Multe din filmele lui Steven Spielberg rămân valabile și la decenii întregi după premiera lor în cinematografe. Oare așa va fi cazul și cu Disclosure Day? Ori algoritmii care influențează feed-urile mele de social media, ori marketing-ul filmului dinadins a fost mai discret decât pentru alte filme, căci de la primul teaser trailer până la lansare nu am simțit că aud prea des de acest film. Printre atât de multe lansări care îți sar în ochi, cumva am uitat adesea de lansarea lui Disclosure Day.
Disclosure Day / “Ziua Adevărului” vine într-un moment cât se poate de… nimerit – ba chiar aș zice că este inspirată producția sa de evenimentele din anii recenți. Iar în mai, cu o lună înainte de premieră, guvernul american a desecretizat într-adevăr o parte din dosarele referitoare la OZN-uri. Coincindență? Depinde și ce îți place să crezi. Motto-ul „I want to believe” din X-Files se potrivește la țanc situației și filmului propriu-zis. Aproape că m-am săturat să mă tot aud spunând asta dar trăim vremuri ciudate, ce înainte le-am fi considerat de domeniul ficțiunii. Cât de captivant este astăzi deci un film despre dezvăluirea informațiilor despre extratereștri? Mă întreb cum era dacă vedeai acest film în 1996 în loc de 2026.
Cel mai nou SF semnat de Spielberg mi-a retrezit sentimentul de încântare asociat unui blockbuster de vară, și totuși nu cred că se va simți la fel pentru toată lumea. Dacă anul nașterii tale începe cu 20xx atunci s-ar putea ca filmul să ți se pară plictisitor – asta dacă nu cumva ai o pasiune pentru filmele de aventură SF ale anilor ’90 -’00. De la un capăt la altul, se vede amprenta lui Spielberg, de la atmosferă și mister, la la momentele de acțiune, până la coloana sonoră. Atunci unde ar putea eșua? Pe de-o parte, poate că reaprinderea teoriilor din jurul ideei că autoritățile americane ar fi ascuns timp de zeci de ani existența OZN-urilor nu mai are efectul scontat astăzi, mai ales după ultimele vești. Pentru unii dintre noi, existența extratereștrilor este ultima grijă – ba chiar sunt bineveniți. Pe de altă parte Steven Spielberg, ca și alți regizori iluștri ai deceniilor trecute, nu mai este la fel de relevant ca înainte pe piața cinematografiei actuale.
Și totuși, cum te-ai simți, cum ai reacționa dacă chiar ai afla că există entități supreme și ai avea sau ți s-ar arăta dovezi incontestabile? Lumea cum crezi că ar reacționa, la nivel global? De la premisa asta pleacă scenariul, de unde și notele emoționante de pe parcurs. Diferitele trăiri ale personajelor principale sunt plauzibile dar spre final unele reacții mi se par siropoase sau exagerate când vine vorba de personaje secundare. De unde și reacțiile din viața reală destul de împărțite. Fie o să te superi că filmul nu dezvăluie că a venit cu niște idei care să-ți topească creierul, fie o să-ți placă confortul plauzibilității.
Disclosure Day, pentru un SF ce tratează fascinația obiectelor neidentificate din cer, petrece suficient timp cu picioarele pe pământ. Nu mă asteptam să întâlnesc o urmărire de mașini, care să implice în mod periculos și trenuri, așa palpitantă în filmul acesta. Sau o exemplificare atât de corectă a unui atac de panică și cum se calmează acesta. Pericolul prin care trec cele două personaje centrale, Margaret Fairchild (Emily Blunt) și Daniel Kellner (Josh O’Connor) sunt adesea palpabile și prezentate într-o manieră captivantă. Călătoria fiecăruia dintre ei este misterioasă și zdrucinată fiecare în felul ei. Toate scenele memorabile din film nu ar fi avut impactul pe care l-am simțit fără coloana sonoră compusă de inconfundabilul John Williams. Gravitatea situațiilor și misterul sunt accentuate de muzica care te îndeamnă să stai cu sufletul la gură să afli ce se întâmplă mai departe.
