Continuările de la Hollywood sunt rareori afaceri grațioase și, în multe cazuri, servesc mai mult ca vaci de muls decât ca artă. Simplul anunț al unei continuări la „Gladiator”, un film aclamat ca o epopee modernă în 2000, pare, la prima vedere, un efort nesăbuit. Originalul a fost o poveste de sine stătătoare, ancorată de interpretarea lui Russell Crowe, câștigător al premiului Oscar, a generalului roman răzbunător Maximus. Este descurajant să produci o continuare a unui film care a apărut în urmă cu aproape un sfert de secol și a câștigat Oscarurile pentru cel mai bun film și cel mai bun actor. Cu alte cuvinte, cum să faci o continuare a unui clasic, în cazul „Gladiator II” de Ridley Scott, poate că nu.
Plasat la 15 ani după evenimentele din primul „Gladiator”, Paul Mescal joacă rolul lui Lucius Verus, un orfan în tinerețe care trăiește în Africa de Nord. Regele și țara sa sunt capturate de romani, conduși de vicleanul general Marcus Acacius (Pedro Pascal), care îl înrobește pe Lucius împreună cu compatrioții săi supraviețuitori. Când iubita lui Lucius, Arishat (Yuval Gonen), este ucisă de săgeata lui Marcus, Lucius jură să se răzbune pe general.
Arcul său a fost complet, moartea sa a fost poetică, iar moștenirea sa a fost cimentată. Așadar, ce a mai rămas de spus? Dacă sperați la o contemplare liniștită a ruinării Romei, la o dramă istorică reflexivă scăldată în subtilitate, „Gladiatorul II” nu este filmul pe care Ridley Scott l-a creat. În schimb, el oferă ceva care promite să fie mai mare, mai haotic și incontestabil sălbatic. Acesta este un film care începe cu o secvență de acțiune de 14 minute, când flota romană, condusă de Marcus Acacius al lui Pedro Pascal, invadează Numidia, casa adoptivă a lui Lucius.
Când ajunge la Roma, Lucius este cumpărat de vicleanul Macrinus (Denzel Washington) pentru a concura în luptele de gladiatori de la Colosseum. Lucius acceptă să se antreneze și să lupte cu promisiunea de a-l învinge într-o zi pe Marcus. La rândul său, Macrinus speră să folosească echipa sa de luptători pentru a se apropia de împărații Romei Geta (Joseph Quinn) și Caracalla (Fred Hechinger). Între timp, Marcus Acacius și iubita sa, Lucilla (Connie Nielsen), plănuiesc să îi răstoarne pe împărați cu o armată masivă loială lui Marcus. Acum este vorba de a găsi momentul potrivit pentru a lovi. Acestea fiind spuse, nu vă așteptați ca filmul să se complacă în introspecție pentru mult timp. „Gladiatorul II” este încă o epopee de acțiune, iar Colosseumul este din nou scena unora dintre cele mai scandaloase și viscerale secvențe pe care le-am văzut în cinematografia recentă.
La 86 de ani, Ridley Scott nu se lasă mai prejos, dar am fost atât de dezamăgit de Napoleon încât nu știam dacă și-a pierdut îndemânarea, însă nu a avut timp de ezitări, iar amploarea acestei continuări vorbește despre un cineast care nu se teme să își depășească propriile, chiar dacă asta înseamnă să se verse ocazional în absurd.
Acest nou film are ceva nerușinat, un dispreț pentru reținere, ceea ce este potrivit pentru o poveste care se întoarce în arena plină de sânge a Romei antice. Când am auzit prima dată despre proiect, a fost dificil să știm dacă să ne așteptăm la același lucru din partea lui Scott sau la ceva complet diferit. Răspunsul, după cum se pare, este un pic din amândouă. Cu „Gladiatorul II”, Ridley Scott se întoarce pe terenul familiar al luptelor brutale și al împăraților însetați de putere, dar, de data aceasta, el a dublat spectacolul. Și da, asta înseamnă babuini, îmbunătățiți de CGI și furioși, care atacă în patru labe, cu picioroange scurte sub subsuori, străbătând arena ca ieșiți dintr-un vis febril. Înseamnă un rinocer care ia cu asalt Colosseumul, bătălii navale organizate în groapa inundată și rechini care dau târcoale apelor. Este genul de film în care aproape că te aștepți să vezi un leu într-un car.
Dacă întoarcerea lui Ridleu Scott la Roma este ceva, este excesivă în cel mai visceral și vizual mod posibil. „Gladiator II” este o jumătate de film și se bazează foarte mult pe flashback-uri de la primul „Gladiator” pentru a construi simpatie pentru personajele sale. În primul rând, povestea pare grăbită și, în același timp, pare lungă la cele două ore și zece minute ale sale. Povestea este plină de răsturnări de situație, iar Paul Mescal, cunoscut mai ales pentru rolurile sale introspective emoționale din „Normal People” și „Aftersun”, aduce un nou tip de energie francizei.
