Nu cred că mulți știu faptul că Splatoon a început ca un ca un alt soi de joc, conceput de câțiva angajați mai tineri de la Nintendo, care s-au gândit la un joc competitiv de multiplayer în care jucătorii încearcă să controleze arena vopsind-o. Inițial, personajele erau iepuri antropomorfizați, însă, după ceva critici din interiorul companiei, personajele au fost transformate în calamari. Nu de alta, dar era mai logic ca aceste vietăți marine să folosească cerneală în locul iepurilor. Nu cred că în 2015 Nintendo și-ar fi imaginat cât de importantă avea să devină franciza Splatoon sau că cea mai nouă lansare a lor, Splatoon Raiders, avea să devină în mod incontestabil cel mai bun joc de pe Nintendo Switch 2! Da, consider că cel mai recent joc din faimoasa franciză multiplayer este cel mai bun titlu la momentul actual de pe Switch 2, chiar mai bun decât Donkey Kong Bananza. Dacă v-am făcut curioși, haideți să începem cu povestea.
Misterul din Spirhalite
Stai, cum adică? Splatoon Raiders are o poveste? Păi da, deoarece este un spin-off singleplayer! Protagonistul este un inkling ce poate fi personalizat de către jucător, dar care este un pilot de elicopter și un mecanic al naibii de bun. Acesta are „ghinionul” să ducă faimoasa trupă de dans Deep Cut într-o regiune neexplorată a oceanului în căutarea faimoaselor insule Spirhalite. Din păcate pentru protagonist și membri trupei, elicopterul este doborât de către o armă misterioasă, iar aceștia „naufragiază”.
După o scurtă vacanță cauzată de naufragiu, protagonistul și cu trupa Deep Cut decid că este timpul să exploreze misterioasa insulă pe care au ajuns, ce este învăluită într-o ceață perpetuă. După o primă expediție, protagonistul descoperă un robot misterios ce pare să le arate drumul spre comori ascunse. Luciul aurului și a artefactelor antice îl hipnotizează pe membri Deep Cut, care uită de țelul inițial de a se întoarce în Splatsville și decid să continue explorarea arhipelagului Spirhalite pentru a descoperi și mai multe comori! Deși dorința pare a fi mânată de lăcomie inițial, jucătorul descoperă că aceasta are și o latură altruistă, deoarece comorile vor fi folosite pentru a stabiliza economia din Splatsville.
Cum era de așteptat de la Nintendo, firul narativ nu este unul complex, însă este unul satisfăcător ce reușește să țină jucătorul lipit de ecran. Însă, acesta nu ar avea același impact dacă cei trei membri ai trupei Deep Cut nu ar fi scriși în mod excelent și nu ar fi fost deja preferații fanilor. Deși au apărut inițial în Splatoon 3, mulți jucători au criticat rolul minor pe care aceștia l-au avut în evenimentele secțiunii de campanie din acel joc.
Zbang cu vopseaua-n geam
Sincer, a fost o surpriză majoră pentru toată lumea când marele N a anunțat faptul că vestita franciză avea să aibă un spin-off, iar acesta urma să fie o experiență singleplayer. Mulți s-au întrebat cum vor funcționa sistemele gândite pentru un joc competitiv într-un cadru mai liniștit, în care nu depinzi de coechipieri și nu încerci să îți mărești ELO-ul. Ei bine, răspunsul este unul pe cât se poate de bun, deoarece dezvoltatorii au găsit cum să transforme formula consacrată în ceva numai bun pentru persoanele care nu au dexteritatea necesară sau timpul să mai joace competitiv: schimbarea genului de joc!
La bază, Splatoon Raiders este un looter-shooter cu o progresie clară și nivele bazate pe obiective simple. Structura rudimentară împreună cu design-ul fiecărui nivel permite jucătorului să intre și să se bucure de sesiuni scurte, de până în 10 minute, fără să se simtă obosit sau ca și cum nu a progresat. Misiunile sunt de câteva tipuri:
- Horde-mode: când trebuie să învingi un număr mare de inamici într-un timp scurt;
- Objective: când trebuie să completezi anumite obiective pentru a putea avansa;
- Challenges: asemănătoare templelor din The Legend of Zelda: Breath of the Wild și The Legend of Zelda: Tears of the Kingdom, unde jucătorul trebuie să demonstreze că înțelege cum să folosească anumite abilități într-un mod eficient.
Am menționat mai sus că jocul ar fi un looter-shooter. Deși din trailere și materialele de marketing ar arăta ca un roguelite, vă pot confirma că nu este cazul, deoarece există o progresie clară iar fiecare misiune este gândită și implementată într-un mod voit, nicidecum rezultatul unor elemente aleatorii care sunt alese de un A.I. Iar cutumele genului se prezintă rapid: inamicii lasă uneori în urmă arme noi sau modificări pentru acestea, ce vor avea un impact destul de mare asupra modului în care abordăm jocul.
De exemplu, deși am început cu un soi de pistol, am avansat rapid la o pensulă care-mi permitea să joc agresiv și să fiu în centrul acțiunii. Odată ce am echipat protagonistul cu două accesorii ce-mi permiteau să sar de la un grup de inamici la altul și să folosesc un boomerang care la întoarcere se învârtea în jurul meu, mare parte din bătălii au devenit floare la ureche.
