Pe vremuri, adică acum vreo 34-35 de ani, după Revoluție, era o reclamă stupidă, cu lăsați oamenii să vină la Minolta. De parcă erau încă înlănțuiți de ideea cooperativizării, de comunism, de anii grei și negri în care se afundase România.
Acum trebui să-i lăsăm pe oamenii cu idei de jocuri co-op să meargă la Hazelight. Studioul este impecabil, după două succese fantastice, A way out și It takes two. Și cum zice italianul Non c’è due senza tre, atunci a venit și al treilea titlu, Split Fiction.
Split Fiction nu are profunzimea și sufletul din It takes two, dar extinde mecanismele It Takes Two pentru a prezenta o experiență de cooperare interactivă super rapidă și fără timpi morți. La fel ca It Takes Two, fiecare secțiune a jocului introduce ceva nou, păstrând ideea de proaspăt de la început până la sfârșit, în sensul că niciun nivel nu seamănă cu ceea ce ai jucat anterior. Designul nivelului este minunat. Gameplay-ul este incredibil de rafinat, iar toate mecanismele extrem de variate se simt satisfăcătoare. Putem spune că la capitolul designul jocului, Split Fiction este chiar o capodoperă, e acolo sus, printre titlurile triple A.
Nu excelează la poveste
Elementele de joc ale jocului eclipsează orice altceva, deoarece, la fel ca It Takes Two, narațiunea este cea mai slabă parte a experienței. Deși, sincer, dacă ai copil acasă și ești capul familiei, vei simți că It Takes two te lovește de multe ori în moalele capului, îți atinge sufletul, explicându-ți clar că familia înseamnă echipă, înseamnă să nu vă autosabotați, să nu vă dați în cap, pentru că peste câțiva ani, copiii voștri vor avea sufletul țăndări. Și știu că mulți nu recunosc nici astăzi.
Hazelight a reușit mai bine, cred, la partea de poveste, în A Way Out și în Brothers, A Tale of Two Sons, un joc care nu folosea cuvinte pentru a-și spune povestea. Încercările de povestire de la Split Fiction sunt scurte pentru că încearcă prea mult cu momente emoționante care nu prea ajung la corazon, adică e pe repede înainte, nimic profund, plus două fete tinere care mai au puțin și se înjură ca în Ferantari. Split Fiction își ia povestea prea în serios, uneori, deși se simte elementul superficialitate, e adânc impregnat, iar dacă ești jucător cu experiență, chiar vei simți că acolo e ceva impus, forțat, poleit cu marketing. Dialogurile, personajele, sunt pur previzibile, prea unidimensionale. După ce am jucat It Takes Two și alte jocuri Hazelight, eram sigur 100% de ce se va întâmpla la sfârșit. Iar în cazul previzibilității nu te poți conecta cu adevărat la poveste, deoarece scrisul este, de asemenea, un fel de clișeu și devine plictisitor. Povestea este principala slăbiciune a Split Fiction, deși nu atinge niveluri inacceptabile. Sincer să fiu, am vrut doar să revin în joc și să mă bucur de fiecare nivel, mai ales când am văzut că pot juca în rolul unui porc sau mai rău să ajung crenvurșt pentru hot-dog-ul din farfuria gospodarului.
Ritm sacadat și fără conținut secundar
Ritmul din It Takes Two a fost gestionat mai bine decât în Split Fiction. În Split Fiction, unele niveluri durează prea puțin, iar altele prea mult. Nivelul Monkey și Groot este un exemplu în acest sens. Pur și simplu ai impresia că nu se mai termină. Misiunile secundare din acest joc sunt inexistente, adică ai câteva chestii de făcut pentru achievements, dar It Takes Two și-a echilibrat conținutul suplimentar de-a lungul întregului joc. Split Fiction nu are mini-jocuri (cu excepția părții de călărie pe zăpadă sau pe rechinii scheleți), ar putea fi un aspect engativ, dar există misiuni secundare destul de ingenioase în creativitate. Această problemă poate fi văzută și în secțiunile ulterioare ale jocului, unde vi se prezintă puzzle-uri sau niveluri de puzzle-uri spate în spate, încetinind jocul.
La grafică, Split Fiction stă impecabil
Spre deosebire de multe titluri moderne Unreal Engine 5 care sunt pline de probleme de performanță, Split Fiction rulează uimitor. Nu are ceață dezgustătoare la distanță de redare, nu are filtre anti-color oribile și rămâne la un număr de FPS-uri constante și ridicate în orice moment, în timp ce se prezintă fantastic de bine. Designul artistic este fenomenal. Fiecare nivel este fascinant din punct de vedere creativ, fără a te baza pe fotorealismul leneș al lui Unreal Engine 5. Și jocul funcționează foarte bine, spre deosebire de 20 FPS UE5 slop pe care îl vedem prea des în aceste zile. Luați notițe, dezvoltatori de jocuri, vedeți cum au reușit oamenii de la Hazelight, mergeți la ei, să le faceți o vizită, le dați o shaorma să vă învețe!