Interpretările sunt pe măsură și se simte aici inclusiv meritul regiei și scenariului. Eve Hewson nu-mi era familiară până acum așa că am fost plăcut surprins de prestația ca Jane, cât și de direcția în care o ia povestea pentru ea, dându-i un rol crucial în evenimentele filmului. Wyatt Russell în rolul concubinului lui Margaret este haios și sincer unul dintre personajele cu care ai putea empatiza cel mai ușor: deși o susține pe Margaret, este complet confuz de situațiile tot mai ciudate în care ei se regăsesc și încearcă cu disperare s-o readucă cu picioarele pe pământ. Wow, e tare greu să explic ce mi-a plăcut și ce nu la fiecare personaj fără să intru în detalii mai mult decât intră trailer-ul și sinopsisul. E ca și cum împrăștii și mai multă ceață asupra poveștii. În fine, îi menționez și pe Colman Domingo și Colin Firth pentru contribuția asupra poveștii, chiar dacă personajele lor nu suferă vreo dezvoltare.
În rest, în ceea ce privesc personajele secundare și de fundal, aceste adesea sunt destul de unidimensionale sau chiar greu de crezut că sunt reale. În anumite momente ale firului narativ, în contradicție cu efectul de realism de care spuneam referitor la scenele de acțiune, fie personajele fie întâmplările în sine te readuc pe scaunul de cinema. Te fac conștient că vezi un film în loc să te afli complet în lumea sa. Nu neapărat că ar fi puerile momentele, dar sunt cam greu de crezut.
Disclosure Day are potențialul de a fi primul blockbuster al verii lui 2026. Este nostalgic prin stilul filmului, căci dacă îți era dor de magia filmelor de acum 2-3 decenii, acesta seamănă destul de mult cu ele, fără să-l simți „învechit”. Nu este așa zisa momeală pentru nostalgici care ne supără în ultima vreme unii producători. Este o producție cinematografică autentică. Îmi e greu să cred însă că va atrage un public suficient de larg.
Așa că ia-ți prietenii să-l vezi pe cel mai mare ecran de cinema la care poți ajunge, pentru că experiența în sine sincer merită cu vârf și îndesat. Și dacă nu îți place (chit că nu cred că îi poți contesta meritele măcar din puncte de vedere tehnice), ai despre ce vorbi – căci însuși subiectul acțiunii și deznodământul (oh da, finalul, o să-ți placă sau ai să-l urăști) oferă potențial de dezbatere ore întregi după ce ai ieșit din sală. Și îmi era dor de un film de astfel de proporții care să mă facă să stau până târziu să-l disec cu entuziasm în parcarea mall-ului cu ceilalți cinefili. Filmul este relevant inclusiv în condițiile în care astăzi nu ești sigur de ce să mai crezi, când AI-ul este tot mai ușor de folosit în producerea materialelor. Iar dacă ar fi să
Disclosure Day / Ziua Adevărului invadează cinematografele din toată țara pe 12 iunie, distribuit de RoImage2000, în cele mai bune formate disponibile: IMAX, Dolby Atmos și 4DX
Sinopsis:
Dacă ai afla că nu suntem singuri, dacă cineva ți-ar arăta asta, ți-ar dovedi-o, te-ar speria? Vara asta, adevărul aparține celor opt miliarde de oameni. Ne apropiem de… Ziua adevărului.
Universal Pictures prezintă un nou film-eveniment original creat și regizat de Steven Spielberg. În distribuție: câștigătoarea premiului SAG și nominalizata la Oscar Emily Blunt (Oppenheimer, A Quiet Place), laureatul Emmy și Globul de Aur Josh O’Connor (Challengers, The Crown), câștigătorul Oscar Colin Firth (The King’s Speech, seria Kingsman), Eve Hewson (Bad Sisters, The Perfect Couple) și dublul nominalizat la Oscar Colman Domingo (Sing Sing, Rustin).
Bazat pe o poveste de Spielberg, scenariul este semnat de David Koepp, care a mai colaborat cu Spielberg la scenariile pentru Jurassic Park, The Lost World: Jurassic Park, War of the Worlds și Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull. Împreună, aceste filme au generat încasări de peste 3 miliarde de dolari la nivel mondial. Koepp a semnat și scenariul pentru Jurassic World Rebirth din 2025.
