Doi bătrâni prieteni interacţionează cu ceilalţi oaspeţi ai hotelului la care sunt cazaţi.
Regizor: Paolo Sorrentino
Scenariu: Paolo Sorrentino
Gen: Dramă
Lansare: 22 ianuarie 2016
Durata: 118 min
Studio: Indigo Film
Distribuitor: Independența Film
Clasificare: AP-12
Actori:
Michael Caine … Fred Ballinger
Harvey Keitel … Mick Boyle
Rachel Weisz … Lena Ballinger
Jane Fonda … Brenda Morel
Paul Dano … Jimmy Tree
Sinopsis:
La giovinezza spune povestea a doi bătrâni prieteni – un dirijor şi compozitor, pe de o parte, şi un regizor, pe de altă parte -, care se gândesc la cât timp le-a mai rămas de trăit, în timp ce îşi petrec vacanţa în Munţii Alpi. Filmul urmăreşte eforturile celor doi de a se întoarce la cariera lor, precum şi relaţiile pe care le au cu copiii lor, dar şi modul în care aceştia interacţionează cu ceilalţi oaspeţi ai hotelului la care sunt cazaţi.
Recenzie:
După succesul înregistrat cu capodopera La Grande Bellezza, Paolo Sorrentino revine pe marile ecrane cu La Giovinezza, povestea a doi bătrâni prieteni, un compozitor și dirijor și un regizor, care se gândesc la cât timp le-a mai rămas de trăit, în timp ce îşi petrec vacanţa într-un hotel de lux din Munţii Alpi. Filmul urmărește eforturile regizorului Mick Boyle de a scrie, alături de echipa sa, scenariul filmului pe care să-l lase ca testament, și refuzurile compozitorului Fred Ballinger de a performa cântecele simple care l-au făcut celebru la ziua de naștere a Prințului Philip, invitat fiind de Regina Elisabeta a II-a.
Chiar dacă nu se ridică la nivelul filmului care i-a adus atâtea laude lui Sorrentino, La Giovinezza e plin de personaje memorabile, de la cele două principale, până la unele mai degrabă episodice, precum frumoasa Mădălina Ghenea în rolul unei câștigătoare a titlului Miss Universe, legendarul fotbalist argentinian Maradona, obez și cu capul lui Karl Marx tatuat pe spate, cântăreața Paloma Faith, oarecum transpusă într-o lume dominată de JLo și Britney Spears printr-un clip kitschos și artsy în același timp, sau Jane Fonda, o divă plină de mofturi din lumea filmului, introdusă în scenă într-un mod mai mult decât atrăgător și inteligent.
Toată această paradă de personaje ciudate, excentrice și total diferite unele de altele defilează într-un festin vizual asigurat de Luca Bigazzi, care a mai lucrat cu Sorrentino și la filmele sale anterioare. Multe puncte în plus și pentru secvența suprarealistă din incipit, care aduce aminte de 8½ al lui Fellini. Dialogul este amuzant și surprinzător, dar și melancolic și dramatic, temele abordate — frumusețea și tinerețea, îmbătrânirea și amintirea trecutului, prietenia și pierderea celor dragi — sunt expuse într-o lumină filosofică și versatilă, iar sentimentul pe care-l ai de-a lungul filmului este că urmărești ceva într-adevăr extraordinar, cântecul din final nefăcând altceva decât să ți-l confirme.
Câteva cuvinte despre film s-au spus și la matinalul de pe Radio 1.
Postere:
Trailer:
