Guillermo del Toro nu a făcut un film de groază, ci o rugăciune filmată în carne și lumină, o confesiune despre vină, iubire și neputința de a-ți asuma creația. Frankenstein (2025) nu e o adaptare în sensul clasic, ci o reînviere a romanului lui Mary Shelley, o scrisoare trimisă de un regizor către propria sa umanitate pierdută. De la primele cadre înțelegi că nu e un film despre monștri, ci despre oameni, despre frica lor de viață și despre acea durere care se naște din a fi creator și totodată laș. Byron spunea: „The heart will break, yet brokenly live on”, iar del Toro pare să fi filmat exact acest vers, transformat în trup, sânge și respirație.
o reînviere a romanului lui Mary Shelley
Oscar Isaac, în rolul lui Victor Frankenstein, devine întruchiparea omului care se crede Dumnezeu, dar nu e în stare să fie om. Nu joacă un savant nebun, ci un sfânt decăzut, un om posedat de dorința de a crea viață, dar incapabil să iubească ceea ce creează. În privirea lui se simte vinovăția unui demiurg care își abandonează opera, dar și teama unui copil care fuge de propria greșeală. Isaac nu interpretează un rol, ci trăiește ruina orgoliului, e un Victor Frankenstein mai uman decât oricând, pentru că în el se amestecă fascinația și repulsia față de viață.
Elordi e de Oscar
Lângă el, Jacob Elordi face un rol care te zdrobește în tăcere. Creatura nu mai e un monstru, e un copil respins, o inimă născută în afara iubirii. Elordi nu joacă spaima, ci absența ei. Trupul său masiv ascunde un suflet fragil, iar vocea, atunci când se face auzită, e aproape o rugăciune. În fiecare mișcare a lui simți acea dorință de a fi văzut, de a fi iubit, de a fi recunoscut ca om. Nu e nevoie de monologuri sau efecte: privirea lui e mai dureroasă decât orice violență.
Mia Goth, în rolul lui Elizabeth, aduce un echilibru aproape spectral între iubire și moarte. Ea e singurul personaj care privește creația nu cu frică, ci cu milă, și tocmai de aceea prezența ei are o lumină tragică. Del Toro o filmează ca pe un înger obosit, prins între două lumi, cea a rațiunii și cea a compasiunii. Goth nu are multe replici, dar fiecare gest devine un simbol al vieții care ar fi putut fi.
Romanul lui Shelley, ca Biblie
Șampion, prin clasa a V-a, am primit sub bradu’ de Crăciun o grămadă de cărți, dar eu am ales să citesc Frankenstein, apoi Carrie și în a treia zi de Crăciun am trecut la Monstrul din prag, de Lovecraft! Deși eram mic, m-am prins imediat că monstrul nu era creatura, ci creatorul Victor Frankenstein! Cu anii am văzut tot felul de adaptări slabe după romanul lui Frankenstein, ba chiar am ajuns la cinema la un Black Frankenstein, Doamneee, un fel de despacito al horror-ului!
Del Toro a înțeles ce Shelley spunea de fapt acum 200 de ani: nu e vorba despre un monstru înfricoșător, ci despre omul care nu știe să fie uman. Creatura nu e monstru, e un copil lăsat singur în lume, abandonat de cel care i-a dat viață. Victor Frankenstein e adevăratul monstru, pentru că el creează și apoi fuge, se ascunde de responsabilitate, refuză să privească consecințele faptelor sale. La fel ca Mary Shelley, care a scris romanul sub povara pierderii copiilor ei, del Toro proiectează în această poveste o meditație despre creație, vină și fragilitatea vieții. Întâlnirea dintre cei doi, peste secole, e aproape predestinată: Shelley a scris despre durerea de a da viață, del Toro filmează despre durerea de a o pierde.
Până și atmosfera e respectată
Dincolo de interpretări, filmul respiră aceeași melancolie gotică pe care del Toro o poartă în toate operele sale. Decorurile sunt vii, respiră, se destramă odată cu personajele. Lumina curge ca o rană deschisă, umbrele devin personaje, iar fiecare cadru pare pictat în tristețe. Este un omagiu transparent pentru Nosferatu, pentru expresionismul german, pentru Karloff, dar fără a cădea în zona pastiche, del Toro nu copiază, ci reinterpretează. E goticul transformat în poezie vizuală, e spaima sublimată în frumusețe.
Branagh a făcut altceva
Comparat cu filmul lui Kenneth Branagh din 1994, acesta pare o altă specie. Branagh făcuse o operă grandioasă, teatrală, cu De Niro în rolul creaturii, un film corect, dar rece, ca o disecție. Del Toro merge mai adânc: nu filmează știința, ci sufletul. Nu vrea să te sperie, ci să te facă să plângi. Unde Branagh construia spectacol, del Toro ridică o elegie. Branagh e aplecat enorm către teatru, pe când del Toro are alt univers.
Vă spuneam că filmul devine astfel o reflecție despre natura abandonului. Mary Shelley scrisese cartea din durere, după pierderea copiilor ei, del Toro o înțelege și o continuă. În fiecare gest al creaturii există ecoul acelui copil pierdut, al acelei vieți respinse. Frankenstein e, la rândul său, un orfan al propriei ambiții, un om care creează ca să umple un gol, dar sfârșește prin a-l adânci. În lumea de azi, filmul capătă o rezonanță aproape profetică: trăim în epoca oamenilor care creează tot, imagini, ființe, idei, și abandonează tot la fel de ușor.
Del Toro, Isaac, Elordi și Goth construiesc împreună nu o poveste de groază, ci o elegie despre fragilitatea existenței. În fiecare privire, în fiecare tăcere, se simte acea întrebare care bântuie filmul de la început până la sfârșit: ce facem cu viața atunci când o obținem? O iubim sau o părăsim?
Frankenstein al lui Guillermo del Toro e cel mai profund și cel mai omenesc film făcut despre mitul creației. E o confesiune, o rană și o rugăciune. E despre inima care s-a frânt, dar refuză să moară. Despre sufletul care a fost respins, dar continuă să caute. Despre monstruozitatea care nu stă în trup, ci în absența iubirii. Și, poate, despre singura formă de speranță care merită să trăiască: aceea care trăiește frântă, dar încă vie.
Frankenstein este disponibil din 7 noiembrie pe Netflix.
- Gen: Drama, Fantasy, Horror
- Regie: Guillermo del Toro
- Scenariu: Guillermo del Toro, Mary Shelley (Autor)
- Durata: 2h 29m
- Clasificare: N-15 – Nerecomandat 15
- Distribuitori: Netflix
- Studio: Bluegrass Films
- Distributie: Oscar Isaac – Victor Frankenstein
Jacob Elordi – The Creature
Christoph Waltz – Harlander
Mia Goth – Elizabeth/Claire Frankenstein
Felix Kammerer – William Frankenstein
Charles Dance – Leopold Frankenstein
David Bradley – Blind Man
Lars Mikkelsen – Captain Anderson - Sinopsis: “Regizorul premiat cu Oscar, Guillermo del Toro, adaptează povestea clasică a lui Mary Shelley despre Victor Frankenstein, un om de știință genial, dar egocentric, care aduce la viață o creatură într-un experiment monstruos ce duce în cele din urmă la distrugerea atât a creatorului, cât și a creației sale tragice.”
