De fiecare dată când se vorbește despre Borderlands, te aștepți la un amestec de umor nebun, arme imposibile și haos colorat, looter shooter-ul prin excelență. Ai speranțe. Ăsta o să fie sigur ăla bun. Cu toate acestea, după atâția ani și atâtea încercări mai mult sau mai puțin ratate, seria părea să fi pierdut ceva din farmecul care a făcut-o celebră. Borderlands 4 vine cu promisiunea de a readuce acel „ceva” înapoi, dar și cu riscul de a repeta câteva din greșelile trecutului. Am intrat în acest joc cu așteptări inexistente pentru că nu eu trebuia să îi fac recenzia și nici nu sunt cel mai mare fan Borderlands, dar am descoperit rapid că lucrurile nu sunt chiar atât cum par. Am dat de un joc de tip „drog”. Genul pe care vrei să îl tot joci chiar și după ce ai pus controllerul jos. Genul de joc la care te gândești când ești afară cu treburi. Iar pe PlayStation 5 Pro, experiența îți arată din primele ore că Borderlands 4 vrea să fie mai mult decât o copie a propriului succes de altă dată și îți validează acea speranță. Ăsta este ăla bun.
Nebunie pe altă planetă
Acțiunea din Borderlands 4 are loc pe Kairos, o planetă nouă pentru serie, un loc măcinat de haos și controlat de o figură opresivă cunoscută sub numele de Timekeeper. Nu mai e vorba doar de găști de bandiți care urlă după „meat bicycles” sau de glume aruncate peste tot, ci de o lume care respiră aer proaspăt și e mai coerentă decât cele anterioare. Kairos are triburi, zone distincte și un fir epic care împinge acțiunea într-o direcție clară, chiar dacă păstrează libertatea specifică seriei. Jucătorul își alege unul dintre cei patru Vault Hunters, Vex, Sirena cu puteri întunecate, Rafa, soldatul cu exoschelet, Harlowe, inventatoarea plină de energie, sau Amon, războinicul care seamănă ca un Barbar Spațial din Diablo. Fiecare vine cu personalitate proprie, replici distincte și abilități care schimbă nu doar stilul de joc, ci și felul în care se simte povestea. E o diferență mare față de vechile jocuri, unde personajele erau mai degrabă simple avataruri. Misiunea de bază e totuși una clasică pentru serie, să te ridici împotriva tiraniei, să inspiri rezistența și să cauți loot peste loot, doar că modul în care e spusă povestea are o altă tonalitate. Partea asta de „Game Writing” nu mai forțează meme-uri sau glume de duzină la fiecare două replici. E încă Borderlands, cu nebunia și glumele cunoscute din serie, dar mai temperat, mai atent la momentele în care vrea să fie amuzant și momentele în care vrea să fie serios.
Din punctul meu de vedere, schimbarea asta e una dintre cele mai bune decizii luate de Gearbox. Povestea nu e revoluționară și nici nu vrea așa ceva, dar e suficient de bine construită ca să nu mai simți ce ai simțit cu Borderlands 3. Se spală aici niște păcate. Mai important, are momente care chiar funcționează, iar universul se simte mai matur fără să piardă complet identitatea seriei.
Comori peste comori
Borderlands 4 păstrează esența care a făcut seria celebră, adică loot-ul infinit, explozii de cifre colorate pe ecran și acea combinație între haos total și satisfacția de a găsi „arma perfectă”. Diferența e că, de data asta, loop-ul clasic de „intri într-o zonă, cureți inamicii, deschizi cufărul, repeți” se desfășoară într-un cadru mult mai fluid. Planeta Kairos e o lume deschisă aproape fără ecrane de încărcare, ceea ce schimbă radical ritmul și dă senzația că faci parte dintr-o aventură continuă, nu dintr-o succesiune de niveluri. Ca Amon, gameplay-ul a fost mult mai variat decât mă așteptam. La suprafață pare doar un tank cu două ciocane uriașe, dar de fapt skill tree-ul lui îți permite să jonglezi între un stil de joc agresiv, bazat pe intrat în mijlocul mulțimii, și un stil mai calculat, în care aplici buff-uri și debuff-uri, transformându-l într-un fel de gladiator filosof de pe cealaltă parte a străzii. În practică, asta înseamnă că poți trece rapid de la un build orientat pe viteză și crit-uri la unul bazat pe status effects și daune colaterale.
Mișcările noi, dash, glider, grapple, fac ca luptele să fie mult mai dinamice. În alte Borderlands-uri, mobilitatea era limitată, aici ai mereu senzația că poți să schimbi modul luptă după cum îți convine. Grapple-ul e folosit mai puțin decât mi-aș fi dorit, fiind restricționat la zone prestabilite, dar glider-ul și dash-ul chiar schimbă ritmul. Când intri într-un grup de Rippers și le dai un lanț de combo-uri cu ciocanele lui Amon, apoi te ferești la milimetru de o explozie printr-un dash, simți că totul e mult mai satisfăcător.
Luptele cu bossi sunt highlight-ul. Gearbox a schimbat designul și a mers pe lupte care par inspirate din MMO-uri, patternuri clare, faze multiple, atacuri care te obligă să folosești noile abilități de mișcare. Aici se simte cel mai bine progresul față de jocurile trecute, unde unele boss fights păreau doar bureți cu viață infinită. În rest, formula clasică rămâne cam la fel, cu lupte rapide, loot care te face să intri mereu în meniu, skill points care-ți dau tentația constantă să experimentezi. Da, există momente în care grind-ul își arată colții și simți că intri pe pilot automat, până atunci când jocul îți dă o combinație bună de build și loot. E printre cele mai satisfăcătoare experiențe de looter-shooter din ultimii ani.
Oops am dat-o un pic în bară
Spun cu mâna pe „corazon” că jocul arată spectaculos în mișcare. Unreal Engine 5 și stilul grafic cell-shaded se combină neașteptat de bine, avem o lume care păstrează personalitatea inconfundabilă a seriei, dar care, în același timp, e mult mai densă și mai plină de detalii. Kairos e o planetă diversă cu păduri întunecate, câmpii aride, orașe distopice și zone industriale în ruine, fiecare cu propriul stil vizual. Arta direcțională e maturizată, mai puțin „stridentă” decât în trecut, dar la fel de ușor de recunoscut.
Pe PS5 Pro se simt cumva bine. Meniurile și HUD-ul sunt afișate în 4K nativ, iar imaginea generală e clară și „sharp”. Nivelul de detalii pentru iarbă și texturi e bun, iar în anumite zone parcă totul este viu. Nu e ceva super-mega-revoluționar, dar e suficient cât să remarci că jocul arată bine. Problema apare însă la performanță. În modul Performance, jocul țintește 60fps, dar după aproximativ jumătate de oră de gameplay începi să vezi că framerate-ul alunecă spre 50, apoi chiar 40 și uneori 35 de cadre, mai ales în luptele mari sau când efectele sunt pe tot ecranul. Dacă din cele auzite pe Xbox Series X există și screen tearing, pe PS5 Pro pot spune că mai puțin, dar instabilitatea rămâne. Este foarte probabil să fie un memory leak, Digital Foundry a arătat clar că un restart al jocului „repară” temporar problema și revii la 60fps stabile pentru o perioadă. Modul Quality e mai stabil, blocat la 30fps, și acolo se văd avantajele cu iluminare Lumen mai precisă, reflexii mai clare, distanță mai mare la vegetație și umbre mai detaliate. E modul „safe”, mai ales pentru sesiuni lungi, dar sacrifici fluiditatea, iar Borderlands e genul de joc unde mișcarea rapidă și ce se întâmplă pe ecran cer framerate cât mai mare.
Tot ce pot spune este că grafic arată excelent, direcția artistică e în formă maximă, dar performanța pe PS5 Pro are nevoie de patch-uri urgente. Cred că pe PC și mai și. Din fericire, Gearbox a confirmat deja că lucrează la optimizări, deci experiența pe termen lung ar trebui să se îmbunătățească.
