După doisprezece ani, mai bine de zece filme și o grămadă de spinoff-uri mai bune sau mai slabe, The Conjuring ajunge în sfârșit la… „sfârșit”? Sau cel puțin așa se prezintă povestea. „Last Rites” sau „Ultima Spovedanie” cum a fost tradus la noi, e vândut ca ultima aventură a lui Ed și Lorraine Warren, dar dacă ne uităm atent, nu e chiar un „adio” definitiv, ci mai degrabă lasă o ușă întredeschisă către ceea ce urmează. E clar că Warner Bros. și New Line Cinema nu au cum să lase să moară o franciză care a adus aproape două miliarde de dolari, iar acest ultim film plantează deja semințele pentru o nouă generație de vânători de fantome cu Judy, fiica familiei Warren și Tony, logodnicul ei. Cu alte cuvinte, se termină un capitol sau un „fir narativ” dar universul merge mai departe.
Acțiunea din „Ultima Spovedanie” ne duce în 1986, într-o perioadă în care soții Warren nu mai sunt la fel de activi ca pe vremuri. Ed (Patrick Wilson) are probleme cardiace și este la un infarct de moarte, Lorraine (Vera Farmiga) e tot mai fragilă, iar familia încearcă să se retragă din lumina reflectoarelor. Doar că răul este inevitabil și apare un nou caz. De data asta, un obiect blestemat, o oglindă cu legături directe către altă lume, devine centrul unui șir de evenimente paranormale într-o familie din Pennsylvania industrială. Povestea are legătură și cu începuturile soțiilor Warren, fiindcă filmul deschide cu un flashback din 1964, când Lorraine intră în travaliu chiar în timpul unei investigații a acelei oglinzi și aproape își pierde copilul, pe Judy. Toată această poveste cu oglinda se întoarce punând în pericol nu doar viața lor, a familie bantuite ci și viitorul noii generații. Interpretările sunt de top. Vera Farmiga e în elementul ei, aduce o profunzime incredibilă rolului și reușește să facă credibil un personaj care ar fi putut deveni ușor o caricatură. Wilson completează personajul perfect, mai reținut, dar la fel de autentic. Mia Tomlinson, în rolul lui Judy, e poate cea mai mare surpriză are fragilitate dar și forță și chiar dă impresia că ar putea să ducă franciza mai departe. Faptul că arată bine e și ăsta un plus.
Dincolo de cazul propriu-zis, însă, Last Rites e mai degrabă o dramă despre o familie aflată la final de drum și despre cum se transmite torța mai departe. Scenele de groază există, unele chiar reușite ca de exemplu secvența cu Judy în camera cu oglinzii și încă câteva mai scurte dar intense din toate punctele de vedere, ele, din nefericire, sunt presărate printre momentele cu discuții intime, crize de sănătate, conflicte de generație și alte dileme morale. În loc să fie un horror pur, filmul funcționează mai mult ca o poveste de adio, cu ceva fantome ca să nu uiți unde ești, la un film de groază. Și aici e poate cea mai interesantă alegere a filmului, în loc să livreze două ore de exorcisme, cruci întoarse și demoni cu înfățișarea unei măicuțe, Last Rites joacă acea carte emoțională. Ed și Lorraine sunt prezentați mai umani ca oricând, obosiți, trecuți prin viață, cu un fel de melancolie care apasă fiecare interacțiune. Relația lor rămâne centrul poveștii și e imposibil să nu apreciezi cât de mult trag Wilson și Farmiga acest film în sus. Cei doi joacă de parcă ar fi cuplul ăsta de o viață și de fapt asta e cheia succesului, îi crezi și îi urmezi indiferent cât de absurd devine scenariul.
