“Puzzle-uri, challenge-uri şi multă, multă cerneală”
Gen: Acțiune, Multiplayer
Lansare: 9 septembrie 2022
Studio: Nintendo
Distribuitor: CD Media
Platforme: Nintendo Switch
Clasificare: 10+
Sinopsis:
Intră în Splatlands, un deșert ars de soare, locuit de Inklings și Octolings duri în luptă. Splatsville, orașul haosului, este inima plină de adrenalină a acestui pustiu prăfuit. Chiar și în acest mediu dezolant, Turf War domnește și bătăliile se dezlănțuie în noile etape situate în sălbăticia din jur, cum ar fi maiestuosul Scorch Gorge. Noile mișcări dinamice îi ajută pe acești luptători să se ferească de atacuri și să acopere mai mult teren, împreună cu o nouă armă în formă de arc pentru a aruncă cerneală și noi arme speciale, cum ar fi Crab Tank, care se scufundă.
Preia controlul Agentului 3 și luptă împotriva armatei malefice Octarian alături de Noul Squidbeak Splatoon în modul poveste din Splatoon 3. Descoperă secretele lui Alterna, Fuzzy Ooze și modul în care se leagă de tema modului, “Return of the Mammalians”.
Salmonidele s-au întors și au pregătit noi surprize pentru Inklings și Octolings în modul cooperativ: Salmon Run!
- O nouă intrare în seria Splatoon
- Descoperă Splatlands, o nouă regiune însorită cu locuitori la modă
- Experimentați noi stiluri pentru Inklings și Octolings
- Războaiele pe gazon 4v4* s-au întors, cu noi etape, noi manevre și noi arme
Recenzie:
Dacă am ajuns deja la numărul trei înseamnă că ceva se întâmplă cu această serie. Shooter-ul IP original Nintendo revine şi deşi nu diferă foarte mult de celelalte două pe partea de gameplay, jocul încearcă să se menţină fresh aducând noutăţi pe alte părţi. În continuare trecem prin câteva dintre motivele pentru care ne-a plăcut Splatoon 3 şi câteva pentru care poate nu.
Scris în cerneală
Campania single player este interesantă. Nu, nu este un tutorial lung a cărui scop este să dobândeşti abilităţile necesare să treci în multiplayer ci chiar s-a încercat o direcţie cu misiunile din single player. Puzzle-uri, challenge-uri şi multă, multă cerneală sunt doar câteva din elementele generale ce compun campania care face ca Splatoon 3 să fie mai mult decât un banal „versus shooter”. Undeva la 8 ore poate mai mult şi probabil şi mai mult de atât dacă vrei să îl termini 100%, campania deja acoperă preţul jocului în întregime.
Lupte cu cerneală
Dacă până acum nu ai văzut sau este prima dată când auzi de Splatoon, acopăr scurt şi rapid cam despre ce e vorba. Tu ai o armă care aruncă cu cerneală şi trebuie să mânjeşti totul de cerneală. Echipa adversara are şi ea arme cu altă culoare de cerneală şi trebuie să facă acelaşi lucru. Poţi înota prin cerneala dar doar pe cea de culoarea ta. În principiu suna ciudat, în loc de gloanţe cerneală, dar e mai simplu decât pare. Cine colorează cel mai mult câștigă.
Partea cu care am rămas mai în dubiu de la bun început, când vorbim de gameplay, este controlul. Care nu este pentru toată lumea. Este ceva straniu, neobişnuit la control, cel puţin de pe joy-pad-uri care nu pică bine tuturor. Pare contra intuitiv. Poate este prea simplu. În modul portabil dacă este activat şi motion sensorul este un haos total. Cel mai bine este jucat de pe un controller de Switch PRO. Partea de control întotdeauna a fost pentru mine ceva dificil la Splatoon deși jocurile de tip shooter nu au reprezentat niciodată o problemă pe alte console. Ca să dau vina pe ceva probabil o să fie vârsta.
Shooterul Colorat
Tot legat de vârstă, estetica jocului pare să fie pentru cineva mai tânăr. Efectiv tot HUB-ul şi design-ul nivelelor este conceput „HIP”. Să fie cool, să fie flashy şi să îţi facă toată simţurile ca luminile de discotecă. Nivele insulare, lungi cu ceva verticalitate oferă sens diversităţii în arme, de la mitraliere care trag cu cerneală sau vopsea, spune-i cum vrei, la tot felul de alte arme cu aceeaşi funcţie şi scop, să coloreze cât mai mult şi să elimine adversari.
