Pentru că am fost la concertul „Tudor Gheorghe: Florile Salcâmilor Nebuni”, organizat la Centrul Multifuncțional Jean Constantin din Constanța, am zis să scriu câteva cuvinte despre experiența de care am avut parte într-o sală plină de oameni de toate vârstele. Sala este generoasă în ce privește numărul de locuri, cu o poziționare excelentă, astfel încât poți vedea scena bine oriunde te-ai afla, iar sistemul de sunet este premium, o sonorizare puternică și clară, astfel încât să-l auzim pe maestru în „Full HD 4K Pro Max Plus”. Nu mă așteptam deloc la ceea ce am văzut și ascultat, dar am plecat foarte plăcut surprins și probabil mult mai stimulat neuronal decât dacă aș fi rămas acasă. Haideți să vedem de ce.
parte monolog, parte moment educațional și parte recital muzical
Am folosit termenul „concert” mai sus, dar în realitate a fost vorba despre o experiență complexă, parte monolog, parte moment educațional și parte recital muzical. Nu este un „spectacol” în sensul obișnuit, deoarece nimeni nu sare, nu țopăie și nu face show, este mai degrabă un eveniment cultural care pare total neobișnuit față de alte tipuri de divertisment căutate de publicul larg și mai tânăr. Am petrecut două ore alături de o orchestră foarte talentată, a unor poezii rostite sau cântate de maestrul Tudor Gheorghe, poezii românești pe care acest domn le ține în viață de la un eveniment la altul și le împărtășește cu un entuziasm neegalat publicului.
Pentru un om despre care multă lume spune că e atât de bătrân încât fiecare concert pe care il are probabil este vazut ca ultimul, s-a prezentat pe scenă într-o formă mai bună decât mine, care mă apropii de 40 de ani. Cu o voce impunătoare, dar și foarte caldă, pot afirma doar că persoana care-l are drept bunic pe acest domn sigur a avut o copilărie infinit mai frumoasă atunci când a venit vorba de spus povești sau poezii nepotilor. Nu doar puternic fizic sau vocal, domnul Tudor Gheorghe a transmis subtil și faptul că este la curent cu ceea ce se întâmplă în țară, în educație, dar și în scena muzicală și culturală actuală.
Deși, spre rușinea mea, nu am recunoscut multe dintre poeziile recitate și cântate de maestru (fiind mai degrabă pasionat de proză decât de poezie), pot spune că fiecare moment a avut un impact semnificativ atât asupra mea, cât și asupra publicului. Impactul a crescut progresiv, până la finalul culminant, încheiat cu o piesă pe care o cunoșteam chiar și eu „Au înnebunit salcâmii” urmata de aplauze în picioare care păreau că nu se mai termină.
domnul Tudor Gheorghe este un vestigiu viu
Astăzi mi-e greu să-mi imaginez că mai există posibilitatea să construiești o carieră muzicală nemuritoare recitând poezii. Cu toate acestea, domnul Gheorghe este un vestigiu viu, a cărui carieră sper să fie eternă și să răsune încă mulți ani după ce el nu va mai fi printre noi. Cu certitudine, nu am mai văzut de foarte mulți ani un eveniment cultural de o asemenea anvergură și calitate.
Maestrul și orchestra care l-a acompaniat în această seară nu au venit să reinventeze ceea ce obișnuiam să numim, folosind termenul invechit, „muzică ușoară”, ci au venit s-o sărbătorească și să o readucă încă o dată printre oamenii care caută momente speciale ce-i pot scoate din prezent și transporta într-o viață trecută, momente care, printr-un repertoriu muzical tematic ales cu grijă, reușesc să-i întinerească sufletește cu vreo 30 de ani, când vremurile păreau mai promițătoare și cultura încă avea greutate sau relevanta.
Este o experiență care merită încercată măcar o dată, iar pentru cunoscători merită repetată ori de câte ori domnul Tudor Gheorghe revine în oraș să ne vestească și să ne povestească despre primăvară, despre cultură și, bineînțeles, despre poezie.