Dar tocmai pentru că accentul cade pe dramă, partea de horror rămâne secundară. Filmul te ține în priză, dar rar te sperie cu adevărat mai departe de „jump scare-ul” nelipsit din serie. Cum am zis mai sus, ai parte de câteva momente tensionate și două-trei scene care pot intra în topul francizei, dar per total, senzația e că regizorul Michael Chaves a vrut mai mult să închidă povestea personajelor decât să livreze un horror să concureze la top-ul celor mai bune făcute vreodată. Și aici mă simt împărțit, mie personal mi-a plăcut filmul, dar recunosc că mă așteptam la ceva mai intens, mai apăsător, mai aproape de ceea ce a făcut James Wan în primul Conjuring.
Dacă prima jumătate se construiește lent, cu accent pe personaje și atmosferă, actul trei vine ca trenul fără frâne în gară. Avem confruntarea finală, posesiuni, revelații de familie, scene de acțiune sau mai degraba tensiune și o doză bună de dramă. E intens, e mult dar e haotic. Sunt secvențe care te prind, dar altele care dau impresia că filmul vrea să bifeze prea multe idei într-un timp prea scurt. Într-un fel, acest „messy third act” e simbolic, Last Rites vrea să fie și final emoționant, și horror, și setup pentru viitor. Și nu reușește să echilibreze perfect toate aceste planuri.
Pe partea vizuală, filmul se simte diferit de primele regizate de James Wan. Michael Chaves merge pe un stil mai apropiat de home video din anii ’80, cu mult handheld și focus redus, ceea ce creează senzația de „retro authenticity” sau claustrofobie. Este chiar diferit de celalat film pe care tot Chaves l-a regizat „Trăind Printre Demoni: E mâna diavolului”. Cinematografia lui Eli Born reușește câteva cadre memorabile, în special prin felul în care ascunde detaliile în fundal și le dezvăluie treptat. Sunetul rămâne arma clasică a francizei, zgomote, uși care scârțâie, melodia aia „tâmpită” de cand apare genericul cu „The Conjuring” chiar dacă nu mai surprinde pe nimeni.
„The Conjuring: Last Rites” nu e cel mai bun horror al anului și nici măcar al seriei, dar reușește să fie un final decent și emoțional pentru povestea lui Ed și Lorraine. Ca horror, poate fi dezamăgitor pentru cei care intră în sală așteptând doar groază intensă. Ca dramă de familie cu fantome și ca tribut pentru două personaje iubite, funcționează mult mai bine. Pentru fanii vechi ai seriei, e un film de văzut și de discutat. Pentru cineva care ar începe direct cu Last Rites, experiența ar fi probabil confuză și prea încărcată. E un film care marchează sfârșitul unei ere, dar poate începutul alteia. Și, cu toate defectele lui, are ceva satisfăcător, îți oferă șansa să îți iei rămas-bun de la Ed și Lorraine, chiar dacă demonii, păpușile și oglinzile blestemate nu sunt la fel de înfricoșătoare ca acum doisprezece ani.
The Conjuring: Last Rites / „Trăind printre demoni: Ultima Spovedanie” este distribuit de Vertical Entertainment și are premiera la cinema din 5 septembrie şi în formatele speciale IMAX, 4DX şi Dolby Atmos.
- Regizor: Michael Chaves
- Scenariu: Ian Goldberg, Richard Naing, David Leslie Johnson-McGoldrick
- Gen: Horror, Thriller
- Durata: 2 ore 15 minute
- Lansare: 5 septembrie 2025
- Clasificare: N-15 – Nerecomandat 15
- Studio: New Line Cinema
- Distribuitor: Vertical Entertainment
- Actori: Vera Farmiga – Lorraine Warren
Patrick Wilson – Ed Warren
Elliot Cowan – Jack Smurl
Ben Hardy – Tony Spera - Sinopsis: “Filmul se deschide cu un episod din trecutul cuplului, în confruntarea cu un demon care își face din nou apariția ani mai târziu, închizând astfel ciclul mai multor decenii de vânat monștri. În centrul atenției tuturor se află fiica soților Warren, Judy, cea care moștenește harul mamei sale, însă este acum nevoită să își înfrunte toate temerile.”