Splatoon 3 este echivalentul, pentru cineva foarte tânăr, la fel cum era pe vremea mea ceva de genul Jet Set Radio. Copil fiind eram impresionat de tot, probabil acelaşi lucru se aplică şi tinerilor de astăzi cu acest joc. Elementul haotic de asemenea este un lucru care adulţii nu ştiu cât ar putea să îl ducă faţă de un copil care are energie de zece ori mai multă sau poate este doar mai eficient în faţa unei console şi a unui joc solicitant şi supra-stimulant precum Splatoon 3.
Din punct de vedere grafic nu se abate mult de la Splatoon 2, unii chiar numindu-l Splatoon 2.5. Ceea ce trebuie menţionat totuşi este că nu au îmbunătăţit timpul de încărcare deloc. Fie că mergi la magazin fie ca intri într-un meci parcă încarcă prea mult. Înţeleg că este vorba de o experienţă online dar şi în Hub-ul principal tot ai loading peste loading. În era „No Loading Screens” ne mai lovim de câte un „ecrănel” de acesta care stă mai mult decât ne convine.
Mulţimea de moduri şi arme, de lucruri de deblocat şi accesorii cu care să îţi costumizezi personajul sunt o cantitate destul de mare de conţinut. Însă nu vine cu foarte multe idei noi pe nici o parte şi se simte. Este fix jocul celor care sunt mulţumiţi cu mai mult din acelaşi lucru. Mă aflu şi eu în categoria acelor oameni dar nu tot timpul şi cu orice joc iar în ocazia asta nu sunt întocmai complet convins că este un joc de 9 dar cu siguranţă este un joc de 8.
Muzica pe scenă
Dacă pot să zic ceva despre muzică şi sunet este că mă enervează, efectiv. Nu sunetul armelor şi aşa, ca alea au un sunet specific ca de ventuză cu care te obişnuieşti, dar muzică, din cauza faptului ca aceşti Squids Kids din acest Squid Game nu vorbesc altceva decât „gibberish” evident şi muzica este la fel. Este un Pop Rock de stilul Avril Lavigne cu versuri în limba caracatițelor. Dacă era doar muzică instrumentală probabil nu aveam nici o problemă dar faptul că cineva îţi cântă „bi bup ip lu li lo şu su” în timp ce altcineva îţi dă cu o rolă enormă de vopsea în cap nu este muzica pe care vrei să te lupţi. Nu este imnul de luptă care să te facă să vrei să acoperi toată harta în cerneala puternic colorată. Este efectiv „Acolo unde cântă caracatiţele”.
Se lasă cu vărsare de cerneală
În timp ce Splatoon 3 rămâne, şi susţin ferm asta, un IP solid cu un gameplay specific, colorat şi foarte haotic, nu cred că este pentru toată lumea. Nu este cum am zis despre Mario + Rabbids, de încercat pentru gameplay sau ceva că poate te prinde. Nu. Splatoon ori îţi place ori nu îţi place. Ai avut două jocuri până acum de încercat. Dacă asta este prima ta experienţă, da, poţi începe cu 3, nu are rost să te duci înapoi pentru că au perfecționat multe lucruri de la primul până la 3. Este, cum se zice în engleză, „STREAMLINED”, ceva ce s-ar traduce prin optimizat sau simplificat. Campania este de data asta punctul forte şi deşi nu am vorbit mult despre ea, este o experienţă care trebuie încercată, nu povestită. Multiplayer-ul rămâne aproape la fel, meciurile sunt rapide și pot devenii distractive dacă nu eşti super competitiv, caz în care devin de-a dreptul frustrante. Poate mergea mai bine optimizat pe partea de loading şi evident dusă muzica într-o altă direcţie. Per total rămân la gândul că nu este pentru toată lumea şi poţi să îţi dai seama repede, după câteva imagini, câteva filmuleţe sau chiar şi un demo (dacă mai este disponibil).
Splatoon 3 este disponibil acum pentru Nintendo Switch.
