Am terminat WILL: Follow The Light după aproape 10 ore și încă mă gândesc la el și nu pentru că ar avea cel mai spectaculos gameplay făcut vreodată sau cine știe ce twist-uri nebune, ci pentru că reușește ceva ce multe jocuri moderne uită complet: să construiască atmosferă și emoție fără să urle constant după atenția ta.
De la primele minute simți exact ce vrea jocul să fie. O experiență lentă, melancolică, rece și foarte personală, nu încearcă să te bombardeze cu tutoriale, sisteme inutile sau acțiune forțată. Te lasă să intri în lumea lui în ritmul propriu și, dacă accepți ritmul ăsta, jocul chiar are multe de oferit.
Nu este un walking simulator
Primul lucru care m-a lovit a fost partea vizuală. Și aici trebuie spus clar: jocul arată super, nu în sensul ăla steril de benchmark tehnologic unde totul există doar ca să demonstreze câte reflexii poate randa placa video. Frumusețea lui vine din direcția artistică, din lumină, din vreme, din ceață, din marea aia rece și apăsătoare, din felul în care farurile, furtunile și întunericul creează constant senzația că ești singur într-un loc imens și ostil.
Sunt momente în care efectiv te oprești și privești peisajul câteva secunde fără să faci nimic. Iar faptul că jocul reușește să creeze genul ăsta de stare spune foarte multe despre cât de bine îi funcționează atmosfera.
Și nu, nu mi se pare corect să fie redus la eticheta de „walking simulator”. Este un joc narativ și are un ritm lent, dar există destul gameplay cât să nu simți că doar mergi înainte și asculți dialog. Puzzle-urile sunt integrate natural în lume și, chiar dacă nu sunt extrem de complexe, funcționează bine în contextul jocului. În plus, partea de condus barcă între zone schimbă foarte bine ritmul experienței. Nu e simulator hardcore, dar nici complet superficial, e suficient de interactiv încât să te țină implicat constant.
Povestea, punctul forte al jocului
În esență, este o poveste despre relația dintre tată și fiu, despre absență și distanță emoțională. Despre cum oamenii ajung uneori să repete exact greșelile pe care le-au urât la părinții lor. Și deși tema poate părea simplă la prima vedere, jocul o spune cu foarte multă sinceritate. Asta mi-a plăcut cel mai mult: nu încearcă să pară mai inteligent decât este. Nu devine pseudo-filozofic și nici nu se ascunde în spatele unor metafore obositoare doar ca să lase impresia de „artă profundă”. Povestea e directă, umană și funcționează tocmai pentru că se bazează pe emoții reale, iar dacă rezonezi cu atmosfera și cu tema jocului, experiența chiar lovește unde trebuie.
Soundtrack-ul merită și el foarte multe laude, muzica împlinește perfect tonul jocului și sunt scene care probabil nu ar fi avut nici pe jumătate același impact fără coloana sonoră. Totul contribuie la senzația aia de singurătate liniștită pe care jocul o construiește constant.
Și mai e un lucru care merită apreciat: optimizarea. În perioada asta în care multe jocuri ies neterminate, cu stuttering, crash-uri și bug-uri la fiecare două ore, WILL: Follow The Light chiar m-a surprins plăcut. Jocul a mers foarte bine cap-coadă, fără probleme tehnice serioase, fără bug-uri care să-mi strice experiența și fără senzația aia că joci ceva lansat în grabă doar ca să prindă data de lansare. Se simte un joc foarte bine șlefuit, la care s-a muncit și se vede atenția la detalii, pasiunea creatorilor.
WILL: Follow The Light chiar m-a surprins plăcut
Asta nu înseamnă că jocul este perfect. Voice acting-ul protagonistului este, probabil, cel mai mare minus, pentru că sunt momente emoționale importante unde interpretarea pare prea rigidă și unele scene își pierd din forță din cauza asta. De asemenea, sistemul de save este frustrant uneori și jocul mai are mici probleme de finisare, inclusiv achievement-uri implementate ciudat.
Dar sincer, toate lucrurile astea au contat mai puțin pentru mine după ce am intrat complet în atmosfera lui. Și cred că aici apare diferența dintre oamenii care vor iubi jocul și cei care îl vor considera „plictisitor”. WILL: Follow The Light nu încearcă să fie entertainment rapid pentru toată lumea, ci e genul de joc care depinde enorm de conexiunea emoțională pe care o ai cu povestea și cu starea pe care încearcă să o transmită. Pentru mine, a funcționat aproape complet.
Nu este o capodoperă și nici nu cred că încearcă să fie, la ce buget a avut și mai ales că e făcut de un studio independent. Dar este unul dintre cele mai atmosferice și sincere jocuri narative pe care le-am jucat în ultima vreme. Iar uneori exact genul ăsta de experiențe rămân cu tine mai mult decât jocurile „mari”.
WILL: Follow The Light este disponibil din 7 mai pe PlayStation 5, PC (Steam), Xbox Series X | S.
- Gen: Adventure, Indie
- Lansare: 14.05.2026
- Studio: TomorrowHead Studio
- Distribuitor: TomorrowHead Studio
- Platforme: PlayStation 5, PC (Steam), Xbox Series X | S
- Clasificare: RP
- Sistem de testare: PC, CPU: AMD Ryzen 9 7900X3D/ GPU: Nvidia GeForce RTX 4080/ RAM: 64GB/ TV-Monitor: Samsung LC34G55T + controller Xbox One Series X.
- Sinopsis: “Pornește într-o călătorie realistă, single‑player, la persoana întâi, prin asprele latitudini nordice, în timp ce străbați ape nesfârșite în căutarea drumului înapoi către cei dragi. Vei urma lumina?”
