Și uite așa apare pe piață încă un extraction shooter într-o mare de jocuri tip live service. Dar acesta este de la Sony, cu ștampila Bungie. Așteptările au fost mari și, după o serie de controverse și probleme în closed beta, jocul s-a lansat… unui public sceptic. Nu pare să fie în flăcări sau ceva de genul ăsta, dar nici nu pare să fi adus atâta lume în direcția sa cât s-ar dori de la un asemenea titlu în care s-au băgat extrem de mulți bani. “Marathon” reînvie un IP foarte vechi, dar de data aceasta în stilul unui extraction shooter. Era oare necesar? Vedem în continuare ce și cum.
Ce este “Marathon”
La nivel structural, “Marathon” nu este nimic nou. Este un extraction shooter ca toate celelalte, cu o buclă de gameplay deja bine definită în gen, intri pe hartă, cauți echipament și resurse, îndeplinești obiective sau contracte și, dacă lucrurile merg bine, încerci să te cari cu loot-ul înainte ca altcineva să te trimită înapoi la Dumnezeul tău digital. Diferența nu vine neapărat din mecanică, ci din identitatea jocului și din feelingul general al gunplay-ului. Se simte clar ADN-ul Bungie în modul în care armele trag, în ritmul luptelor și în fluiditatea mișcării. Nu face lucruri radical diferite de alte jocuri din gen, dar are acel stil specific care îl face extrem de ușor de recunoscut după doar câteva minute. Experiența mea a fost exclusiv solo, iar aici lucrurile devin rapid mai dure decât ai crede la prima vedere. Nu neapărat din cauza altor jucători ci mai ales din cauza mediului și a NPC-urilor, care sunt surprinzător de agresivi sau chiar puternici. Luptele cu mai mulți inamici AI în același timp devin foarte repede periculoase, iar rata de supraviețuire scade dramatic când lucrurile scapă de sub control. Într-o confruntare directă cu o echipă de trei jucători, șansele sunt aproape inexistente, iar împotriva unui alt solo lucrurile tind să fie mai degrabă 50/50.
Sistemul de Runner shells, teoretic unul dintre elementele definitorii ale jocului, nu m-a făcut să mă atașez de vreunul în mod special. Cel puțin nu de moment. Este clar că fiecare are roluri și abilități diferite, dar există o mecanică de heat-up atunci când alergi care penalizează destul de agresiv mobilitatea și ajunge să uniformizeze experiența mai mult decât m-aș fi așteptat sau mi-ar fi plăcut. Alegi un Runner mai agil sau unul orientat spre stealth, însă în practică senzația generală rămâne destul de similară. Diferențele reale apar în abilități și în modul în care acestea te pot scoate dintr-o situație dificilă, dacă sunt folosite la momentul potrivit. Ca jucător solo am simțit destul de clar că jocul mă împinge spre obiective și contracte, mai ales cele oferite de corporațiile din universul jocului. Acestea devin rapid direcția principală pentru fiecare run și îți oferă un scop mai clar decât simpla vânătoare de jucători. În același timp, sistemul de echipament poate fi copleșitor la început. Există multe tipuri de loot, implanturi, upgrade-uri și resurse, iar jocul nu este întotdeauna foarte generos când vine vorba de explicații. Primele ore sunt dominate de sentimentul că nu știi exact ce ar trebui să iei cu tine sau ce merită păstrat. Probabil că după câteva zeci sau chiar suta de ore lucrurile devin mult mai clare, dar începutul poate fi confuz.
Hărțile disponibile în momentul de față sunt funcționale, dar nu extraordinar de variate. Mediul se schimbă ușor de la o zonă la alta și există diferențe de dificultate, însă nu am avut senzația că fiecare hartă oferă o experiență radical diferită. Din punctul acesta de vedere, jocul încă pare să fie într-o fază în care își construiește identitatea. Curios este că “Marathon” reușește să fie în același timp ușor de abordat și confuz. Ca shooter cu eroi, mecanicile de bază sunt foarte simple și accesibile. Tragi, te miști, folosești abilități și înțelegi rapid ritmul general al jocului. Dar în momentul în care intră în scenă loot-ul, echipamentele și progresia, lucrurile devin mai puțin clare. Uneori ajungi în zone unde nu găsești arme sau upgrade-uri utile, iar asta poate transforma un run într-o experiență mai degrabă frustrantă decât strategică. Pentru un extraction shooter de multe ori se simte mai mult ca un „roguelite” precum Hades.
