Future Knight e sculă, ce să mai, te duce la nivelul ăla din anii ’80, când luai o consolă handheld retro, de tipul Game & Watch sau alea rusești, cu lupul și iepurașul, Nu pogodi, când prindeai ouăle aruncate de lup. Fix așa arată și se simte Future Knight, ca jocul primit în copilărie pe un handheld obscur, cu ecranul cât un timbru și cu o carcasă din aluminiu sau ceva aliaj, plus plastic. În jocul ăsta, nostalgia nu este o spoială pusă peste un joc modern, ci face parte din ADN-ul lui Future Knight, de la felul în care sunt desenate personajele până la modul în care este construită întreaga interfață.
Avem un shoot ’em up cu platforming, dar lucrurile devin imediat mai interesante când intră în scenă mecanica de schimbare între cele două personaje. Future Knight este personajul principal și, evident, vedeta spectacolului: aleargă, trage, se ferește și poate plana, are mai multă viață și este construit pentru confruntările în care intri peste inamici fără să te rogi la toți sfinții să nu te atingă. Two More, în schimb, pare să fie pilotul din spatele lui Future Knight și este exact opusul: fragil, poate lua o singură lovitură, dar are acces la mișcări pe care Knight nu le are, precum dash-ul în aer, wall jump-ul și posibilitatea de a sparge anumite bariere. Cel mai mult mă bucur că nu e rogue-like și nici souls-like, deja observați asta în toate recenziile mele, sunt mega-sensibil, nu le mai suport. Refuz să mai joc orice rogue-like, gata, halas, acasă!
În schimb, Future Knight începe să ne arate că e inteligent și șlefuit. Nu ai două personaje de dragul de a le avea. Nivelurile sunt construite în jurul diferențelor dintre ele, iar pe măsură ce înaintezi apar obstacole și situații în care trebuie să înțelegi foarte clar cine poate face ce. Uneori ai nevoie de mobilitatea lui Two More, alteori de puterea și rezistența lui Future Knight, iar lucrurile devin din ce în ce mai interesante pe măsură ce jocul îți pune mecanica asta în brațe și îți spune, practic, „acum descurcă-te”. Ce să mai, doi fac unul bun.
Mi-a plăcut mult și felul în care este gândită bara de sănătate, când Future Knight rămâne fără viață, nu mori pur și simplu și nu ești trimis să repeți tot ce ai făcut. În locul lui intră Two More, iar tu trebuie să supraviețuiești până când Knight revine. Numai că Two More poate lua o singură lovitură, așa că dintr-odată situația se schimbă complet. Până atunci alergai și împușcai fără prea multe emoții, iar acum te uiți la fiecare proiectil și începi să te întrebi dacă merită să faci un pas în plus. Ideea este că ai checkpoint-uri și reiei de unde ai prins ultimul checkpoint.
Dacă Two More este lovit, revii la ultimul checkpoint sau, dacă n-ai găsit încă unul, la începutul nivelului. Este un sistem foarte prietenos cu jucătorul, dar fără să transforme jocul într-o plimbare prin parc. Checkpoint-urile sunt dese, sănătatea este generoasă, însă momentele în care trebuie să supraviețuiești cu Two More păstrează suficientă tensiune încât să nu simți că jocul te ține permanent de mână.
Platforming-ul este și el foarte bine făcut și își face acolo munca lui, fără să încerce să fure partea de shoot ’em up. Apar secțiuni verticale, porțiuni de cățărare și zone în care trebuie să folosești abilitățile celor două personaje pentru a ajunge unde trebuie. În fiecare nivel există și trei obiecte colecționabile, iar unele dintre ele sunt ascunse în locuri unde nu ajungi decât dacă ai învățat să folosești cum trebuie mecanicile jocului. Asta îmi place mult mai mult decât să văd colecționabile aruncate la fiecare colț de hartă doar ca să crească artificial procentul de completare.
