Sincer, am fost surprins de succesul celor de la Bloober și de cât de bine a înțeles dezvoltatorul polonez diferitele nuanțe ale genului horror. Drept urmare, decizia de a crea o divizie specializată pe descoperirea și promovarea talentului din zona Indie nu părea deloc deplasată pentru cei care au urmărit îndeaproape evoluția studio-ului. Odată cu lansarea acestei noi ramuri, denumite Broken Mirror Games, au fost anunțate două jocuri:
- I Hate This Place;
- Project „M”;
În momentul de față nu cunoaștem tare multe despre Project „M”, nici măcar dacă litera m vine de la „marionetă”, însă azi ne aflăm în pragul lansării primului proiect, anume I Hate This Place. Jocul este o adaptare isometrică a unei faimoase serii de benzi desenate create de Kyle Starks și Artyom Topilin, însă creația distribuită de Broken Mirror Games este mai degrabă o aventură de sine stătătoare în acea lume fascinantă și întunecată. Așa cum v-am obișnuit până acum, începem cu povestea.
În pădurea cu orori, Avea casă Omul cu Coarne
Povestea ne pune în rolul lui Elena, o tânără domnișoară ce trebuie să înfrunte monștri inimaginabili și afronturi aduse legilor naturale, în încercarea sa de a o găsi pe prietena sa din copilărie Lou, care a dispărut în urma unui ritual misterios pe care cele două l-au făcut în inima pădurii.
După o introducere destul de forțată, în care personajele sunt introduse sumar și se efectuează un ritual neînțeles, Elena își pierde conștiința și se trezește în mijlocul taberei, singură, în miez de noapte. Aceasta pleacă în căutarea prietenei sale Lou, și descoperă un buncăr abandonat, unde guvernul pare să fi făcut experimente cu rămășițele unui zeu păgân, Omul cu Coarne (nu, nu vă gândiți la Cel Rău, ci la o persoană ce poartă pe cap un craniu de elan). După o întâlnire cu un fanatic al religiei locale, ce îl are la mijloc pe zeul păgân, Elena traversează laboratorul secret, iese din buncăr și ajunge la ferma mătușii sale, de unde începe aventura propriu zisă!
Firul narativ nu este complicat și are foarte multe influențe Lovecraft-iene, însă este un pic previzibilă. Benzile desenate au un rafinament și complexitate aparte, ce lipsesc cu desăvârșire din acest produs, povestea fiind mai degrabă o scuză pentru folosirea zonelor și creaturilor din creația originală. Nu neg că sunt momente interesante, iar trecutul misterios al Elenei merită să fie descoperit, însă mare parte din misiuni și progresie sunt blocate de către cerințe banale ce nu țin de jucător, ci mai degrabă de noroc, ca de exemplu misiunea secundare unde trebuie să găsim fratele unui membru a Cultului Omului cu Coarne, care se află la fundul unui hău misterios care a apărut peste noapte într-un lan de secară. Localizarea gropii nu este grea, însă coborârea în abisul ce se ascunde acolo pare aproape imposibilă la început, deoarece necesită o sfoară. Și ghiciți ce? Această banalitate de obiect trebuie făurit și nu poate fi făcut fără să descoperim mai întâi „rețeta” sa…
Am menționat încă din primele rânduri că este un joc isometric cu influențe horror, dar ce nu v-am spus este faptul că are foarte multe elemente de crafting și survival. Nu, nu este nici Minecraft și nici Stardew Valley, însă are câteva din elementele care au definit acele titluri legendare. I Hate This Place are atât elemente de base building, ce se regăsesc la ferma mătușii, care trebuie dezvoltată până devine o veritabilă fabrică de echipament și resurse, precum și elementele clasice de crafting, definite de „rețete” ce trebuie descoperite în mod „organic” în lume. Și când spun organic, mă refer că e orice numai nu natural, deoarece am pățit de multe ori să ratez cu desăvârșire o rețetă și să o caut ca nebunul.
Din păcate, jocul nu este intuitiv și nici nu pare că dorește să răsplătească curiozitatea. Nu, nu cred că este necesar să implementeze sisteme pentru „sensibilitățile” moderne, precum un mini-map sau markers care să indice lucrurile importante, însă nu mi se pare normal ca să pierd 1 oră de progresie din cauză că personajul s-a blocat în geometria jocului, nu poate evada, iar ultima salvare efectuată a fost făcută în urmă cu 60 de minute… Da, ați citit bine. I Hate This Place are numai salvări manuale, ceea ce înseamnă că ori o să vă întoarceți în mod regulat în bază sau în locurile sigure pentru a salva des, ori veți suferi aceiași soartă pe care am descris-o în rândurile anterioare.
Shhh, I’m hunting horrors
Înțeleg faptul că titlul se pretează a fi un survival-crafting-horror hardcore, însă jucătorul este pedepsit excesiv și poate pierde secțiuni întregi de progresie datorită lipsei auto-save-ului. Fac parte din generația care a prins lansarea la Don’t Starve și am devorat Cult of the Lamb, însă I Hate This Place m-a făcut reticent în a mai încerca jocuri din această combinație de genuri. Și scriu aceste rânduri cu mâhnire, deoarece speram că jocul va fi distractiv, însă nu a fost să fie.
Pe lângă sistemul de survival, care se rezumă la câteva stat bars la care trebuie să fim atenți, precum și ora la care decidem să pășim în marele necunoscut de dincolo de ferma mătușii, jocul nu are multe elemente de „supraviețuire”. Apare debuff-ul de foame? Înseamnă că scade nivelul maxim de stamina. Soluția? Bagi o pungă de chipsuri. E prea întuneric și nu vezi bine ce se află în fața ta? Găsește o locație sigură și culcă-te câteva ore, până iese soarele. Că tot am adus vorba de întuneric, acesta este apăsător, iar perioada de „noapte” din joc pare că este de la ora 5 după-amiaza până la ora 9 dimineața, lucru care mi se pare un pic excesiv pentru I Hate This Place.
Așa cum au spus dezvoltatorii și în materialele de marketing, avem libertate absolută în modul în care putem aborda orice situație. Vrem să fim Rambo și să ciuruim ororile din joc? Se poate, însă sistemul de țintire isometric din titlu este oribil, motiv pentru care nimeream una din fiecare două focuri trase, cu ceva noroc. Sistemul mele de luptă corp-la-corp există, însă nu recomand folosirea acestuia decât în situațiile de urgență, ca de exemplu pentru a scăpa din ghearele unui monstru gigant, deoarece acest sistem ne pune direct în raza de atac a inamicilor, care ne pot bloca în mult temutul stun-lock. Iar de sistemul de stealth nu prea am ce zice, deoarece nu este implementat într-un mod uniform. Pot să mă furișez fără probleme într-o secțiune, numai ca zgomotul produs de călcarea unui ciob de sticlă să alerteze ororile ce se află la 5 km distanță de locația mea.
Ca aspect nu am ce comenta, deoarece emulează cu brio acel aspect de bandă desenată, însă scenariul lasă mult de dorit. Personajele au puține animații și folosesc o variație a T-Pose-ului pentru poziția de repaus, aspect care o să deranjeze orice jucător cu experiență, iar scenariul și interpretarea actorilor nu ajută să eleveze atmosfera monotonă a jocului. Nu de puține ori am avut impresia că actorii și-au înregistrat replicile în sesiuni separate, fără să aibă o îndrumare reală din partea unui regizor cu privire la tonurile folosite sau emoțiile pe care trebuiau să le transmită. Iar la capitolul de optimizare, am fost dezamăgit. Jocul are numeroase bug-uri și suferă de stutter masiv în momente aleatorii, dar și constant când suntem în preajma fermei mătușii…
Cred cu tărie că I Hate This Place avea un potențial mare, însă dezvoltatorul nu avea experiența necesară să își realizeze ambițiile sau să livreze ceea ce a promis. Poate dacă ar mai fi stat 6 luni în dezvoltare, ar fi fost un titlu drăguț, însă în stadiul în care se află în acest moment nu îl pot recomanda.
I Hate This Place este disponibil din 29 ianuarie pe PlayStation 5, PC, Xbox Series X/S, Nintendo Switch.
- Gen: Survival-horror, Isometric
- Lansare: 29.01.2026
- Studio: Feardemic
- Distribuitor: Rock Square Thunder, Broken Mirror Games
- Platforme: PlayStation 5, PC, Xbox Series X/S, Nintendo Switch
- Clasificare: 18+
- Sistem de testare: PlayStation 5
- Sinopsis: “I Hate This Place este un joc horror de supraviețuire în lumea deschisă izometrică, care se desfășoară într–un tărâm blestemat, plin de coșmaruri care distorsionează realitatea și creaturi terifiante care prosperă în întuneric. Va trebui să căutați provizii, să construiți, să vă furișați și să luptați dacă vreți să scăpați cu viață.”