Pariu cu viața
Dacă există un element care definește genul extraction shooter, acela este riscul. În „Marathon”, fiecare run este în esență un pariu cu viața și cu echipamentul pe care îl ai asupra ta. Intri pe hartă cu arme, muniție și diverse upgrade-uri, colectezi altele de la „donatori voluntari” pe care trebuie sa ii convingi frumos cu acte de violenta asupra runnerilor lor sau te duci prin locatii si faci „loot everything”, dar nimic din toate acestea nu îți aparține cu adevărat până nu reușești să ajungi la punctul de extracție. Dacă mori pe drum, tot ce ai adus cu tine dispare. Acest sistem funcționează exact cum te-ai aștepta de la un joc din acest gen și creează momente de tensiune reală. Nu pentru că fiecare luptă este spectaculară, ci pentru că fiecare decizie contează mai mult decât într-un shooter clasic (1. Kill 2. Die 3. Respawn). Uneori este mai bine să eviți o confruntare decât să o câștigi, iar alteori alegi pur și simplu să pleci cu ce ai găsit până în acel moment, fără să mai forțezi norocul.
1. Kill
2. Die
3. Respawn
Pentru un jucător solo, această tensiune este amplificată. Fără coechipieri care să te ridice dacă ești doborât și fără un back–up în timpul luptelor, fiecare greșeală devine potențial fatală. NPC-urile agresive și mediul ostil fac ca unele zone să devină extrem de periculoase chiar și înainte să întâlnești alți jucători. Dacă peste asta apare și o echipă de trei oameni care patrulează zona, șansele tale de supraviețuire scad dramatic. Pe hârtie, genul acesta de sistem ar trebui să creeze o tensiune constantă. În practică, „Marathon” reușește uneori să ofere astfel de momente, dar alteori experiența este mai degrabă haotică decât strategică. Sunt run-uri în care lucrurile se leagă perfect și reușești să extragi după o serie de lupte tensionate, dar sunt și momente în care pierzi totul din cauza unei întâlniri neașteptate sau pentru că pur și simplu ai intrat într-o zonă unde AI-ul decide să te copleșească. Asta face parte din ADN-ul genului și nu este neapărat o problemă. Extraction shooters trăiesc din aceste momente imprevizibile. Întrebarea reală este cât de des apare acea senzație de „încă un run” care te face să reintri imediat în joc. În cazul „Marathon”, această senzație există, dar nu este întotdeauna la fel de puternică precum în alte titluri ale genului.
Garanția Bungie
Dacă există un lucru pe care Bungie l-a știut mereu să-l facă bine, acela este feelingul armelor. “Marathon” nu face excepție. Gunplay-ul este absolut solid și se simte foarte bine încă din primele ore. Este clar că s-a lucrat mult la el și, dacă jocul va avea viață lungă, este genul de sistem care poate fi rafinat și mai mult în timp. Deocamdată însă, baza este foarte bună și se simte exact cum te-ai aștepta de la un shooter făcut de Bungie. Nu pot spune că m-am atașat de o armă anume, dar m-am simțit cel mai confortabil cu un sniper al cărui nume, sincer, nici nu l-am reținut. Ce mi-a rămas însă în minte este senzația pe care o are. Se aude tare, are greutate și pare că fiecare glonț lovește cu forță. Este genul de armă care îți dă impresia că fiecare impact distruge efectiv ce atinge.
Pe partea de sunet, jocul este exact unde te-ai aștepta să fie un titlu Bungie, la nivel premium. Arme, mediu, distanțe audio, totul funcționează foarte bine și ajută mult la orientarea în timpul unui run. O surpriză plăcută vine însă din zona actorilor de voce. Interacțiunile cu reprezentanții corporațiilor pentru care faci misiuni sunt surprinzător de bine realizate și adaugă personalitate unui univers care altfel ar putea deveni rapid foarte mecanic.
