“Scenariul a pariat mai mult pe latura emoțională, dorind să dezvolte cât mai bine personajele principale ca să ne facă să ne pese de ele și într-un eventual sequel.”
Regizor: Jeff Fowler
Scenariu: Josh Miller, Patrick Casey și Oren Uziel
Gen: Comedie
Lansare: 21.02.2020
Durata: 1h 39min
Studio: Paramount Pictures
Distribuitor: Ro Image
Clasificare: A.P.
Actori:
Ben Schwartz … Sonic (voce)
James Marsden … Tom Wachowski
Jim Carrey … Dr. Ivo Robotnik
Sinopsis:
Un polițist dintr-un mic orășel îl ajută pe Sonic să scape de guvernul american, care îl urmărește pentru a-l captura.
Recenzie:
Iată-ne din nou în fața unei adaptări după o serie de jocuri video. Doar că de această dată discuția interesantă nu mai este cea despre acuratețea cu care este redată atmosfera și povestea jocului, ci una despre deschiderea studioului către critica Internetului.
Orice cinefil conectat la marea rețea știe de vechea variantă a lui Sonic, care încă bântuie paginile de net în imaginile de comparație înainte-după. De fapt unele cinematografe, în mod ignorant folosesc imaginile vechi pe pagina de bilete. Sinistru de realist, vechiul design CGI al lui Sonic stârnise valuri de reacții și critici negative. Asta și în condițiile în care mai erau câteva luni până ieșea Detective Pikachu, care în trailer-e din contră a fost lăudat pentru aspectul creaturilor. În cele din urmă studiourile Paramount au anunțat că vor lucra la un nou design pentru Sonic și filmul va fi amânat din noiembrie până în februarie 2020.
Indiferent de calitatea generală a filmului, compania merită apreciată pentru disponibilitatea de a asculta de fanii de pe Internet și de a face cheltuieli în plus. Este un eveniment din care vor învăța și alte studiouri, sunt sigur. Paramount nu au avut decât de câștigat făcând pe plac publicului: în momentul în care scriu, pe Rotten Tomatoes este afișată o medie de 63% a recenziilor pozitive din partea criticilor, dar o medie de 94% din partea publicului general. Aștept curios și rezultatele de la box-office, dar mă aștept la vești bune pentru studio.
Acestea fiind spuse, pe lângă un arici Sonic realizat ca la carte de data aceasta în CGI, care a stârnit de mai multe ori reacții de tipul „aaww ce drăguț eee” în sala în care vizionat filmul, cu ce se prezintă filmul SEGA?
Per total filmul a ieșit mai bine decât mă așteptam. Interpretarea nu ajunge în praguri cringy, glumele nu sunt infantile și enervante și acțiunea nu este ridicolă. Cântărind la rece, îmi vine să zic că în cele 100 de minute aș fi vrut totuși puțin mai multă acțiune, să văd mai multe creații de ale Doctorului Robotnik. Scenariul a pariat mai mult pe latura emoțională, dorind să dezvolte cât mai bine personajele principale ca să ne facă să ne pese de ele și într-un eventual sequel.
Sonic se ascunde în orășelul Green Hills (primele nivele din joc) de zece ani, după ce a abandonat planeta natală fiindcă alții îi doreau puterea. Mi s-a părut un pic exagerat numărul de ani. Nu numai că e greu să nu fi descoperit într-un deceniu, dar eu în locul lui chiar aș lua-o razna dacă aș sta aproape de o familie fără să interacționez cu ei, ca o fantomă. Într-un final, clachează și explozia de energie electrică pe care o generează atrage atenția guvernului care îl trimite pe omul de știință Dr. Robotnik să investigeze straniul fenomen. În toată agitația de a-și lua tălpășița este descoperit de ofițerul Tom Wachowski (James Marsden), cu care Sonic a petrecut timp fără ca el să știe. Tom este nevoit să-i salveze viața extraterestrului albastru și să-l ducă la San Francisco unde inelele care îl teleportează pe alte planete au ajuns din greșeală. Evident, pe parcursul aventurii se leagă o prietenie adevărată între Tom și Sonic. Poate mai mult dintr-o dorință veche de a polițistului de a realiza în sfârșit ceva eroic în cariera sa, și din singurătatea chinuitoare a lui Sonic. Cel puțin așa mi-am explicat eu chimia rapidă dintre cele două personaje.
