Materialul de mai jos reflectă o părere doar parțială despre joc, bazată pe primele două ore ale poveștii, urmând să apară recenzia completă cât de curând.
Dacă ți-a plăcut A Plague Tale: Innocence, Requiem nu te va dezamăgi, fiind o continuare naturală ce păstrează și potențează tot ce făcea bine în materie de poveste și gameplay capitolul anterior.
Requiem este primul joc current-gen pe care îl butonez, astfel că spre nefericirea mea dar poate spre binele său, nu este disponibil pe consola mea PS4 așa că sunt nevoit să testez versiunea de PC folosind setările grafice pe care le suportă laptop-ul. Laptop pe care îl voi zăpăci uneori cu setările maxime pentru joc, de dragul testului. Deși este lansat exclusiv pentru generația nouă de console, s-ar putea să preferi PC „master race” dacă 60 FPS a devenit pentru tine un standard absolut necesar, căci jocul rulează în 30 FPS pe console.
Aventura din Requeim începe pașnic cu un tutorial jucăuș care îți reîmprospătează repede memoria despre mecanicile jocului de la Asobo Studios, una câte una. Întâmplările sumbre nu întârzie să apară și ne amintim repejor și de macabra atmosferă din primul joc. Amicia și Hugo sunt din nou luați în colimator de oameni cruzi, iar în rolul surorii mai mari trebuie să te furișezi prin spatele inamicilor, să-i distragi cu pietre și să găsești căi de scăpare din fiecare situație.
Dacă simți că nu ai încotro, poți recurge la violență însă umanitatea Amiciei pare să aibă mai tare de suferit în Requiem. Mulțumită vocilor, personajele principale sunt la fel de credibile ca în primul joc. Îmbunătățirile tehnice le-au permis creatorilor să te facă să tratezi personajele aproape ca pe niște persoane reale. Prin urmare, unele alegeri pe care le faci în secvențele conflictuale s-ar putea să aibă emoții la bază.
Grafica te absorbe în lumea jocului încă din primele minute, ilustrând un peisaj uluitor de frumos. O natură autentică pătată numai de atrocitățile umane și de ciumă. Orașul cu ziduri roșiatice în care familia de Rune se oprește în căutarea unui specialist în boala rară a micului Hugo, este dominată de o paletă caldă de culori nouă față de prequel, iar viața animată din oraș îți distrage rapid atenția de la evenimentele nefericite. NPC-urile, deși multe sunt destul de statice, restul compensează prin animații fluide programate. Mulțimea este convingătoare mai mult datorită sunetului în acest caz. Zumzetul pieții sau ciocănitul din fierărie sunt aievea, de parcă înregistrările sunt trase la fața locului în cadrul unei călătorii în timp.
În momentele liniștite dintre secvențele de stealth și incursiunile cu șobolanii, vei fi tentat să cauți „suvenirurile„ pe care le colecționezi explorând fiecare capitol al poveștii. Acestea nu sunt niște obiecte propriu-zise ca înainte, ci niște amintiri cu care Amicia rămâne, cum ar fi jocul de la târg. Încearcă să nu ratezi nici un personaj cu care poți interacționa. Florile pentru ierbarul lui Hugo se întorc și mi se par mai bine ascunse decât suvenirurile.
Puzzle-urile, cel puțin cele din primele două capitole, nu dau bătăi de cap însă rezolvarea lor conferă o satisfacție mai mult datorită reacțiilor personajelor. Uneori, cu toate că nu stai pe gânduri încercând să-ți dai seama ce ai de făcut, ai un moment de ezitare când te prinzi fiindcă urmează să faci ceva scârbos cum ar fi să tai legătura de la o cușcă plină de cadavre proaspete peste o căruță pe care o împingi spre perete ca să ai pe ce urca la etaj.
una dintre cele mai captivante povești ale anului
Până acum Requiem este un sequel bine proporționat, cu momente echilibrate ale acțiunii. De departe, calitatea vizuală și auditivă îl recomandă ca una dintre cele mai captivante povești ale anului și nu cred că vrei să-l ratezi. Momentul lansării sale este oportun, cu doar puțin timp să strălucească înaintea avalanșei de lansări mari și tentante.
A Plague Tale: Requiem este disponibil din 18 octombrie pe PC, PlayStation 5 și Xbox Series X/S.
