Pokémon Detective Pikachu – Recenzie

Într-o lume în care cei din jur colecționează Pokémoni pentru a-i pune să lupte unii cu ceilalți, un adolescent dă peste un Pikachu inteligent și vorbitor care își dorește să devină detectiv.

Regizor: Rob Letterman

Scenariu: Dan Hernandez, Benji Samit

Gen: Acțiune, Aventură, Comedie

Lansare: 7 iunie

Durata: 1h 44min

Studio: Warner Bros.

Distribuitor: Vertical Entertainment

Clasificare: A.G.

Actori:

Ryan Reynolds … Detective Pikachu
Justice Smith … Tim Goodman
Kathryn Newton … Lucy Stevens
Bill Nighy … Howard Clifford
Ken Watanabe … Lieutenant Hide Yoshida
Rita Ora … Dr. Ann Laurent

Sinopsis:

Într-o lume în care cei din jur colecționează Pokémoni pentru a-i pune să lupte unii cu ceilalți, un adolescent dă peste un Pikachu inteligent și vorbitor care își dorește să devină detectiv.

Recenzie:

Incursiunea mea în universul Pokémon se rezumă la vizionarea parțială a serialului animat care se difuza la TV în copilărie și colecționarea sticker-elor de la cornurile cu ciocolată de acum mai bine de 15 ani. Aveam și câteva cărți din jocul de cărți, dar mai mult pentru că îmi plăceau cartonașele de tot felul. Am testat și Pokémon Go când începuse nebunia dar nu m-a prins. Așa că nu știu cum se numesc toți pokémonii care apar în noul film Pokémon: Detective Pikachu, dar măcar i-am recunoscut din vedere. Deși nu m-am afundat vreodată-n lore-ul Pokémon, acesta mi-a fost totuși simpatic, iar când am văzut cât de bine poate să arate filmul acesta din trailere, hotărâsem de atunci ce trebuie să-l văd cum intră-n cinematografe. Ei bine 50% din motivație constă și-n faptul că vocea lui Pikachu este Ryan Reynolds. Umorul acestui tip este unic iar de acum încolo nu m-ar mai surprinde prezența lui nicăieri. Singura distribuire de voce care m-a mai surprins recent atât de plăcut este cea a lui Mark Hamill în rolul păpușii Chucky pentru reboot-ul Child’s Play care iese tot luna aceasta.

Tim Goodman este un tânăr neinteresat de pokémoni, ajunge chiar să se și enerveze când prea multe persoane îl întreabă în aceeași zi de ce nu are un pokémon deja. Justice Smith este charismatic și relatable în rolul său. Drama din copilărie l-a îndepărtat de pokémoni, fără să fie aceștia de vină însă este o reacție destul de firească. Afirmațiile pe care le face în prima parte a filmului sunt niște autoironii ale universului Pokémon de apreciat.

Ryan Reynolds îi conferă acestui Pikachu aparte cu înclinații detectiviste un suflu împrospătat și original. O voce oarecum neașteptată pentru acest gen de peliculă. Scenariul îi dezvoltă personalitatea și camaraderia pe care o are cu Tim, în detrimentul puterilor cu care suntem deja familiarizați.

De fapt întregul film se îndepărtează de conceptele de bază ale jocurilor video Pokémon, cu luptele duelurile, antrenorii, poké-mingiile și turneele. Și îl consider un lucru bun, deoarece filmul reușește astfel să aducă ceva interesant și pentru fanii care știu deja cu ce se mănâncă jocurile dar și pentru cei care nu au fost atât de încântați de univers. Acțiunea se petrece în orașul Ryme City, unde oamenii și pokémonii conviețuiesc în parteriate. Pokémonii au job-uri care de regulă le completează pe cele ale oamenilor. Spre exemplu un squirtle este indispensabil într-o brigadă de pompieri. Mă așteptam și chiar îmi doream să văd mai multe exemple de astfel de meserii pentru pokémoni atât atunci când suntem introduși în oraș cât și pe parcursul poveștii. Însă suntem destul de repede aduși în misterul firului narativ – pentru este până la urmă un film cu detectivi. Asta nu înseamnă că luptele, cu tot cu evoluții, lipsesc cu desăvârșire, ci doar nu sunt în centrul atenției.