Mișcarea personajelor este undeva între tactică și rapidă, dar are și o rigiditate care îi dă o anumită greutate. Nu este genul de shooter în care faci slide-uri și trick-uri non-stop ca în “Call of Duty”, dar nici nu se simte lent. Există un flow foarte bun în modul în care Runnerii se deplasează și se repoziționează în timpul luptelor, iar această greutate palpabilă face fiecare confruntare să pară mai voluntară. Luptele în sine aduc mult cu cele din “Destiny”. La prima vedere pot părea haotice, mai ales când intervin mai mulți jucători sau NPC-uri, dar dacă știi ce faci totul devine rapid un joc constant de “fight or flight”. Relocare, repoziționare, flank sau atac frontal, fiecare decizie contează și ritmul confruntărilor te obligă să gândești rapid. Deși echipa Bungie de astăzi nu mai este identică cu cea care a construit “Halo” sau “Destiny”, eticheta de calitate a studioului încă se simte. Se vede în feelingul armelor, în audio și în modul în care sunt construite luptele. În multe privințe, “Marathon” pare o evoluție naturală a experienței Bungie în shootere, doar că aplicată într-un gen complet diferit, cel al extraction shooter-elor.
Un look diviziv
Dacă există un element care te lovește imediat în “Marathon”, acela este stilul vizual. Jocul este impactant încă din primele minute și aproape suprastimulant din punct de vedere vizual. Culorile sunt puternice, interfața este plină de simboluri și elemente grafice, iar întregul pachet pare construit să atragă atenția constant. Nu este genul de joc care încearcă să fie discret sau minimalist. Din contră, pare să vrea să îți țină ochii ocupați în fiecare moment. Partea interesantă este că, în ciuda acestei avalanșe vizuale, stilul se potrivește surprinzător de bine cu gameplay-ul. Ritmul alert, confruntările bruște și tensiunea constantă a run-urilor funcționează foarte bine într-un univers care arată aproape ca un poster sci-fi animat. Din punctul acesta de vedere, identitatea vizuală nu este deloc accidentală. Este clar că jocul vrea să arate așa și că acest stil face parte din personalitatea lui.
Problema apare însă în momentul în care această identitate se mută în interfață. Meniurile, HUD-ul și diferitele ecrane de management al echipamentului sunt atât de încărcate cu informații, simboluri și elemente grafice încât uneori devin greu de urmărit. Există foarte multă informație peste tot și nu întotdeauna este clar ce trebuie să urmărești sau ce element este cu adevărat important. În loc să simplifice lucrurile, interfața riscă uneori să te piardă în propriul ei design. Este clar că “Marathon” are o identitate vizuală foarte puternică. Dacă vezi un screenshot din joc, sunt șanse mari să îl recunoști imediat. În același timp însă, nu sunt sigur că acest stil este pentru toată lumea. Pentru cei care au trecut de o anumită vârstă, senzația poate fi uneori că jocul încearcă să te suprastimuleze constant, să îți atragă atenția în fiecare secundă cu ceva care se întâmplă pe ecran.
Pe termen lung însă, cred că această identitate are șanse să reziste. Atâta timp cât jocul continuă să adauge conținut nou și să extindă universul vizual cu idei proaspete, stilul acesta ar putea deveni unul dintre elementele definitorii ale lui “Marathon”. Într-o piață unde multe shootere arată similar, faptul că jocul are un look atât de distinct poate deveni un avantaj real. Dar secretul aici este timpul. Chiar si Concord putea sa fie „memorabil” in timp.
Efectul Live Service
Jocul, din păcate, nu există într-un vid. Apare într-o perioadă în care industria jocurilor este deja saturată de titluri live service, iar răbdarea publicului pentru acest model a devenit mult mai mică decât era acum câțiva ani. În momentul în care un joc de acest tip apare pe piață, reacția comunității este aproape instantanee și, de cele mai multe ori, polarizată. În cazul lui “Marathon”, internetul pare împărțit în două tabere destul de clare. Pe de o parte sunt cei care încă speră că jocul va evolua și va reuși să își găsească publicul în timp. Genul acesta de jocuri nu se definește doar la lansare, ci prin luni sau chiar ani de update-uri, balansări și conținut nou. Bungie a demonstrat în trecut, mai ales cu “Destiny”, că știe să susțină un joc pe termen lung și să îl transforme radical față de forma inițială. „Concord” și „Highguard” din păcate nu. Pe de altă parte există o tabără destul de vocală care pare să aștepte exact opusul, momentul în care jocul va începe să își piardă jucătorii. Datele de la lansare au alimentat această discuție. De exemplu, pe Steam jocul a avut un vârf de aproximativ 88.000 de jucători simultan, o cifră bună, dar care a scăzut destul de repede în zilele următoare, lucru interpretat de mulți ca un semn că hype-ul inițial s-ar putea să nu fie suficient pentru a menține interesul pe termen lung.
