Sunt filme care ne trezesc memoria afectivă și ne invită să retrăim momente esențiale ale vieții, nu cu regret, ci cu recunoștință, deschizând totodată noi căi de a redescoperi un univers de emoții familiare, dar dintr-o perspectivă nouă. A Big Bold Beautiful Journey/”O călătorie însemnată, îndrăzneață, încântătoare”, regizat de Kogonada, e unul dintre acele filme care își propun să îți arate propria versiune nerealizată sau ceea ce nu ai devenit și ceea ce poate ai fi ales cândva dacă ai fi avut cunoștințele din prezent.
Povestea începe simplu: două personaje, David (Colin Farrell) și Sarah (Margot Robbie), se cunosc într-un context banal: la o nuntă. Dar pe fundalul acestei ocazii pulsează o realitate alternativă care le va schimba viețile. Deși cei doi sunt personaje centrale, pe măsură ce povestea se dezvoltă aflăm că mai există un personaj cel puțin la fel de important, care reprezintă catalizatorul relației celor doi.
Când David urcă în mașina sa și pornește GPS-ul, începe o călătorie care transcende hărți și kilometri. Dispozitivul, un fel de Oracol cibernetic, nu îl ghidează către un punct geografic, ci către răni emoționale nevindecate, alegeri nefăcute, iubiri netrăite. E ca și cum Siri ar fi fuzionat cu un psihanalist jungian și ar fi decis să porneasca într-un tur ghidat al sinelui.
Când trecutul îți setează GPS-ul pentru viitor
Ideea momentelor decisive care pot schimba cursul vieții (uși care se deschid sau se închid) mai apare în filmul Sliding Doors (1998). Kogonada nu te răpește din prezent, ci îți deschide uși către trecut cu tandrețea unui bibliotecar care îți șoptește: “poți răsfoi, dar nu rupe paginile”. Nu îți promite catharsis, ci o reconciliere tăcută cu trecutul.
Colin Farrell e magnetic în blazarea lui controlată, iar Margot Robbie, deși pare uneori prea stângace pentru o dramă cu ancore emoționale serioase, oferă un soi de lirism cinematografic. Împreună? O combinație care funcționează mai bine în sugestie decât în dialog. Te-ai aștepta la scântei, dar primești lumini calde, intermitente – ca ale unui oraș văzut dintr-un tren de noapte.
Filmul e plin de uși literal și metaforic. Ușile apar nu numai ca element de decor, ci ca portaluri simbolice, reprezentând un motiv recurent vizual și tematic. Deschizi o ușă și retrăiești copilăria, deschizi altă ușă și reîntâlnești o iubire ratată, altă ușă te îndrumă către personaje și momente-cheie din viața ta.
Joe Hisaishi semnează coloana sonoră, iar prezența lui nu e numai o adiție estetică, ci și un strat profund care susține memoria afectivă a personajelor. Renumit pentru colaborările cu Miyazaki, compozitorul adaugă gravitate, creând totodată așteptări mari.
Apropo de soundtrack, în film a existat o scenă preferată de Colin Farrell și Margot Robbie (un dans contemporan intim), pe care cei doi o considerau definitorie pentru film, dar care a fost tăiată din versiunea de cinema din cauza restricțiilor de timp.
Scenariul semnat de Seth Reiss este destul de slab, iar cineaștii nu au întarziat să sublinieze acest aspect. Uneori prea metaforic, alteori lacunar, firul narativ pare uneori disruptiv – vrei să simți, dar ți se cere să observi, vrei sa zăbovești, dar ți se cere să te grăbești… Emoția trebuie trăită, nu analizată. Filmul alunecă uneori în estetică pură, uitând că forma fără fond rămâne doar un exercițiu vizual.
Ritmul e sacadat; uneori te simți ca într-o capsulă de visare prelungită, așteptând să se întâmple ceva. Și când “ceva” apare, parcă nu e suficient.
A Big Bold Beautiful Journey e un eseu vizual, filmat cu ochiul unui estet și sufletul unui visător. Dar tocmai această combinație face ca filmul să nu funcționeze mereu ca o narațiune bine compusă. E mai degrabă o colecție de emoții, un carnet de gânduri. Filmul nu reușește mereu să echilibreze metafora vizuală cu realismul emoțional. Unele scene par create mai mult pentru efectul vizual decât pentru evoluția personajelor, care la rândul lor par mai mult simboluri decât oameni plini de viață. Cu toate acestea, Colin Farrell și Margot Robbie sunt carismatici și compensează unde scenariul sau ritmul dezamăgesc.
Kogonada e cunoscut pentru stilul său meditativ de a construi cadre, pentru atenția la spațiu, simetrie, acord vizual între scene, culori, decoruri. În A Big Bold Beautiful Journey aceste elemente sunt remarcabile mai ales în secvențele fantasmagorice sau când personajele călătoresc prin peisaje metaforice.
Columbus (2017), filmul său de debut, este concentrat pe arhitectură, estetică ponderată, dialoguri puține și reflecție. A urmat After Yang (2021) care explorează mai mult zona SF și tema relației dintre oameni și tehnologie. Odată cu A Big Bold Beautiful Journey regizorul a făcut pasul spre sfera mainstream, cu staruri din categoria A-list și buget semnificativ.
Romanticii care ajung la cinema vor viziona un film ambiguu, dar emoționant, care le va lansa o întrebare menită să îi invite la introspecție: “Ce versiune a mea am lăsat în urmă? Și ce aș face dacă aș putea să o reîntâlnesc?”
A Big Bold Beautiful Journey/”O călătorie însemnată, îndrăzneață, încântătoare” rulează din 19 septembrie la cinema fiind distribuită de InterComFilm.
- Regizor: Kogonada
- Scenariu: Seth Reiss
- Gen: Dramă, Fantastic, Romantic
- Durata: 1h 49m
- Lansare: 19.09.2025
- Clasificare: N-15 – Nerecomandat 15
- Studio: Columbia Pictures
- Distribuitor: InterComFilm
- Distribuția: Colin Farrell – David
Margot Robbie – Sarah
Jennifer Grant – Mama lui David
Hamish Linklater – Tatăl lui David
Kevin Kline – Mecanicul
Jodie Turner-Smith – GPS - Sinopsis: Sarah (Margot Robbie) și David (Colin Farrell), doi necunoscuți care se întâlnesc la o nuntă, pornesc – printr-un joc al sorții – într-o călătorie neașteptată prin propriul trecut. O serie de uși-portal le deschid momente definitorii din viețile lor, oferindu-le șansa de a înțelege cine sunt în prezent și de a-și “repara” viitorul, nelăsând să se repete ceea ce nu au rezolvat în trecut. Dar pentru asta trebuie să aibă curajul și vulnerabilitatea de a parcurge labirintul amintirilor și emoțiile uneori copleșitoare și de a înțelege și accepta profundele lor semnificații.