Să ne gândim la jocul anului? Cam devreme
Momentan, la tot ce a apărut până acum, mă gândesc că Split Fiction e cel mai bun joc din câte am încercat, mă refer la anul 2025. Desigur, e cam devreme să-l nominalizăm deja la Jocul Anului, însă cu siguranță va fi un pretendent serios, putem spune că avem de-a face cu un It takes two șlefuit, rafinat, adus la o grafică modernă. Gândiți-vă doar că anul 2025 ne aduce două titluri fantastice, Death Stranding 2: On the Beach, al lui Kojima, primul a fost excepțional, și GTA VI, dacă va fi lansat, că încă Rockstar păstrează factorul mister. E clar că în cazul apariției GTA VI, s-a cam terminat cu Game of The Year. Bine, depinde și cum iese, că nu trebuie să mai existe hype, când vine vorba de studiouri mari. Să nu uităm nici Assassin’s Creed Shadows, care a fost deja lansat și are cea mai bună poveste, resetează seria și o reînvie.
La final, Split Fiction rămâne un joc foarte bun
Sincer, mă întreb dacă ar încerca și alții să copieze ideea celor de la Hazelight, să se apropie de excelența jocurilor co-op. Vă spun din toată inima că oamenii de acolo au revoluționat industria de gaming co-op, este unul dintre puținele studiouri care nu a dat chix cu niciun titlu. Respectă statutul de modern, de inovație și cred că sunt singurii care rezistă în lumea asta super corporatizată a companiilor de gaming. OK, bravo celor de la EA că le susțin munca, sper să le lase libertatea, să nu se implice, că se va alege praful. Să nu uit și de sistemul Friends Pass, adică e de ajuns să aibă un singur utilizator jocul și se bucură și celălalt de o super experiență co-op. Și chiar așa, dacă ți se pare scump, că este acum la 50 de euro, poți împărți costurile cu partenerul cu care vrei să te joci Split Fiction și tot ieși bine. Însă vă asigur că e o experiență plăcută, are tot ce-i trebuie pentru a fi un joc triple A. Luați-l, pentru că Hazelight nu dezamăgește niciodată.
Split Fiction a sosit din 6 martie pe PlayStation 5, Windows PC, Xbox Series X/S și NVIDIA GeForce NOW
- Gen: Acțiune, Aventură, Co-op
- Lansare: 6 martie 2025
- Studio: Hazelight
- Distribuitor: EA
- Platforme: PlayStation 5, Windows PC, Xbox Series X/S și NVIDIA GeForce NOW
- Clasificare: 12+
- Sistem de testare: PS5
- Sinopsis:
De la mințile inventive din spatele premiatului It Takes Two vine o nouă aventură de acțiune co-op originală și complet imprevizibilă.
În Split Fiction, tu și partenerul tău cooperativ veți deveni Mio și Zoe, doi scriitori prinși într-o simulare a propriei lor imaginații, după ce o încercare high-tech de a le fură ideile creative merge prost. Această pereche de străini va trebui să învețe să lucreze împreună pentru a scapă cu amintirile și poveștile lor intacte. Pregățiți-va să va confruntați cu dragoni și troli în lumile fantastice ale lui Zoe și cu ninja cibernetici și roboți de parcare în creațiile sci-fi ale lui Mio.
Împreună, va trebui să depășiți orice obstacol din calea voastră pentru a reuși în această poveste ciudată, sălbatică și cu totul neașteptată a prieteniei.
Adaptat pentru doi
Misiunea Hazelight de a crea experiențe co-op unice și memorabile continuă în această aventură cu ecran împărțit. Lucrați cu un partener, coordonându-va acțiunile pentru a depăși provocările – chiar dacă acestea sunt pe o altă platforma. Cu Friend’s Pass* poți invită un prieten de pe o altă consola sau PC compatibil să ți se alăture gratuit.
*Jocul cu Friend’s Pass necesită instalarea Friend’s Pass și un cont pe platforma aplicabilă. Jocul online necesită un prieten pe orice platforma. Unul dintre utilizatori trebuie să dețînă jocul complet pentru că jucătorul în co-op să poată juca jocul complet.
Lumi de imaginație pură
Fiecare nivel al aventurii tale alternează între decorurile fantastice ale lui Zoe și lumile sci-fi ale lui Mio. Evadează dintr-un soare care se transformă în supernova, înfruntă o maimuță într-o lupta de dans, lupta-te cu o pisicuță rea și călărește orice, de la biciclete gravitaționale la un rechin de nisip. Fiecare lume aduce un nou aspect de admirat, noi stiluri de joc de care să te bucuri și noi mecanici și abilități de stăpânit.
De la ceartă la BFF-uri
La început străini, personalitățile lui Mio și Zoe se ciocnesc, dar în curând vor trebui să își depășească diferențele pentru a scapă din închisoarea lor bizară. Pe măsură ce produsele propriei lor imaginații le pun în față unor provocări neașteptate, ele vor trebui să se sprijine reciproc și să facă față la toate împreună.
