Napoleon – Recenzie

"Napoleon este un film lung, de 2h 38m, dar, dacă treci peste aceste scoateri din contextul istoric, sau nici măcar nu te interesează, vei descoperi de fapt ceea ce regizorul a vrut să evidențieze"

1
2666
Ascultă acest articol


Salutare cinefili din toată lumea!

Pentru cei care îl cunosc pe Ridley Scott, și îi știu producțiile cinematografice, te-ai aștepta ca la calibrul pe care îl are, să nu mai aibă nimic de demonstrat lumii, și ai avea dreptate. Chiar nu mai are de demonstrat absolut nimic.

Ridley Scott a tăiat din versiunea regizorală a lui Napoleon, dar tot are peste 4 ore

Cu toate astea, prin acest biopic, Ridley Scott face o demonstrație de forță. Ai să te întrebi care este aceasta. Răspunsul am să ți-l dau imediat.

Cunoscut ca un mare pasionat de istorie (vezi Gladiator sau Regatul Cerului), ai zice că regizorul britanic (atenție! la acest aspect) are un mare respect pentru adevărul istoric, dar în realitate acest film, ”Napoleon”, Ridley Scott face o demonstrație a ceea ce înseamnă să scoți lucruri din contextul istoric, fără a avea pic de respect față de aceasta, doar pentru a scoate în evidență caracterul personajului istoric Napoleon, care, de altfel, avea să schimbe fața Europei, într-o perioadă extrem de grea și de neagră pentru Franța acelui secol.

Imaginea creată de Scott, în raport cu istoria, referindu-ne aici strict la personajul jucat magistral de Joaquin Phoenix, (de fapt jucat atât cât i s-a permis de bine), este una a micismului, a grobianului și a sălbaticului Napoleon Bonaparte, un fost plutonier corsican, dar cu o minte genială, când era vorba de strategii militare.

Dar, mergând mai departe, și aducându-ne aminte de zicala ”în spatele fiecărui bărbat mare se află o femeie mare”, “Napoleon”, noua epopee a lui Ridley Scott, clamant de plină de evenimente, dar ciudat de dezolantă, își pune în scenă propria variantă a acestei idei.

Vom face cunoștință cu un bărbat a cărui dragoste pentru o femeie îi alimentează și, în cele din urmă, îi distruge iluziile de măreție. El este, desigur, Napoleon Bonaparte, corsicanul cu o pălărie de bicorn, o grimasă dispeptică și un aer de nezdruncinat.

Această imagine a femeii din spatele lui Napoleon, este adusă pe marele ecran de Joséphine de Beauharnais, interpretată de Vanessa Kirby, văduva cu ochi strălucitori care va domni alături de Napoleon pentru o perioadă ca împărăteasă a Franței, și căreia actrița îi insuflă o gravitate liniștită și hipnotizantă.

Joaquin Phoenix (Napoleon Bonaparte)

Ajutat de scenaristul David Scarpa (“All the Money in the World”), Scott îl deposedează pe Napoleon de demnitate ori de câte ori titanul tiranic se îndepărtează de câmpul de luptă. Filmul nu este o comedie, dar are totuși multe momente farsesciene care reduc impactul dramei din jur.

Amintind de un demagog, Napoleon înfruntă lumea pe care intenționează să o cucerească cu miștouri de școlar: “Vă credeți atât de grozavi pentru că aveți bărci!“, îi spune el ambasadorului britanic. Napoleon este descris ca fiind copilăros, lăudăros (“Sunt destinat măreției!“), crud, gurmand (“Destinul mi-a adus acest cotlet de miel!“) și crunt de pervers (încearcă să sărute o mumie egipteană îmbălsămată). Ar fi putut fi mai rău: Scott a tăiat din filmul său o scenă în care Napoleon se află la toaletă, confruntându-se cu hemoroizi.

Când Napoleon Bonaparte și Joséphine de Beauharnais se întâlnesc pentru prima dată la un “Bal al supraviețuitorilor”, care sărbătorește sfârșitul haoticului “Regat al Terorii” din Franța, în 1794, aristocrata recent văduvă își bate joc de uniforma militară a lui Napoleon, pe care o numește “costum“.

Mai târziu, ea îi va atrage atenția și devotamentul etern al lui Napoleon deschizându-și picioarele într-o scenă care seamănă cu o versiune din secolul al XVIII-lea a scenei lui Sharon Stone din “Basic Instinct”.

Fără mine, nu ești nimic“, îl va tachina ea mai târziu. Kirby face o Joséphine bună și Phoenix un Napoleon intrigant, care este comic de neîndemânatic în dormitor și răzbunător atunci când Joséphine nu poate produce instantaneu un moștenitor de sex masculin.

Ea reacționează luându-și amanți din răutate și plictiseală, făcând puține eforturi pentru a-i ascunde de soțul ei încornorat, care este batjocorit în presă. Napoleon se înfurie – părăsește o bătălie în Egipt pentru a o confrunta în Franța – și apoi se întoarce la războaiele sale.

Joaquin Phoenix (Napoleon Bonaparte) & Vanessa Kirby (Josephine Bonaparte)

Și ce războaie sunt acestea! Ele sunt principalul motiv pentru a vedea “Napoleon”. Scott este de mult timp strălucit la secvențe de bătălii istorice, iar “Gladiatorul”, “Regatul Cerurilor” și “Exodus: Zei și Regi” atestă acest lucru,  și aici a recreat câteva dintre principalele lupte ale lui Bonaparte.

Dar, în contrast cu ceea ce spuneam la început, cum că nu ar mai avea nimic de demonstrat, realitatea din această peliculă ne arată, aproape fățiș, lipsa de respect față de istoria Franței, iar critica pariziană a reacționat extrem de dur la multele elemente scoase din contextul istoric în acest film.