Stilul de joc și implicit accesoriile sunt decise în bază, unde jucătorul poate alege unul din trei recipiente de vopea: unul agresiv ce pune accentul pe daune și cooldown-uri mari, unul bazat pe viteză ce încurajează jucătorul să nu stea nici o secundă pe loc, precum și unul tehnic ce permite folosirea unor dispozitive precum o dronă sau bombe.
Singura critică pe care o pot aduce gameplay-ului este că devine ușor repetitiv după o perioadă, ceea ce face ca Splatoon Raiders să nu fie genul de joc de care să te poți bucura nonstop pe decursul a mai mult de două ore. De asemenea, majoritatea jucătorilor vor fi obligați în primele minute să intre în opțiuni pentru a stinge motion-control-ul, ce limitează masiv aiming-ul și acuratețea.
Un adevărat Mondrian
Nu cred că era vreo întrebare la calitatea grafică, deoarece marele N își flexează încă o dată mușchii tehnici și creativi. Motorul grafic pare a fi același ca cel din Donkey Kong: Bananza, iar multe din nivele par să utilizeze elemente și asset-uri deja întâlnite în acel joc. Mai mult, Raiders are o mecanică aparte prin care robotul menționat anterior sapă și ne duce în adâncurile insulei, la fel ca modul în care vestita gorilă progresa în titlul de anul trecut. Însă, spre surprinderea mea, fidelitatea grafică nu pare că se ridică la același nivel ca în Bananza, deoarece pare ușor sub acesta. Nu-mi dau seama dacă e filtrul folosit sau dacă Raiders folosește un soi de upscalling care face totul să pară de 1080p.
La capitolul de design îi felicit pe dezvoltatori, deoarece au fost inventivi atât în cazul celor trei membri ai Deep Cut, cât și în cazul dușmanilor, care sunt trăsniți. La bază, inamicii sunt pești, însă aceștia au trecut prin cele mai sucite minți ale echipei, care i-au antropomorfizat în moduri haioase. Un inamic aparte arată ca o încrucișare a unui pește cu un bizon, altul pare că a primit genele unui șarpe iar unii au preferat să sară cu totul de oroarea biologică și au optat pentru avansare tehnologică, optând pentru nave spațiale sau veste sinucigașe. Din păcate, majoritatea boss-ilor par a fi variații ale inamicilor de bază, cu câteva excepții care sunt originali în tot sensul cuvântului.
La capitolul de sunet, Nintendo impresionează în continuare, însă era de așteptat având în vedere pedigriul dezvoltatorului. Pe lângă o coloană sonoră energizantă, Raiders a beneficiat și de un sound design incredibil, armele având atât un feedback vizual bun cât și unul sonor, iar spre finalul jocului puteam să deduc poziția inamicilor doar din sunet.
Un lucru care m-a întristat un pic a fost alegerea pentru „vopseaua” dușmanilor, deoarece este o nuanță de galben-verzui care duce cu gândul la boală. Însă, pentru a nu cauza vreo reacție în rândul anumitor jucători, marele N a inclus și o opțiune care setează doar două culori, mai vibrante și mai frumoase, pentru vopseaua folosită de jucător și pentru cea folosită de pești.
Așa cum era de așteptat, la capitolul de optimizare Raiders este impecabil. Nintendo a dat dovadă încă o dată că știe să se folosească în mod eficient atât de motorul lor grafic cât și de capacitatea micuței console.
În concluzie, Splatoon Raiders este o surpriză plăcută și unul din cele mai bune jocuri ale anului din partea marelui N. Vestitul dezvoltator nipon a descoperit cum să facă formula consacrată a francizei distractivă pentru jucătorii care nu au dibăcia pentru titlurile principale, iar acest spin-off va aduce, cu siguranță, mulți fani noi. Având în vedere cât de sus au setat așteptările, suntem curioși să vedem dacă Fire Emblem: Fortune’s Weave sau remake-ul la The Legend of Zelda: Ocarina of Time vor reuși să mulțumească fanii.
Splatoon Raiders este disponibil din 23 iulie pe Nintendo Switch 2.
- Gen: Third Person Shooter, Looter-Shooter, Singleplayer, Action
- Lansare: 23.07.2026
- Studio: Nintendo
- Distribuitor: CD Media S.E. (România), Nintendo (global)
- Platforme: Nintendo Switch 2
- Clasificare: 7+
- Sistem de testare: Nintendo Switch 2
- Sinopsis: Pornește în căutarea comorilor și distruge zeci de inamici!
În această aventură axată pe modul single-player, joacă în pielea unui mecanic care lucrează pentru Deep Cut – un trio de muzicieni aventurieri – și pornește într-o expediție pe misterioasele Insule Spirhalite!
Personalizează-ți personajul, echipează-te cu gadgeturi mecanice și arme care împrăștie cerneala și înfruntă valuri de inamici Salmonizi în timp ce explorezi insulele în căutarea comorilor.
Totuși, nu ești singur acolo. Un membru al trupei Deep Cut te va însoți într-un robot puternic. De asemenea, te poți alătura altor trei jucători online sau prin rețea wireless locală.