Dar hai să ajungem la partea care m-a dat gata: cum arată nenorocirea asta de joc. Future Knight este superb. Are exact genul de pixel art care nu îți umple ecranul cu elemente imbecile și pline degeaba. În schimb, știe să lucreze cu puțin și să obțină foarte mult. Personajele au sprite-uri clare, colorate și extrem de expresive, iar fiecare inamic are suficientă personalitate încât să-l recunoști imediat. Și sunt niște designuri absolut tâmpite în cel mai bun sens posibil. Ai indivizi care își desfac geaca într-un mod ridicol, ai tipi costumați în rațe care ies din apă ca să tragă în tine și tot felul de personaje care par că au evadat dintr-un desen animat japonez pe care l-am văzut cândva după școală și pe care, evident, nu mai reușesc să-mi amintesc cum îl chema.
Detaliul meu preferat este însă felul în care sprite-urile proiectează umbre pe fundal. Pare un rahat mic atunci când îl descrii, dar în joc funcționează extraordinar de bine. Dă senzația că personajele chiar există în acel spațiu, iar combinația dintre pixel art, fundaluri și umbre creează exact imaginea aia de joc handheld sofisticat pe care mintea unui copil îl considera tehnologie extraterestră.
Și consola însăși devine parte din joc. Interfața este construită în jurul ei, barele de viață și energie sunt integrate natural, iar când apare un boss vezi și bara lui de viață în același stil. Nu ai impresia că cineva a luat un joc modern și i-a pus peste el un filtru de CRT. Ai impresia că te joci pe drăcia aia.
Mamă, șampion, dar muzica e cea mai bună, de departe, îți rupe capul de la început, când faci tutorialul, unde ți se cântă stresant de frumos: tu tu tu tutoriale! Excepțional. Un ritm disco retro, adus la nivelul anilor noștri. Future Knight nu prea îți zice „uite ce retro sunt”, e retro că așa a fost gândit, cu limitările estetice, simplitatea și nebunia jocurilor de altădată, dar le combină cu mecanici suficient de bine gândite încât să nu pară o relicvă scoasă din muzeu.
Nu am stat să mă gândesc dacă are suficient conținut, dacă are un sistem de progresie complicat sau dacă îmi justifică fiecare mecanică printr-un tutorial de douăzeci de minute. Am pornit jocul și m-am trezit jucând și am mai trecut un nivel și tot așa.
Future Knight este genul de joc care îți amintește cât de mișto era să descoperi un joc pur și simplu pentru că era mișto, cum spuneam și la contrariu când eram mici: e mișto, dar de rahat!
Are un gameplay solid, o mecanică de swap care chiar contează, platforming bun, boss fights care pun sistemul la treabă, checkpoint-uri foarte bine plasate și un stil vizual absolut superb.
Pentru mine, Future Knight este un joc impecabil fără să mă complic prea mult cu explicațiile, vă spun că dacă aveți chef să-l dați mai departe cuiva, veniți cu replica aia simplă: „Bă, joacă-l pe ăsta. E mișto rău! E marfă! E senzație!”
Future Knight este disponibil din 13 august pe PC (Steam).
- Gen: Action, Arcade, Shoot ‘Em Up
- Lansare: 13.08.2026
- Studio: Studio Koba, Aeternum Game Studios
- Distribuitor: Aeternum Game Studios
- Platforme: PC (Steam)
- Clasificare: 14+
- Sistem de testare: PC, CPU: AMD Ryzen 9 7900X3D/ GPU: Nvidia GeForce RTX 4080/ RAM: 64GB/ TV-Monitor: Samsung LC34G55T + controller Xbox One Series X.
- Sinopsis: “Acțiune frenetică și estetică LCD! În acest Shoot ’Em Up 2D, comuți între un erou‑robot și… propria lui tumoră benignă pentru a opri un cult absurd. Ai 8 ore să salvezi memoria omenirii: înfruntă șefi grotesci, zboară prin oraș pe Future Board și stăpânește haosul unui Tokyo retro‑futurist.”