Departe de a fi părtinitor, neavând nicio afinitate cu istoria Franței, și nici cu cea a Angliei, ci doar un pasionat de istorie pură, aș mai adăuga că imaginile lungi, cadrele cu Parisul după eliberarea celor peste 45.000 de prizonier închiși de Maximilien de Robespierre (inclusiv scena morții liderului Revoluției a fost schimbată), care au vrut să scoată în evidență altceva decât ce trebuia, au dus la reacții dure din partea acelora care se ocupă, cu adevărat, cu istoria universală și, în speță, a Franței.

Au existat deja multe voci care au vorbit despre inexactitățile istorice din filmul lui Ridley Scott, care parcurge cu sufletul la gură viața lui Napoleon. El nu a tras asupra piramidelor, nu a fost prezent la execuția Mariei Antoinette.

Nu a participat, când era general, la atacuri de cavalerie. Ce a reușit să demonstreze Ridley Scott cu acest film, a fost doar o imagine crispată, nevrotică, autoamăgită, un personaj derivat din istorie, dar care nu se supune în totalitate istoriei, și care se simte confortabil, dar generalii nu fac asta, și nu că ar avea importanță, cel puțin pentru britanicul Ridley Scott.

Joaquin Phoenix face personajul să fie al său, într-o interpretare foarte apropiată de comic. Lovitura de stat care îl aduce pe eroul nostru la putere este filmată în stilul lui ”Carry On Don’t Lose Your Head”. Filmul se apropie de șarlatanul lubric dezvăluit în scrisorile lui Napoleon, permițând ca scenele de sex cu Josephine (o extraordinară Vanessa Kirby) să capete calitatea unor chefuri grăbite de după ce a băut. Să spunem doar că coitus more ferarum este în evidență mai mult decât de obicei în astfel de lucruri și să mergem mai departe.

Joaquin Phoenix (Napoleon Bonaparte)

Ceea ce ajută, totuși, foarte tare filmul, este coloana sonoră foarte bine gândită, modul de filmare, iar aici directorul de imagine Dariusz Wolski și editorii de imagine, Sam Restivo și Claire Simpson, aduc un plus peliculei. De menționat este că Dariusz Wolski a mai lucrat cu Ridley Scott la ”House of Gucci”, ”The Last Duel”, sau ” Alien: Covenant”.

Ca și concluzie de final, Napoleon este un film lung, de 2h 38m, dar, dacă treci peste aceste scoateri din contextul istoric, sau nici măcar nu te interesează, vei descoperi de fapt ceea ce regizorul a vrut să evidențieze, și anume că, în spatele unuia dintre cei mai mari strategi militari ai Europei, stă un om cu toate slăbiciunile, lacunele, dorințele de mărire, precum și imposibilitatea de a renunța la o dragoste obsesiv-compulsivă pentru o femeie.

Mai departe, ce spune istoria despre Napoleon și Joséphine, despre victoriile și înfrângerile sale ca și conducător de armate, este o altă poveste, deja scrisă de alții cu sânge, având în vedere că în toate cele 61 de bătălii purtate de Napoleon aveau să moară peste 3 milioane de suflete, și asta doar pentru ambiția unui corsican de a conduce lumea.

Așa că, te invit să mergi în cinematografe și să vezi ”Napoleon”, producția Scott Free, prezentată de Columbia Pictures și Apple Original Films, și se adresează audienței generale. În România, “Napoleon” este distribuit de InterComFilm și va rula pe marile ecrane în formatele 2D, IMAX 2D, 4DX și Dolby Atmos.

Regizor: Ridley Scott

Scenariu: David Scarpa

Gen: AcțiuneDramăBiografic

Lansare: 24.11.2023

Durata: 2 ore 38 minute

Studio: Apple Studios & Scott Free Productions

Clasificare: AG

Distribuitor: InterComFilm

Actori:

Joaquin Phoenix …. Napoleon Bonaparte
Vanessa Kirby …. Josephine Bonaparte
Tahar Rahim …. Paul Barras
Rupert Everett …. Duke of Wellington
Mark Bonnar …. Junot
Paul Rhys ….. Talleyrand
Ben Miles ….. Caulaincourt

Sinopsis:

“Napoleon este un film epic de acțiune plin de spectacol care prezintă în detaliu ascensiunea și căderea emblematicului împărat francez Napoleon Bonaparte, interpretat de Joaquin Phoenix, laureat al premiului Oscar®. Pe un fundal impresionant de filmare la scară largă orchestrat de legendarul regizor Ridley Scott, filmul surprinde călătoria implacabilă a lui Bonaparte spre putere prin prisma relației sale volatile și captivante cu singura sa iubire adevărată, Josephine, prezentând tacticile sale militare și politice vizionare pe fondul unora dintre cele mai dinamice secvențe practice de luptă filmate vreodată.” – Sony Pictures

REVEDEȚI PREZENTAREA
Regie
80 %
Scenariu
80 %
Imagine
90 %
Sunet
90 %
Intepretare
80 %
Articolul precedentNoutățile lunii decembrie 2023 pe Disney+
Articolul următorWish – Recenzie
Ștefan Apostol
Cinefil, realizator de programe radio, jurnalist.
napoleon-recenzie"Imaginea creată de R.Scott, în raport cu istoria, referindu-ne aici strict la personajul jucat magistral de Joaquin Phoenix, (de fapt jucat atât cât i s-a permis de bine), este una a micismului, a grobianului și a sălbaticului Napoleon Bonaparte, un fost plutonier corsican, dar cu o minte genială, când era vorba de strategii militare."

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.