajugi în locuri îndepărate. Aventura nu ar fi completă fără dialogurile cu companionii poveștii care ovazional te ajută să treci peste obstacole. Mi-au lipsit aici ce-i drept puzzle-urile pe care Amicia le rezolva anterior alături de Hugo sau Lucas. Mă refer la acelea în care trebuie să-i specifici însoțitorului ce trebuie să facă. Aici ocaziile sunt mai rare și Leni pune osul la treabă fără să i-o spui, diminuând puțin din interacțiunea cu personajul secundar.
Primele capitole te scufundă într-un vibe aventuros, luminat, dinamic și aproape tropical. Te și întrebi ce rost are titulatura de Plague Tale, uiți de depresia cu care erai obișnuit în episoadele Amiciei. Indicii subtile cum că ceva mult mai întunecat te așteaptă există presărate prin muzica care își schimbă tonul în mod misterios în anumite clipe narative, dar în rest, simți că joci un fel de Uncharted: The Lost Legacy dar în secolul XIV.
E chiar fascinantă perspectiva unor exploratoare din evul mediu care găsesc comori și mistere ale antichității, căci de obicei asta vezi făcând oamenii aproape 700 ani mai târziu abia. Au până și un jurnal cu schițe pe care îl consulți când vrei în aceste capitole pentru a te orienta mai departe pe insula misterioasă. Sfera Minoană este cheia care intră în piedestalele cu care accesezi uși complicate care te duc către încercări tot mai complexe. Aceeași sferă se folosește în puzzle-uri bazate pe orientarea razelor de lumină. Din nou, nimic din ce descriu nu e tocmai nemaivăzut, dar dacă adori jocurile Tomb Raider și Uncharted ai să te simți în largul tău.
Tonul primelor capitole este unul ce încurajează la explorare și mister. Nu te grăbești nicăieri fiindcă micile comori pe care le găsești dacă te abați un pic de la drumul evident te recompensează nu doar cu sentimentul unei colecții de artefacte. Săbiile pe care le găsești prin nivel au calități diferite în combat, cum ar fi un critical strike diferit. Iar charm-urile purtate de Sophia vin cu bonus-uri pasive (șanse mai mari ca un arcaș să te rateze de exemplu).
Stilul de luptă al Sophiei este unul alert, bazat pe timing, șiretlicuri și apărare. Parează la timp și lovește când Îți este clară această schimbare de macaz încă din tutorial. Dacă Amicia se lupta cu soldații doar de nevoie și îi evita cât mai mult, aici dai în ei cu sete și răzbunare și ești încurajat chiar să te arunci cu capul în luptă și să-i lichidezi cât mai repede și creativ datorită mișcărilor învățate de Sophia. Skill-urile implică rapiditatea loviturilor, stunning și mișcări care te apără de lovituri. Preferatele mele sunt situațiile în care deblochezi un double kick pe care dacă-l poziționezi de așa natură îți poți azvârli adversarii în apă sau prăpastie. Skill-urile, săbiile și charm-urile pot fi schimbate oricând și jocul chiar te încurajează să faci asta în funcție de situația cu care te confrunți, ceea ce îți permite să-ți diversifici singur aroma luptelor. Resonance points pe care le cheltui pe skill-uri le obți natural progresând dar mai multe găsești prin nivel dacă știi unde să cauți.
Sophia știe bătaie și alte șiretenii de la banda de pirați cu care a crescut, însă multe skill-uri pe care le învață le accesează prin legătura ei misterioasă cu legendarul Theseus. Viziunile și coșmarurile care o bântuie încă din copilărie sunt de fapt cele care o mână spre această insulă plină de peripeții, iar aceste viziuni devin tot mai aievea încât sunt instanțe în care joci ca gloriosul luptător Theseus. Lipsește din acest joc și mecanica de crafting, pentru că Sophia se descurcă exact cu ce are și tonul acțiunii se îndepărtează de nevoia de a supraviețui și de îmbunătățirea praștiei de la purtător.
