În seara de Dragobete am avut ocazia să particip la o sesiune de testare a noului echipament VR 2 pentru PlayStation 5 la studioul PlayStation din București.
Jocurile de VR2 disponibile pentru testare au fost Horzion: Call of the Mountain, Resident Evil Village VR, Star Wars: Tales from the Galaxy’s Edge și Gran Turismo 7 VR. Este lesne de înțeles că vedetele serii au fost cele două jocuri PlayStation Studios.
Echipamentul
Prima oară cand pui mâna pe VR2 descoperi materialul finisat și alb potrivit consolei PlayStation 5. Casca, deși este destul de robustă și îi simți complexitatea din interior, este destul de ușoară și nu o simți grea odată ce ai fixat-o pe cap. Prima oară s-ar putea să bâjbâi după butoanele de reglare dar te obișnuiești repede cu pozițiile lor firești.
Ca să-ți încapă pe cap, prima oară îi reglezi dimensiunea din spate dintr-o rotiță care se deblochează cu butonul din centrul acesteia. După ce ai potrivit ochelarii cât să nu intre lumina din exterior, ai o rotiță mai mică în stânga cu care apropii lentilele până poți citi textul meniurilor cu claritate. Un alt mic buton din dreapta îți permite să vezi prin echipament fără să-l dai jos – ceea ce mi s-a părut mai ciudat decât VR-ul în sine: să văd realitatea simplificată în alb-negru cu purici ca prin ochelarii de vedere nocturnă, sau ceva ochi bionici. Un mod care se activează și singur atunci cand te apropii prea tare de televizor sau alte obiecte din mediul înconjurător, dându-ți o șansă în plus să apuci să nu strici ceva prin casă.
Cele două controllere sunt echipate cu șnur ca să nu le arunci din greșeală prin casă. Butoanele specifice PlayStation sunt împărțite egal stânga-dreapta ca pe controller – în mâna dreaptă ai cerc și X, în stânga ai pătratul și triunghiul. Precum și restul manetelor și butoanelor pe care le găsești de obicei pe DualSense.
Am constatat jucându-mă variatele titluri că aceste două controllere sunt cât se poate de precise în acțiuni și nu prezintă nici o formă de lag în detectarea mișcărilor sau a comenzilor dorite.
Jocurile
Cu toate că nu m-am încumetat eu însumi să mă așez la stația cu volan și pedale dedicată lui Gran Turismo am urmărit îndeaproape reacțiile celorlalți. Gran Turismo 7 este deja unul dintre cele mai apreciate simulatoare de mașini de curse disponibile pe piață. Acum modul VR completează experiența imersivă din scaunul pilotului. Poate doar o pereche de mănuși de piele ți-ar mai putea lipsi pentru a trăi o experiență autentică în realitatea virtuală a lui Gran Turismo.
Dacă nu ai jucat pană acum Resident Evil: Village, să joci pentru prima oară campania în VR reprezintă o experiență inedită. Simțeam nevoia să-mi țin respirația explorând lumea jocului straniu de realistă. Și totuși știam că mă aflu într-un mediu complet virtual și că mă aflu de fapt în siguranță fizic.
De departe cel mai atractiv joc de VR2 este Horizon Call of the Mountain, fiind cel mai arătos și complex din punct de vedere grafic. Și din ce aud, campania sa este destul de consistentă față de cum știm că sunt de obicei jocurile VR.
În Call of the Mountain te afli în pielea lui Ryas, un fost soldat Shadow Carja. Narațiunea începe într-o barcă din care doar poți privi cum ești transportat ca prizonier și să încerci apa cu degetele. Producătorii au făcut o treabă bună aici obișnuindu-te cu mediul jocului, atmosfera și controlul personajului pas cu pas după ce scapi de pe barcă.
Cu toate că este palpitant să tragi cu arcul în ținte și ulterior în inamici, trebuie să recunosc că pe mine m-a fascinat mai mult cățăratul în acest joc. Da, trasul cu arcul e realist și te ține în mișcare. Fiecare săgeată trebuie luată din tolbă simulând mișcarea ca și cum ai lua-o din spatele umărului drept, iar arcul îl echipezi din stânga. Însă urcatul pe stânci, privind în jur și în jos mi-a fascinat privirea. Ca să nu mai zic de senzația ciudată că te deplasezi fără s-o faci fizic. Nu te dor mușchii de la cățărat, dar ai ajuns undeva sus într-o lume alternativă plină de culori încântătoare.
Nu am pățit nici în acest caz să amețesc sau să simt vreun rău de mișcare, cu toate că ar trebui să verific asta și după sesiuni mai lungi de jucat. Pentru fiecare dintre noi experiența VR este diferită. Corpul meu este cel mai confuz, de exemplu, când alerg în Horizon și picioarele nu înțeleg cum ne deplasăm fără să miște și ele. Trebuie să ți apăsat pe câte un buton din fiecare mână și să dai din mâini ca și cum ai alerga. Viteza personajului corespunde cu viteza mișcării din mâini. Destul de logic, dar totuși picioarele, mai ales dacă stau ridicat, nu sunt sigure de ce ar trebui să facă.
Ce îmi mai place la toate jocurile testate este că până și meniul principal se află într-un spațiu 3D de 360 de grade – deși cred că este demult ceva standard pentru mediul VR.
Acum că PlayStation 5 se găsește în sfârșit în stocuri generoase așa cum ar trebui, ai putea considera că a meritat așteptarea fiindcă împreună cu noul PlayStation VR2 îți oferă într-adevăr o experiență de gaming next-gen. Nu m-ar mira ca ușor-ușor VR-ul să devină o componentă extinsă a oricărei console din generația următoare.
În general am fost sceptic în legătură cu echipamentele VR. Jocurile din primii ani aveau o grafică relativ rudimentară și nu prea le înțelegeam farmecul, testând diferite echipamente în sesiuni foarte scurte. Cu ocazia lansării PlayStation VR2 am avut ocazia să petrec mai mult timp cu un astfel de echipament și încep să-i înțeleg potențialul. Mai ales că noua generație se apropie suficient de mult de grafica jocurilor contemporane. Horizon: Call of the Mountain este un must-have al echipamentului și mă pot declara de acum intrigat. Sunt curios ce alte francize PlayStation vor fi adaptate pentru VR2. Personal sper ca un Uncharted.
