Aseară a fost premiera celui mai recent proiect, marca Trupa de teatru “joc”, Procesul Conștiinței – teatru, jucat pe scena Teatrul In Culise. Spectacolul s-a jucat într-o sală arhiplină, și ținem să reamintim că sunt doar 52 de locuri, iar noi am suplimentat cu câteva scaune în plus, având în vedere numărul mare de spectatori.
Printre cei prezenți în sală, s-a aflat și domnul Constantin Venerus Popa, medic de profesie, dar și unul din dramaturgii momentului, cu zeci de piese jucate pe scene mari ale țării, sau în cadrul emisiunii „Teatru Radiofonic”, difuzată de Radio România. La finalul serii, când cortina a fost trasă, și toți ne-am tras sufletul, domnul Constantin Venerus Popa scria următoarele:
„Întotdeauna mi-au plăcut piesele/filmele care se conformează unei cugetări a marelui critic de film D. I. Suchianu. Acesta considera că un film (el mai mult la asta se referea) este împlinit dacă reușește să facă spectatorul să își creeze acasă o „a doua poveste” pe lângă cea de pe ecran.
Eu cred că se potrivește și pentru teatru, iar poemul teatral dramatic Procesul Conștiinței – teatru se conformează, așa că l-am apreciat maxim. Prin text și spectacol îndeplinește o cerință esențială a unui asemenea poem: ideea de bază nu e mitul, ci pre-mitul, metafora germinatoare a mitului, sau altfel spus, un nucleu primar din care își extrage sensurile un mit. Sigur că o filozofie întreagă se poate naște pe marginea sensibilei probleme a liberului arbitru, a predestinarii, a păcatului originar ca sursă a nefericirii omului, etc.
Poemul Procesul Conștiinței – teatru este și un simbol al independenței omului, al libertății interioare și al „revoltei” inerente a ființei umane în fața necunoscutului și puterii absolute a ființei absolute. Avem nevoie de astfel de poeme în peisajul actual atât de „profanizat” al teatrului românesc.
Niciodată adevăratul teatru nu a fost pur realist. Nu mai vorbesc de ce este acum pe multe scene: prostituarea unei arte de către diverși „pești” care se cred autori sau regizori.Prin texte de acest tip se oferă unui intelectual o variantă de realism mitic, sau de idealism mitic, ambele variante fiind la fel de ofertante în simboluri, idei și învățăminte. Avem nevoie de spiritualizarea personajelor, de „îmbrăcarea” lor în altceva decât vedem și auzim pe stradă, în piețe, sau chiar pe unele scene.
În cazul acestui spectacol, țin să precizez că toți cei 9 tineri actori nu sunt profesioniști, ci tineri cu dragoste față de actul atistic și care fac totul din pasiune. Aici, pe scenă, se petrece ceva interesant: se îmbină „ideea”, „spiritul” cu elemente ale vieții de zi cu zi, cum ar fi de exemplu sala de judecată, fata măcinată de angoase și incapabilă să și le explice, și din cauza asta incapabilă să scape de ele. La cine poate apela ea? La un tribunal imaginar, care să o facă măcar să înțeleagă de ce se întâmplă cu ea și cu lumea în general.
Dacă în tine nu poți găsi rezolvarea, atunci întoarce-te spre divinitate. Ea s-ar putea să te înțeleagă, oricum îți va crea altă perspectivă, în mod sigur mai aproape de ADEVĂR. Structura poemului teatral văzut în această seară la Teatrul In Culise respectă o cerință importantă: personajele nu sunt eroi de structură convențională și nici nu acționează convențional. De aici greutatea interpretării rolurilor, care nu sunt deloc simple.
Ne-au plăcut îndeosebi băieții, care chiar au talent nativ. Fetele, puțin mai reținute și parcă prea grăbite să spună textul. „Judecătoarea” foarte bună și ea. Ca o concluzie: text puternic, incisiv, cu valențe filozofice profunde, care ne lasă pe unii să ne gândim acasă (cum spuneam mai sus), dacă e bine să ne ancorăm pe deplin într-o viziune materialistă (poate mai accesibilă), sau e bine să-i acordăm și metafizicii și credinței șansa de a ne explica misterul existenței noastre. Textul și spectacolul Procesul Conștiinței – teatru, din această seară, ASTA ne-a oferit și mulțumim pentru cadou!”
Distribuția:
Claudia Florea,
Nadina Negru,
Didem Geauzar,
Adrian Necula,
Dorotheea Hurjui,
Gabriel Perșinaru,
Ștefania Boghină,
Victor Adrian Ilie,
Cătălina Florea.
Caseta Tehnică:
Regia: Magda Băcescu
Lumini: Ștefan R. Apostol
Scenografia: Claudia Florea
Coloana sonoră și coregrafia: Gabriel Perșinaru<
Durata: 1h: 10min.
Parteneri media:
Coolartv, MovieNews.ro