Atmosfera apăsătoare pe care o bănuiam că se întoarce din primele jocuri revine parcă fix când ți-e lumea mai dragă și începuse mintea să se abată tot mai mult de la căutarea legăturilor cu „A Plague Tale” și să se îndrepte către mitologia Greciei Antice. În capitolul VI totul se schimbă brusc și ești aruncat în întuneric. Cel mai mult are farmec jocul dacă, la fel ca mine, nu citești nimic despre adevăratele pericole din aventura Sophiei. Chiar duc spre horror inamicul introdus și mecanicile de nivel pe care le implică, aproape că-ți taie respirația gameplay-ul tensionat. Sunt șanse mari să fi aflat deja dar în caz că nu, voi evita pe cât posibil să spun exact ce te așteaptă în locul șobolanilor din primele două jocuri. O să-i spunem doar „creatura”. Similar cu oceanul de șobolani cu care are de a face Amicia, și aici trebuie să te adăpostești la lumină și să fii gata oricând fie să alergi cu toată puterea fie să nu scoți nici cel mai mic sunet. Lucrurile sunt complicate și de faptul că urmele tale pot fi detectate imediat exact pe unde ai trecut dacă pașești prea repede.
https://youtu.be/ed-AqTOk0X4
După ce te lămurești că suntem într-un Plague Tale veritabil și că lucrurile au cotit-o spre dezastru, trebuie să prinzi curaj și să jonglezi cu noile situații. Cel mai mult mi-au plăcut nivelurile care au îmbinat totul, cum pățești în capitolul XI unde secțiunile de stealth sunt întrerupte intermitent de lupte acerbe cu soldații care au invadat insula (și încep să regrete că au ajuns aici) apoi de platforming și alergare. Design-ul de nivel te ține în suspans și te întrebi ce te așteaptă după următoarea cotitură și dacă trebuie să fugi sau să te ascunzi. Prezența întunecată îți zburlește părul de pe ceafă și cauți lumina care te salvează.
Narațiunea m-a ținut constant în priză, fiind curios de mai multe lucruri în același timp: ce s-a întâmplat cu tatăl Sophiei pe insulă în primele expediții ale piraților aici, dacă există totuși o comoară, cum stă treaba de fapt cu labirintul Minotaurului, de ce viziunile lui Tezeu au chemat-o aici pe Sophia, ce implicații are Macula și cum o să se lege de șobolanii din celelalte jocuri. Resonance nu m-a dezamăgit din acest punct de vedere.
Părțile tehnice ale jocului sunt mai mult decât decente. Arată și se mișcă ca acel joc AA care dă lecții unui titlu de talie AAA. Peisajele insulei m-au determinat să folosesc într-una Photo Mode. Uneori îmi zic că las deoparte screenshot-urile și mă bucur strict de imersiunea în poveste dar sunt titluri ca acesta în care pur și simplu nu mă pot abține. Și, ei bine, îmi trebuie oricum pentru recenzie imagini.
Resonance este pentru tine dacă ți-a plăcut A Plague Tale-urile. Rezonează cu tine însă și dacă nu ți-au plăcut sau nu le-ai jucat, pentru că stilul e suficient de diferit și totuși, la un moment dat, faci legătura cu restul seriei. Nu este nici scump, dar nici lung (undeva la 15 ore, depinde și cât umbli după comori). Elementele din care este compus le vezi în alte titluri, dar cum sunt îmbinate aici s-ar putea să ți se pară unic. Oare o vom mai vedea totuși pe Amicia? Deja mă întreb la ce o lucra Asobo chit că abia își trag sufletul cu Resonance.
Resonance: A Plague Tale Legacy este dezvoltat de Asobo Studio și distribuit de Focus Entertainment din 27 august pe PC, PlayStation 5, Xbox Series X/S.
- Gen: Action, Adventure
- Lansare: 27.08.2026
- Studio: Asobo Studio
- Distribuitor: Focus Entertainment
- Platforme: PC, PlayStation 5, Xbox Series X/S
- Clasificare: 18+
- Sistem de testare: Xbox Series X
- Sinopsis: “Pornește într-o poveste originală, un prequel al jocurilor premiate A Plague Tale. În rolul Sophiei, călătorește spre Insula Minotaurului, păcălește adversari letali, dezvăluie secrete străvechi și înfruntă o creatură mitică aflată în centrul unui blestem devastator.”
