“Este un film care arată impecabil ca un noir, cu o distribuţie impresionantă de actori, dar cu o poveste care te lasă mai rău decât când ai început.”

Regizor: Guillermo del Toro

Scenariu: Guillermo del Toro

Gen: Thriller, Dramă, Crimă

Lansare: 25.02.2022

Durata: 2h 30min

Studio: Fox Searchlight Pictures

Clasificare: A.P.15

Distribuitor: Forum Film

Actori:

Bradley Cooper … Stanton Carlisle
Cate Blanchett … Dr. Lilith Ritter
Toni Collette … Zeena the Seer
Willem Dafoe … Clem Hoatley
Richard Jenkins … Ezra Grindle
Rooney Mara … Molly Cahill
Ron Perlman … Bruno

Sinopsis:

În Nightmare Alley / “Aleea Groazei”, un ambițios om din lumea carnavalului (Bradley Cooper), cu o înclinație naturală pentru manipularea oamenilor cu doar câteva cuvinte, se combină cu o psihiatră (Cate Blanchett) periculoasă şi încearcă să dea lovitura vieţii în înalta societate.

Recenzie:

Acest remake inspirat după o carte cu acelaşi titlu, cumva relevantă şi în zilele noastre, dar scrisă prin anul 1964, este noua peliculă a mult aclamatului regizor Guillermo del Toro. Şi cea mai atipică dintre toate. După ce del Toro ne-a obişnuit cu tot felul de elemente fantastice în Hellboy, ne-a oferit o poveste gotică cu fantome în Crimson Peak şi şi-a câştigat un Oscar cu The Shape of Water, povestea unui zeu amfibian şi a unei femei mute, Nightmare Alley, este un film noir cu un buget impresionant despre circari. Ştiu că simplific mult de fapt despre ce este, dar ce încerc să transmit este că nu există acel element “Guillermo del Toro”. Este o poveste care la fel de bine ar putea fi inspirată din fapte reale.

Povestea îl urmăreşte pe Stanton Carlisle, interpretat excelent de Bradley Cooper, care în lipsa unui job stabil şi unui scop precis în viaţa decide să se alăture circului unde se îndrăgosteşte de Molly, interpretate de Rooney Mara. Nu este acel love story evident şi partea cu circul reprezintă doar primul act al filmului unde Carlisle întâlneşte mai mulţi oameni din domeniu, o ghicitoare pe nume Zeena şi un prezentator de circ destul de dubios interpretat de Willem Dafoe, pe nume Clem. De la aceştia învaţă mai multe despre viaţa de circar şi implicaţiile sociale dar cel mai mult învăţa de la un individ pe nume Pete, meseria de mentalist care aparent lui Stanton îi se potriveşte ca o mănuşă.

Aş ofta şi în scris de fiecare dată când mă gândesc la filmul ăsta. L-am trăit cumva diferit de alte filme. Nu am stat cu sufletul la gură ci am fost un observator pasiv în ceea ce pare viaţa unui om care aparent urcă, dar şi coboară doar să fiu lovit de previzibilul şi prezisul viitor inevitabil al personajului principal şi să îmi dau seama că de fapt, tot ce am urmărit a fost un punct incipient şi un declin. Şi declinul m-a lovit cel mai tare. Implicaţiile subtile ale filmului în drumul unui declin, datorită unui orgoliu şi unui ego, dar şi al unui trecut de care Stanton încearcă să fugă şi încearcă să evite, sunt devastatoare. Atât pentru el cât şi pentru mine, spectator observator pasiv în aceste decizii.

Este un film care arată impecabil ca un noir, cu o distribuţie impresionantă de actori, dar cu o poveste care te lasă mai rău decât când ai început. O regie impecabilă din partea lui Del Toro deşi nu are deloc acea amprentă a lui. Nu ai recunoaşte regizorul dacă ai vedea filmul fără să ştii, deşi ai aprecia că e cineva cu o viziune spectaculoasă asupra cadrelor, personajelor şi cel mai mult situaţiilor prezentate. Acele implicaţii subtile despre care vorbeam sunt valabile şi pentru alte personaje şi dacă la prima vedere ai zice că sunt aleatorii, după terminarea filmului şi acordarea a câtorva minute pentru a digera ceea ce s-a întâmplat cu adevărat îţi dai seama despre ce era cu adevărat vorba. Niciodată bani, poate prea multă dragoste, clar foarte mult orgoliu şi chiar într-un caz o obsesie măcinătoare a cărei implicaţii sunt înfricoşătoare.

E clar genul de film care nu se mai face în ziua de azi şi nu ştiu cum Guillermo del Toro a reuşit să convingă pe cineva să îi finanţeze un asemenea proiect având în vedere faptul că este un remake de două ore şi jumătate al cărui subiect adevărat este condiţia umană. Nici o fantomă, nici un monstru din Iad, nici un element fantastic, doar oameni. Rezultatul dă frisoane pe şira spinării. Nimic nu m-a pregătit să fiu expus unui asemenea “slow burn” care a reuşit să mai stingă o parte din mine la sfârşit.

Rămâne, așadar, să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Filmul Nightmare Alley / “Aleea Groazei” va fi disponibil din 25 februarie la cinema și este distribuit în România de Forum Film.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.