În paralel, comunitatea discută intens despre problemele tipice unui joc live service, balansul, onboarding-ul dificil pentru jucători noi, interfața complicată și dificultatea ridicată chiar și prețul. Chiar dacă review-urile inițiale sunt relativ pozitive pe unele platforme, discuțiile din comunitate arată că pentru mulți jucători experiența este încă destul de dură și greu de înțeles la început. Mai există și o doză de scepticism legată de direcția generală a proiectului. În ultimii ani au existat multe titluri live service care au eșuat rapid, iar publicul a devenit mult mai atent la semnele timpurii ale unui posibil declin. Tocmai de aceea, fiecare patch, fiecare schimbare de balans sau fiecare decizie de design este analizată aproape în timp real de comunitate. De exemplu, Bungie a fost nevoită deja să intervină cu update-uri care modifică dificultatea anumitor inamici și alte elemente de balans, semn că jocul se află încă într-un proces activ de ajustare.
Toate aceste lucruri fac parte din ceea ce am putea numi efectul live service. Un joc de acest tip nu este niciodată complet în momentul lansării și este judecat constant pe baza modului în care evoluează. În cazul lui “Marathon”, verdictul final este încă departe. Există semne că jocul are fundația necesară pentru a supraviețui, dar la fel de multe discuții care sugerează că drumul înainte nu va fi deloc simplu. În final, viitorul lui “Marathon” nu va fi decis doar de ceea ce este jocul astăzi, ci mai ales de ceea ce va deveni în lunile care urmează. Pentru un live service, lansarea este doar începutul dar de multe ori exista riscul sa fie DOA (dead on arrival).
Ne vedem pe Tau Ceti
“Marathon” este, în momentul de față, un joc cu o fundație solidă, dar care încă încearcă să își găsească locul într-un gen deja extrem de aglomerat. Gunplay-ul poartă clar semnătura Bungie, atmosfera are personalitate, iar baza mecanică funcționează suficient de bine cât să te facă să mai încerci „încă un run”. În același timp însă, navigatul confuz, interfața încărcată și lipsa unei identități clar variate la nivel de hărți arată că jocul este mai degrabă la începutul drumului decât o experiență complet matură.
Ca orice live service, “Marathon” nu va fi definit de lansare, ci de lunile și anii care urmează, asta dacă îi va prinde. Dacă Bungie reușește să ajusteze balansul, să clarifice progresia și să aducă varietate reală în conținut, există șanse ca acest univers să crească într-un mod interesant. Dacă nu, riscă să devină încă un experiment scump într-o piață care deja nu mai are prea multă răbdare. Deocamdată însă, “Marathon” rămâne exact ceea ce promite, un nou extraction shooter. Iar pentru cei dispuși să îl joace, cine știe, poate ne vedem pe Tau Ceti.
Marathon este disponibil din 5 martie pe PC (Steam), PlayStation 5, Xbox Series X|S.
- Gen: Action, PvPvE, Survival Extraction Shooter, FPS, Multiplayer
- Lansare: 05.03.2026
- Studio: Bungie
- Distribuitor: Bungie
- Platforme: PC (Steam), PlayStation 5, Xbox Series X|S
- Clasificare: 18+
- Sistem de testare: PC, Intel Core i9-10900K CPU @ 3.70GHz, 48 GB RAM, Radeon RX 7900 GRE, SSD Gigabyte GP 512MB, Samsung Odyssey G40B, Windows 11 Pro
- Sinopsis: “Infiltrează-te în colonia părăsită de pe Tau Ceti IV – o lume de frontieră întunecată, plină de „Alergători” rivali, forțe de securitate ostile și medii imprevizibile. Marathon este noul shooter de extracție, concentrat pe multiplayer, creat de veteranii de la Bungie.Acționează pe cont propriu sau cu o echipă, scotocind locațiile de pe planetă după arme, echipament și îmbunătățiri. Pe măsură ce explorezi fiecare zonă, momentele tensionate de explorare fac loc luptelor rapide între jucători, bazate pe controlul armelor specific celor de la Bungie. Supraviețuirea e cheia: muniția și resursele limitate, alianțele nesigure și riscul de a-ți pierde tot echipamentul fac ca miza fiecărei confruntări să fie uriașă. Scapă cu viață: salvează-te, ieși viu din zonă și apoi întoarce-te pentru mai mult, ca să-ți crești puterea pe parcursul sezonului. Câștigă obiecte estetice și asamblează-ți cele mai bune configurații de luptă — apoi riscă totul pentru recompense și mai mari în următoarea ta incursiune.”