Nu este Maximus al lui Crowe
Nu este Maximus al lui Crowe. El nu are același fizic sau carisma forței brute, dar intensitatea sa liniștită funcționează bine pentru un personaj care este mai contemplativ, mai conflictual. Lucius nu este un războinic înnăscut, este un om care devine astfel din necesitate. Există o vulnerabilitate a sa, în special în primele scene, pe care Mescal o transmite cu o grație discretă. Nu este genul de interpretare care să atragă atenția, așa cum a făcut-o cea a lui Crowe, dar nici nu trebuie să fie. Lucius este un alt fel de gladiator, un om modelat de traume, nu de glorie.
Acacius este un personaj fascinant în sine, un general care s-a antrenat sub comanda lui Maximus, dar care acum se află de partea opusă a lui Lucius. Între cei doi bărbați există un curent de respect, dar și un resentiment profund. Acacius este pe deplin generalul roman calculat, brutal în tacticile sale, însă Pascal aduce un anumit farmec rolului, care îl face un adversar convingător pentru Lucius. Pentru un presupus mare general, personajul jucat de Pedro Pascal apare ca fiind slab. Nu înțelegem niciodată de ce o armată i-ar fi loială, în afară de faptul că dovedește, de puține ori în timpul filmului, că nu este ca împărații actuali.
Denzel Washington este un actor grozav, dar pe parcursul filmului apare nu neapărat ca fiind creierul potențialei căderi a Romei, dar este u personaj negativ demn de luat în seamă, și actorul își duce misiunea la capăt într-un mod exemplar. De altfel, cred că este primul său personaj negativ care „umple” ecranul și care merită urmărit până la ultima secvență
Dacă în primele două acte ale filmului majoritatea situațiilor sunt predictibile, și de multe ori parcă trase de păr (nu intrăm în detalii ca să nu dăm spoilere prea multe), actul al treilea este cel mai interesant. Se simte că regizorul Ridley Scott speră să „facă Roma măreață din nou”, dar, în cele din urmă, „Gladiator II” este departe de a fi un film grozav, cu atât mai puțin bun. Poate că trăim într-o perioadă în care acțiunea sângeroasă părea inițial prea grafică, iar acum trebuie să ne abținem. Reținerea nu este niciodată bună în cinematografie.
În cele din urmă, „Gladiator II” se îndreaptă spre glorie, dar primește un deget mare în jos în final. Intriga promițătoare și puterea vedetelor nu pot depăși dependența de CGI și reminiscențele nostalgice, lăsându-l să se simtă gol în comparație cu impactul visceral al originalului. În ciuda câtorva momente în actul al treilea, această continuare îi va face pe fani să se întrebe dacă unele legende ar fi mai bine să rămână în arenă. La toate acestea se adaugă partitura lui Hans Zimmer și secvențele de acțiune sângeroase semnate de regizor.
Dar am rămas și cu o întrebare: de ce ai face o continuare la Gladiator? La urma urmei, chiar și denumirea de „Gladiator II” pare destul de lipicioasă. E ca și cum ar fi fost un profit cinic al studioului pentru succesul blockbuster-ului din 2000, dar toate aceste ingrediente nu cred că vor face din acest al doilea film un succes, ci doar un alt film semnat de britanicul Ridley Scott, să sperăm că nu unul dezamăgitor precum Napoleon. Singurul element salvator pare să fie povestea băiatului Lucius, devenit adult după dispariția lui Commodus și Maximus în primul film, dar construcția acestui personaj este cusută cu ață albă în prea multe locuri, din păcate. Nu spun că este un film slab, dar poate ar fi trebuit să nu se numească „Gladiator II”, ci altfel, poate „The Story of Lucius”, nu știu. Singurele legături reale cu primul film sunt Connie Nielsen în rolul Lucillei, Sir Derek Jacobi în rolul senatorului Gracchus și alte câteva chestii. În rest, te las să mergi să-l vezi și să-ți faci o părere singur. Până la urmă, orice cronică este subiectivă, nu?
Gladiator II / “Gladiatorul II” ajunge în cinematografe din 15 noiembrie 2024. Filmul este distribuit de Ro Image.
- Regizor: Ridley Scott
- Scenariu: David Scarpa, Peter Craig, David Franzoni
- Gen: Acțiune, Dramă, Aventură
- Lansare: 15.11.2024
- Durata: 2 ore 28 minute
- Studio: Paramount Pictures, Scott Free Productions
- Clasificare: N-15 – Nerecomandat 15
- Distribuitor: Ro Image
- Actori: Connie Nielsen … Lucilla
Paul Mescal … Lucius
Pedro Pascal … Marcus Acacius
Denzel Washington … Macrinus
- Sinopsis: “După ce patria sa este cucerită de împărații tiranici care conduc acum Roma, Lucius este forțat să intre în Colosseum și trebuie să se întoarcă în trecut pentru a-și găsi puterea de a reda gloria Romei poporului său.” – Ro Image