Aș fi putut să jur că Ben Schwartz i-a mai dat voce lui Sonic în trecut, s-a potrivit ca o mănușă, redând caracterul neastămpărat al ariciiului pe care îl cunoaștem din seriile animate. Din promo-uri, mă temeam că James Marsden va da în penibil în diverse scene, dar atât actorul cât și scenaristul au găsit un echilibru pentru personaj, în condițiile în care de obicei ai așteptări foarte joase de la un film live-action combinat cu animație.
Jim Carrey a fost atracția principală pentru mulți, mai ales pentru cei nefamiliarizați cu licența Sonic. Și pe bună dreptate. Carrey este spre surprinderea mea neobosit în expresivitatea care l-a făcut atât de cunoscut. A lipsit de pe marile ecrane îndeajuns de mult cât să nu fie sigur când i-am mai văzut fața de cauciuc într-un film. Unii ar argumenta că este doar o diversiune de la restul scenariului, că este lipsit de esență sau că nu se potrivește cu originalul Dr. Robotnik sferic din jocuri. Contrargumentul meu este că un Robotnik prea loial jocurilor ar fi fost plictisitor și sec, deci alegerea lui Jim Carrey a fost una smart din partea producătorilor. În spatele scălămbăielii sunt strecurate mici motivații valide de villain convingător. Carrey îi dă o personalitate geniului malefic de care nu te saturi nici măcar în ultimele clipe ale filmului, scoțând din mânecă mereu ceva nou și hilar. Nu poți spune deci că este o formă fără fond. Nici că fură atenția, fiindcă scenariul este echilibrat la fix între tabăra Sonic și cea Robotnik.
Restul distribuției este de asemenea simpatică, chiar dacă adesea nu contribuie cu nimic la cursul firului narativ, ci mai degrabă diversifică comedia filmului. O avem pe Maddie, soția „Lordului Gogoșilor” Wachowski, medicul veterinar care nu putea lipsi dintr-o astfel de poveste, care să-i sară în ajutor animăluțului straniu atunci când inevitabila întorsătură dramatică de situație are loc. Sora ei a stârnit râsete cu critica ei exagerată față de Tom, făcând apel la persoane pe care poate unii dintre noi am dat și în viața reală. Nu putea lipsi bătrânul considerat nebun al orașelului care l-a văzut pe Sonic dar nimeni nu-l crede pânâ când „diavolul albastru” își face apariția în fața tuturor. Agenții guvernamentali și colegul lui Tom sunt și ei la fel de clișeici, niște ingrediente obligatorii în rețeta filmului. Doar Sonic și personajele lui Carrey și Marsden sunt memorabile, atunci când tragi linia.
Spuneam că aș fi vrut să văd mai multă acțiune care să implice roboții răufăcătorului, fiindcă acești arată neașteptat de bine. Gadget-urile Doctorului sunt spectaculoase, fie că sunt drone sau mașinării. Am apreciat că acțiunea a integrat cu succes logica jocurilor. Abia aștepți ca Sonic să ia formă de bilă și să lovească nava doctorului în boss fight-urile care au loc.
Aș fi apreciat și mai mult dacă se folosea cât mai mult din coloana sonoră a jocurilor. S-a portrivit foarte bine piesa celor de la Queens în introducerea personajului principal și la fel are și Jim Carrey un mic număr muzical distractiv, însă pe lângă aceste două momente mi-ar fi plăcut să avem parte și de atmosfera retro a jocurilor. În schimb genericul de final (după care urmează o scenă pe care fanii seriei o vor aprecia) arată impecabil și merită văzut chiar și în afara filmului, recapitulând întreg filmul în formatul jocurilor 2D și 3D cu grafica pixelată pe care toți nostalgicii o îndrăgesc.
Sonic The Hedgehog este o experientă satisfăcătoare de cinema, mulțumind atât publicul de toate vârstele care își dorește o simplă distracție de weekend, cât și gamerii. Dacă nu ai deloc așteptări de la film cu atât mai mult te va distra. E departe de a fi unul dintre cele mai bune filme ale anului, dar pentru perioada aceasta este poate cea mai bună alegere alături de o pungă mare de popcorn. Își face treaba pentru categoria sa, fiind puțin chiar peste medie. Eu m-am aflat printre cei care atunci când au văzut redesignul în noiembrie, au decis că studiourile merită prețul biletului măcar pentru simplul fapt că au ascultat de fani și nu au mers ca alții, în direcția inițială.
Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Sonic The Hedgehog rulează la cinema din 21 februarie și este distribuit în România de Ro Image.
Poster:
Trailer:
