Acasă Filme Scarlet – Recenzie

Scarlet – Recenzie

Concepte despre viață și moarte interesante într-un anime care s-ar fi bucurat de un strop în plus din acțiunea delicioasă pe care o expune în anumite scene.

0
87
Listen to this article

Văzând trailer-ul filmului unde din întâmplare acum ceva timp, am avut o așteptare de la Scarlet să aibă un pacing și un stil similar cu Belle. Au trecut câteva luni fără să mai am vreun contact cu Scarlet și acum că a venit și momentul avanpremierei, mă pregătesc de recenzie, și ce văd? E realizat de același regizor: Mamoru Hosoda. Iată că amprenta sa e ușor de recunoscut chiar și de consumatorii mai casual de anime.

Din punct de vedere vizual, o producție Studio Chizu cred că fie îți place fie nu. Sau poate fi acquired taste în unele cazuri, căci mie personal îmi place deși îmi ia ceva să mă obișnuiesc, sau aș zice că sunt aspecte care îmi plac mult și altele mai puțin. În primul rând, look-ul este cât se poate de digital, ceea ce le permite artiștilor o anumită profunzime dar pare că sacrifică uneori din „sufletul” desenului. Animația personajelor are un efect ușor tridimensional dar uneori fundalul se simte prea artificial. Însă atât în cazul Belle cât și aici cumva a avut și sens pentru lumea în care se desfășoară povestea. Scarlet, de asemenea, se bucură de îmbunătățiri față de filmul de acum patru ani.

Aproape întergul scenariu se petrece în Ținutul Morților sau cum ai vrea să numești lumea de apoi. Un tărâm în care timpul curge altfel și în care te poți întâlni cu persoane din alte vremuri. Aici dacă mori iar, te destrami în neant. Sau poate că este un soi de Purgatoriu, unde mai ai o șansă către rai sau iad. Până la urmă este interpretabil.

Așa că ce spuneam mai devreme de fundaluri, are sens în Scarlet când te uiți la pustietatea în care își caută răzbunarea. În același timp sunt câteva cadre cu personajul principal omonim (alt pattern al artei lui Hosoda) pe un fundal superb pe care le-aș dori ca postere în format landscape. De fapt, acel iz sintetic de care spun se simte destul de rar aici, dar când îl simt pare nu mi-l scot din minte, de exemplu la un moment dat când vedem niște imagini din prezent, din viața lui Hijiri, parcă voiam după câteva secunde înapoi în tărâmul dintre vieți sau în anii medievali a lui Scarlet.

Ah da, Hijiri. De ar fi mai mulți oameni ca băiatul ăsta pe lume. Îți sare în ajutor orice ar fi, tocmai pentru că este conștient de atrocitățile de care este capabil omul. Visul său este să protejeze viața așa că inclusiv în acest tărâm se îngrijește de rănile celorlalți. Viziunea sa despre lume și viață se opune și se completează cu setea de răzbunare a lui Scarlet ca Yin și Yang. Ba chiar poți percepe și acel mic punct de culoare opusă, foarte important, găsit în fiecare jumătate ale simbolului. Scarlet nu mai are alt scop în viață decât să-și răzbune tatăl, însă ușor-ușor își va deschide perspectiva asupra scopului vieții mulțumită lui Hijiri dar și a altor personaje pe care le vor întâlni în călătoria lor.

Mesajele despre viață și moarte, iubire și ură sunt bine intenționate. Filmul îndeamnă la un efort comun la nivel de societate să încercăm să construim în jurul nostru o lume fără conflicte. Un pic, este chiar molipsitoare intenția bună cu care lucrează Hijiri. Păcat că în ciuda înțelegerii mesajului, cel mai probabil vom continua să ne dăm unii altora în cap și după ce am ieșit din sală. Povestea e destul de previzibilă, n-o să mint, dar deznodămândul este totuși satisfăcător chiar dacă din prima jumătate a filmului cam percepi unde vrea să meargă.

Mă așteptam (sau mai degrabă, îmi doream) la ceva mai multă acțiune. Coregrafia luptelor lui Scarlet este demențială: fiecare pumn, străpungere de sabie sau de săgeată, lovește cu o satisfacție pentru ochiul nostru. Dinamica acestor lupte amintește mai degrabă de filmele de acțiune moderne, cu urme de creativitate John Wick, opusă caftelii supradramatizate pe care o vezi de obicei în anime. Scarlet este o badass și e păcat să nu îi dai mai multe ocazii.

Acum că m-am mai familiarizat cu stilul lui Mamoru Hosoda, sincer sunt curios să mai văd și din lucrările sale anterioare. Scarlet este o îmbunătățire față de Belle cel puțin, asta dacă nu cumva există titluri mai reușite în portofoliu. Scarlet este clar un anime realizat pentru sălile de cinema: atât din punct de vedere tehnic cât și datorită unui scenariu de sine stătător cu destul potențial pentru a atrage și publicul mai larg, nu doar nișa manga/anime.

Scarlet se vede din 20 februarie în cinematografele din România, distribuit de InterComFilm Distribution.

  • Gen: Anime
  • Regie: Mamoru Hosoda
  • Scenariu: Mamoru Hosoda
  • Durată: 1h 51m
  • Clasificare: AP-12 – Acordul Părinţilor 12
  • Distribuitor: InterComFilm
  • Studio: Columbia Pictures, Hakuhodo, Iyuno Media Group
  • Lansare: 20 februarie 2026
  • Distribuție: Mana Ashida – Scarlet (voce)
    Masaki Okada – Hijiri (voce)
    Masachika Ichimura – Amulet (voce)
    Kôji Yakusho – Claudius (voce)
  • Sinopsis: „Scarlet” prezintă destinul unei prințese-războinice dintr-un regat medieval devastat de război, hotărâtă să-și răzbune tatăl ucis. Ajunsă în Otherworld, un tărâm misterios dincolo de viață și moarte, unde trecutul și viitorul coexistă, întâlnește un tânăr idealist din lumea actuală, a cărui empatie o determină să-și reconsidere setea de răzbunare.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Listen to this article