Tim ajunge în Ryme City odată ce primește vestea despre moartea tatălui său pe care nu l-a mai văzut de ani întregi. La început el este interesat doar să pună la punct tot ce trebuie în urma evenimentului. Prezența unui Pikachu pe care numai el îl înțelege ce-i vorbește în apartamentul fostului detectiv renumit – tatăl său – îl intrigă. Se pare că îl avea pe acest Pikachu drept partener, însă acesta are amnezie în urma accidentului de mașină în care se presupune că a murit Harry, tatăl lui. Niște indicii le demonstreză celor doi că nu li s-a spus totul și că este posibil ca Harry să fi supraviețuit, și că acesta lucra la un caz foarte dubios. Până la urmă Tim este convins să urmeze această pistă, chiar dacă recunoaște cu greu, treptat că speră să se reconecteze cu tatăl său.

Cei doi detectivi nu ajung departe fără ajutorul jurnalistei Lucy (Kathryn Newton) și partenerului ei, Psyduck. De fapt ea este un intern din cadrul televiziunii, dar își dorește foarte mult să devină reporter prin rezolvarea acestui caz. Și ea este absolut convinsă că Harry era pe punctul de a da în vileag o conspirație ce ar putea afecta întreaga relație de colaborare dintre oameni și pokémoni.

Fiind un film ușor de digerat și prietenos cu copii, se poate spune că povestea este în mare destul de previzibilă, însă întorsăturile de situație constante de țin captivat și îți spui poate „cum de nu mi-am dat seama!”. Cel mai delicios plot twist se află în final și va fi ovaționat de public.

Întreaga aventură este acompaniată de o coloană sonoră pe atât de potrivită fiecărui moment, pe atât de greu de ținut minte după vizionare. Fiindcă narațiunea nu se referă la turneele de pokémoni, nici nu vei auzi clasica melodie decât într-un moment neașteptat, un higlight al laturii comice a filmului chiar.

CGI-ul este executat cu brio, mai toți pokémonii sunt realiști și îți vine să caști ochii ca să nu pierzi nici un detaliu din design-ul lor. Am sesizat în același timp că bugetul a fost alocat cu precauție, și nu ești tot timpul cu adevărat absorbit în lumea filmului. În ultimul act al filmului, când acțiunea devine mai bombastică și răufăcătorul face ravagii, pokémonii parcă nu mai sunt atât de amănunțit lucrați. Poate este vorba de tăieri de buget, și cred că asta se întâmplă și pentru că este mai dificil să animezi personaje în acțiuni mai complexe decât un Pikachu pufos și drăgălaș care merge în două picioare și trăncănește cu vocea lui Deadpool. Pe deasupra, nici nu sunt tocmai memorabile luptele de final dar sper că măcar pe copii îi încântă. Țin să menționez că pokémonii din acest film sunt un exemplu după care studioul lui Sonic ar trebui să-și facă temele. Doar ați auzit de amânarea filmului după reacțiile negative (pe bună dreptate) la designul lui Sonic, când s-a dat destul de des drept exemplu Detective Pikachu.

Filmul arată incredibil, mai puțin spre final, are umor delicios pentru toate vârstele și toate rangurile de fani și un mister care te ține pe scaun în cele aproape două ore. Te dă pe spate? Mă îndoiesc. Dar este unul din cele mai simpatice filme ale verii și în același timp unul din cele mai proaspete în oceanul de sequel-uri.

Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Pokémon Detective Pikachu va rula la cinema din 7 iunie și este distribuit în România de Vertical Entertainment.

Poster:

Trailer: