Listen to this article

După ani întregi de hărți din ce în ce mai mari, introduceri tot mai zgomotoase, statut instant de superstar și o structură de festival care ajunsese să semene mai mult cu un launcher de conținut decât cu o lume reală, Forza Horizon 6 încetinește exact cât trebuie ca experiența să capete greutate din nou. Nu realistă în sens simulator, adică nu e nimic scris, tot așa cu o lume absurdă, cinematică, plină de showcase-uri cu avioane, trenuri, mecha și momente imposibile. Dar pentru prima dată după mult timp, lumea jocului pare din nou personajul principal. Iar Japonia chiar a meritat așteptarea.

O lume care chiar te face să explorezi

Tokyo singur este mai mare și mai dens decât orice zonă urbană încercată vreodată de Playground Games, iar dimensiunea nu e partea impresionantă, ci modul în care orașul se schimbă constant reprezintă adevărata realizare.

Într-un moment te strecori prin alei înguste pline de neoane unde un superbolid modern abia încape între pereți. Două minute mai târziu ești pe autostrăzi suspendate mergând cu 300 km/h în ploaie, în timp ce luminile orașului se reflectă pe asfaltul ud și pe caroseria mașinii în ray tracing complet. Iar apoi, fără tranziții forțate, ajungi în sate rurale, pe drumuri montane, păduri, câmpuri de orez, zone de coastă și trasee acoperite de zăpadă care par desprinse dintr-un joc complet diferit. Și iar te trezești într-o mașină de livrări pe străzile din Tokyo, care prinde 144 de kilometri pe oră și primești 3 stele de la clienți. Ei bine, contrastul ăsta ține harta vie și te face să încerci toate provocările, oricât de tâmpite ar fi.

Mexicul din FH5 era superb vizual, dar după destule ore multe zone începeau să se amestece între ele. FH6 evită problema aproape complet pentru că fiecare regiune are identitate proprie, atât vizual cât și ca gameplay. Mașinile se simt diferit în funcție de locul în care conduci, străzile înguste din Tokyo fac mașinile compacte și tuner-ele japoneze să pară incredibil de agile. Drumurile montane favorizează setup-uri orientate spre grip și tuning atent, zonele rurale și traseele de dirt justifică în sfârșit build-uri de rally în afara event-urilor dedicate.

După peste 30 de ore, lumea încă nu a devenit fundal, iar pentru un open-world racing game, asta spune tot.

Fog of War schimbă complet explorarea

Una dintre cele mai bune schimbări este și una dintre cele mai mici. Sistemul de fog of war schimbă complet modul în care explorezi harta, pentru că în loc să primești instant 900 de iconițe și activități în primele 15 minute, jocul te lasă să descoperi lumea natural. Drumurile se dezvăluie treptat, evenimentele apar organic, colecționabilele și activitățile ascunse chiar par descoperite, nu doar bifate pe listă.

E o schimbare simplă, dar are un impact uriaș asupra atmosferei pentru că FH6 are în sfârșit încredere că jucătorul poate explora singur. În primele 10 ore nici nu am folosit fast travel, pur și simplu voiam să conduc fără destinație, că mă trezeam la un eveniment de livrat sau să conduc 10 kilometri pentru a cumpăra o casă în munții Japoniei.

Gameplay-ul și tuning-ul, la cel mai înalt nivel din serie

Asta este, fără dubii, cea mai bună fizică arcade făcută vreodată de Horizon. Seria a avut mereu balansul ăla între accesibilitate și realism suficient cât mașinile să aibă personalitate, dar FH6 este primul joc în care tuning-ul chiar contează pentru majoritatea jucătorilor, nu doar pentru online sau leaderboards.

Pe dificultăți mici poți încă să intri în curse cu aproape orice și să câștigi fără probleme. Dar Highly Skilled și mai sus împing jucătorul să înțeleagă diferențele dintre suspensie, diferențial, traction control, gearing și compoziția anvelopelor. Road, dirt, drift și cross-country nu mai par doar variații ale aceluiași handling. Fiecare disciplină cere alt tip de mașină și alt setup și din fericire, AI-ul este chiar competitiv de data asta.

Da, o să existe oameni care se plâng că este prea greu, dar de cele mai multe ori problema vine din faptul că încearcă să forțeze brut cursele cu tune-uri proaste sau mașini nepotrivite. FH6 e la cel mai bun nivel atunci când te obligă să te adaptezi.

La suprafață, Horizon rămâne Horizon, câștigi curse ca să deblochezi alte curse, iar festivalul se extinde treptat și showcase-urile apar între campionate, dar prezentarea schimbă foarte mult tonul jocului.

În loc să fii tratat ca cel mai mare șofer din istoria omenirii după prima cursă, FH6 începe cu tine ca outsider venit în Japonia care încearcă să își câștige locul în cultura festivalului. Nu ești imediat venerat, NPC-urile nu te tratează ca pe un zeu din primele 10 minute, apare măcar senzația de progresie reală la început, chiar dacă după câteva ore structura clasică Horizon preia controlul din nou. E o schimbare mică, dar importantă, decisivă pentru viitorul jocului, pentru că vezi că oamenii au răspuns recenziilor negative.

Dialogul încă mai cade uneori în stilul acela exagerat de pozitiv și “energie de festival” pentru care seria a fost criticată ani întregi, însă spre deosebire de FH5, aici poate fi ignorat mult mai ușor pentru că lumea jocului susține experiența fără să aibă nevoie constant să îți spună cât de incredibil ești.

Cultura auto japoneză este peste tot

Ce m-a impresionat cel mai mult nu a fost doar locația, ci atenția obsesivă la detalii. Temple ascunse pe drumuri montane, parcări mici pline de mașini kei, stații de odihnă de pe autostradă populate cu mașini tuner, dube de marfă rurale, zone aglomerate în Tokyo contrastând cu drumuri aproape goale în afara orașului.

Totul pare documentat și construit cu respect pentru cultura auto japoneză, nu doar cu ideea de “neon lights și anime”. Inclusiv sistemele de “car meets” au sens acum pentru că deblochează conținut și misiuni secundare pe care progresia principală nu le scoate suficient în evidență.

Și cel mai important: Playground Games nu a transformat Japonia într-o caricatură. Tokyo noaptea arată incredibil, dar multe dintre cele mai memorabile momente vin din zonele liniștite ale hărții.

Vizual, nimic altceva nu se apropie

Forza Horizon 6 este cel mai frumos racing game făcut vreodată. Ray tracing-ul complet transformă condusul pe timp de noapte, tunelurile și vremea ploioasă într-un mod aproape absurd. Asfaltul ud reflectând luminile orașului în timp ce soarele lovește indirect caroseria mașinii prin structurile autostrăzilor suspendate arată uneori fotorealist. Dar detaliile mici sunt cele care rămân în memorie. Petalele de cireș reacționează la roți când treci prin ele, ceața coboară peste drumurile montane dimineața, zăpada începe să se depună gradual pe marginea drumului, lumina din tuneluri se schimbă subtil în funcție de oră. Și ploaia, frate, ploaia cade atât de natural pe asfalt, vezi cum se creează bălțile, cu curg picăturile de apă pe mașină și se scurg pe asfalt, excepțional. Am dus un Volvo clasic în upgrade maximum, pe care am scris Ikea și sunt momente în care mă opresc efectiv din cursă doar ca să mă uit în jurul mașinii mele și să admir peisajele. Showcase-urile rămân cele mai spectaculoase momente din serie și nimeni nu face spectacol arcade mai bine decât Horizon.

Forza Horizon 6 este cel mai frumos racing game făcut vreodată

Curse împotriva avioanelor printre munți, urmăriri prin Tokyo cu mecha gigantici, evenimente complet absurde pe autostrăzi suspendate, seria încă știe exact când să devină ridicolă în cel mai bun mod posibil și coboară la mintea tuturor, însă oricât de quality player ești, nu ai cum să nu apreciezi Forza Horizon. Asta e cel mai important, că jocul știe să le dozeze, iar showcase-urile sunt suficient de rare încât să rămână memorabile și să nu devină obositoare.

Multiplayer-ul și co-op-ul, integrate perfect

Faptul că aproape orice activitate poate fi jucată în co-op face ca FH6 să se simtă mai complet social decât orice joc anterior din serie. Adică eu am apăsat pe butonul dreapta de pe stick-ul controller-ului și i-am zis unui tip din fața mea să dea join, apoi am început să ne plimbăm prin Japonia. Să te plimbi noaptea prin Tokyo cu prietenii sau cu necunoscuți în timp ce rulează soundtrack-ul jocului pe radio este exact fantezia pe care Horizon încearcă să o livreze de peste un deceniu. Iar soundtrack-ul este din nou excelent, radio-urile rămân unele dintre cele mai bune playlist-uri curate din gaming, chiar dacă realist vorbind, după 20 de ore majoritatea oamenilor probabil își vor pune propriul playlist de pe Spotify, Youtube Music etc.

Jocul nu este perfect

Traficul poate deveni repetitiv după sesiuni lungi, unele categorii de mașini par surprinzător de subreprezentate la lansare. Street racing-ul ar avea nevoie de mai multe evenimente, barn finds care acum costă bani ca să revendici mașina sunt o alegere ciudată, iar AI-ul, deși mult mai bun per total, mai are momente unde dificultatea pare inconsistentă.

Povestea își pierde și ea din relevanță după primele ore, cu structura de “rags to riches”, care funcționează la început, dar inevitabil Horizon devine din nou acel sandbox gigantic unde jucătorul ajunge centrul universului. Totuși, problemele astea par minore comparativ cu cât de complet se simte jocul.

Hai, ce să mai, e bun

Forza Horizon 6 pare jocul în care Playground Games și-a amintit în sfârșit ce făcea seria specială. Și nu doar libertatea de a conduce, cantitatea de conținut sau grafica, ci explorarea Japoniei.

Pentru prima dată după mulți ani, condusul fără obiectiv este din nou satisfăcător, descoperirea pare naturală, iar lumea dă impresia că este construită manual, nu doar umplută artificial cu activități. Japonia nu pare irosită, cum simțeai în FH 4 sau FH 5, după mai bine de un deceniu în care comunitatea a cerut setting-ul ăsta, Playground Games chiar a reușit să livreze ceva care se ridică la nivelul imaginii pe care oamenii și-au construit-o în cap. Foarte rar se întâmplă asta și nu am cum să nu-l trec la unul dintre cele mai bune jocuri de anul acesta și de departe, cel mai bun arcade-sim de condus.

Forza Horizon 6 este disponibil din 19 mai pe PC, Xbox Series X | S.

  • Gen: Racing, Sports
  • Lansare: 19.05.2026
  • Studio: Playground Games
  • Distribuitor: Xbox Game Studios
  • Platforme: PC, Xbox Series X | S
  • Clasificare: RP
  • Sistem de testare: PC, CPU: AMD Ryzen 9 7900X3D/ GPU: Nvidia GeForce RTX 4080/ RAM: 64GB/ TV-Monitor: Samsung LC34G55T + controller Xbox One Series X.
  • Sinopsis: “Descoperă peisajele spectaculoase ale Japoniei în peste 550 de mașini din viața reală și devino o Legendă a Curselor în cea mai mare aventură de condus într-o lume deschisă din seria Forza Horizon de până acum.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.