Claptrap la microfon
Gearbox știe că un glonț tras nu valorează mare lucru dacă nu are și sunetul potrivit în spate. Încă de la primul foc tras simți că fiecare armă are propria identitate, un shotgun pocnește ca un tun ruginit care scuipă șrapnel, un SMG țiuie ca o mașină de cusut pe steroizi, iar armele exotice au efecte care par scoase dintr-un concert de synthwave în momentul culminant.
Vocile sunt un alt punct central. Actorii de voce revin cu prestații solide, cu personaje vechi care au pierdut din isteria obositoare și cu personaje noi care chiar transmit o doză de personalitate. Claptrap nu mai e la fel de enervant ca altădată, dar tot apare să îți aducă aminte cine e vedeta universului Borderlands. Vex are sarcasmul unei Sirene care știe exact care e treaba pe Kairos, Amon combină vocea de poet cu brutalitatea unui tank pe steroizi, iar Rafa are tonul lejer, ca și cum glumele lui țin bună companie în timp ce totul explodează în jur.
Muzica rămâne o parte definitorie a identității seriei. Borderlands 4 păstrează combinația între riff-uri de chitară punk atunci când te lupți cu Rippers și pasaje electronice reci pentru Ordinul Timekeeper-ului. Sunt momente în care soundtrack-ul intră atât de bine încât parcă dictează ritmul gloanțelor, te simți ca într-un concert care se termină doar când nu mai rămâne nimeni în picioare în afară de tine. Seria a avut mereu piese care prind, și aici Gearbox nu a dat înapoi, sunt bucăți muzicale care îți rămân în minte mult după ce ai închis consola. Ca bonus și Borderlands 4 își leagă identitatea și de muzica comercială cum a făcut-o primul cu „Ain’t No Rest For The Wicked” de la Cage the Elephant, cu trailerul oficial care a folosit „Starburster” de la Fontaines D.C., iar anunțul datei de lansare a avut „Like A Punk” a lui Joey Valence & Brae, alegeri care completează perfect vibe-ul haotic și colorat al francizei.
Vacanță în Kairos
Borderlands 4 nu e doar încă un capitol într-o serie care părea să fi obosit, ci e momentul în care franciza arată că mai are ceva de spus. Pe PS5 Pro, chiar și cu problemele de performanță care strică un pic din ritm, jocul își păstrează acel ADN care l-a făcut celebru, loot-ul infinit, haosul și senzația că ești prins într-o furtună de gloanțe și o aventură de proporții epice. Doar că, de data asta, totul e așezat mai bine, cu o lume care are sens, personaje care nu mai par caricaturi obositoare și un ton care știe când să fie serios și când să facă circ și panaramă. E un Borderlands care s-a maturizat fără să-și piardă nebunia, un joc care îți cere timp, dar care îți dă și satisfacții pe măsură. Într-un gen unde multe titluri se uită rapid, Borderlands 4 reușește să rămână cu tine și asta spune tot.
Borderlands 4 este disponibil din 12 septembrie pe PlayStation 5 Pro, Xbox Series X, Nintendo Switch 2, NVIDIA GeForce NOW, PC (Steam, Epic Games).
- Gen: Aventura, Action, Shooter
- Lansare: 12.09.2025
- Studio: Gearbox Software
- Distribuitor: 2K Games
- Platforme: PlayStation 5 Pro, Xbox Series X, Nintendo Switch 2, NVIDIA GeForce NOW, PC (Steam, Epic Games).
- Clasificare: 18+
- Sistem de testare: PS5 Pro
- Sinopsis: “Devino o forță de neoprit pe câmpul de luptă, nimicind inamici cu un arsenal complet nou de arme incredibile. Navighează prin Borderlands ca niciodată – sărind dublu, planând, eschivând, agățându-te de gantere și multe altele – răspândind moartea din toate direcțiile. Pune explozie fiecărei confruntări cu Abilități de Acțiune devastatoare care dezlănțuie puterile unice ale Vault Hunterului tău. Creează-ți construcția perfectă cu arbori de abilități ramificați și cu o poveste a pradă profundă și satisfăcătoare, plină de arme sălbatice și echipamente puternice.”
