Anul 2024 a fost unul în care am mai avut la cinema nişte „minunăţii” lăudate de toate lumea însă când au ajuns laudele şi la Heretic/”Eretic”, eu deja nu mai credeam nimic. Nu am intenţionat să îmi ies din cale şi să îl văd însă în lipsa de ceva calitativ la cinema în perioada asta am acceptat că o idee bună să mă duc la „Eretic”. Fără să fi văzut un trailer înainte şi doar cele auzit pe ici pe colo că este un „Must See” despre religie, pot să spun că am fost mai mult decât plăcut surprins de rezultat.
Hugh Grant joacă rolul unui individ care primeşte în casa două fete de religie mormonă pentru a-l convinge să se convertească şi să devină şi el membru al bisericii sau mă rog, ce se presupune că au mormonii (templu, biserica, centru de ceva). Cele două fete tinere, după o ciudată dar interesantă discuţie cu domnul Reed (Hugh Grant), realizează că ceva este în neregulă şi deodată se văd blocate în casa acestui individ calm şi zâmbareţ. Este clar de câteva filme încoace că trăim într-o epocă de renaştere pentru actorul Hugh Grant care nu mai este acel tânăr din filmele de dragoste ale anilor ’90 şi 2000 ci un foarte talentat actor care a demonstrat din nou şi din nou că poate lua orice rol şi îi va aduce acel ceva ce îl va eleva la un alt nivel. Şi dacă prin absurd, filmul acesta ar fi fost prost, rolul lui Grant tot ar rămâne memorabil. A fost memorabil şi în The Gentlemen, la fel cum a fost încântător dar meschin în Dungeons & Dragons: Honor Among Thieves. Este o prezenţă care nu are nevoie de introducere şi nici nu are nevoie să facă prea multe pentru a obţine efectul dorit dintr-un rol. Grant are o naturalitate în acest film care îl face atât credibil cât şi simpatic, pentru că totuşi vorbim de un personaj misterios, acest domn Reed, despre care ştim foarte puţin.
acest domn Reed…
Pe lângă Grant cele două fete, sora Barnes şi sora Paxton, interpretate de Sophie Thatcher şi Chloe East sunt elementul surpriză. Colaborează foarte bine împreună atât personajele cât şi cele două tinere actriţe în două roluri oarecum dificile pentru actori la început de drum. Cel puţin eu nu le cunosc din nimic „mainstream” dar îmi sună dintr-un serial sau altul. De data asta au avut lumină reflectorului direct pe ele, la fel şi camerele, şi au reuşit să obţină, cel puţin de la mine, acel certificat imaginar de „vreau să le văd în altceva de calibru mai mare”.
Filmul în schimb, deşi este prezentat că ar face parte din genul de groază, în regia şi după scenariul a doi cumva cunoscuţi regizori-scenarişti, Scott Beck şi Bryan Woods, eu personal l-aş pune în categoria de „Thriller”. Ceva mai tensionat dar nu ajunge niciodată să fie de groază. Încearcă, şi nu neg că reuşeşte, să creeze acea tensiune a unui film de groază dar niciodată nu livrează mai mult decât ce poate anticipa că se va întâmpla mai departe cel care se uită la film. Îţi e mai frică de ce crezi tu că se poate întâmpla, decât ce o să vezi în „Heretic”. Este o poveste foarte interesantă, care ridică o întrebare, nu aş zice de actualitate dar una pe care toţi poate ne-am pus-o la un moment dat sau altul. Îmbină perfect scenariile, adică locaţiile propriu zise unde s-a filmat sau platoul unde au creat casa domnului Reed cu povestea şi cu misterul din spatele a ceea ce se întâmplă. Nu aş zice că este o regie memorabilă, cât este una funcţională şi competentă pentru un scenariu de o asemenea greutate. Cred că filmul lor „Haunt” din 2019 este mult mai memorabil la anumite aspecte însă „Heretic” are o poveste care rămâne cu tine mult mai mult timp după ce îl vezi.
Nu cred că am personal nimic negativ de zis despre film fiind totul foarte clar şi concis mai puţin finalul care rămâne în pom cumva, cu o referinţă la ceva anterior menţionat dar în acelaşi timp este sau nu adevărată. Ceea ce pot spune în continuare, din cele observate în sală, este că nu vorbim de un film convenţional pentru toată lumea. Dacă vi să vezi un film „Boo-hoo!” sau „Bau” acela nu este „Heretic”. Este un film în care personajele conversează într-o situaţie care devine din ce în ce mai tensionată; în care se chestionează lucruri adevărate şi în care se pune sub semnul întrebării, cum am zis la bun început, religia. Este absolut curajos din partea celor doi să facă aşa ceva şi admir de fiecare dată când cineva, un regizor, un scenarist, ceva, mai vine în zilele noastre cu filme cu şi despre religie din unghiuri pe care nu le-am mai explorat până acum. Nu zic că trebuie să fie totul „Stigmata” sau „End Of Days”, dar din când în când un „Devoratorul De Păcate” sau chiar ceva cum este acum „Conclav” la cinema, care ne arată lucruri noi despre religie sunt întotdeauna binevenite pe orice fel de ecran vor ei să aducă aceste poveşti. Sau nu ştiu, poate aveţi nevoie de ceva mai light şi va uitaţi la „The Fiery Priest”. Dar fără să deviez, ce vreau să spun este că „Heretic” nu este şi nu cred că vreodată va fi pentru toată lumea. Cei din sala au ieşit complet dezamăgiţi, strigând în gura mare, “ce pierdere de timp”, “ce film prost” şi “ce pierdere de bani”, drept dovadă că nu au înţeles nimic iar pentru ei nici măcar nu s-a aprins un beculeţ pe partea de „stai aşa că filmul ăsta zis ceva interesant”.
Heretic/”Eretic” rulează în cinematografele românești din 29 noiembrie și este distribuit de RoImage.
- Regizor: Scott Beck, Bryan Woods
- Scenariu: Scott Beck, Bryan Woods
- Gen: Horror, Thriller
- Lansare: 29.11.2024
- Durata: 1 oră 51 minute
- Studio: A24
- Clasificare: N-15 – Nerecomandat 15
- Distribuitor: RoImage
- Actori: Hugh Grant … Mr. Reed
Sophie Thatcher … Sister Barnes
Chloe East … Sister Paxton
Topher Grace … Elder Kennedy - Sinopsis: “Două tinere religioase sunt atrase într-un joc de-a șoarecele și pisica în casa unui bărbat ciudat.” – RoImage
